ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3148/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3148/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța,

reclamantul G.S., a contestat pe calea opoziției, hotărârea adunării generale

de constituire din 19 august 2005, pentru ca ulterior la data de 28 septembrie

2005, să-și modifice cererea într-o acțiune în nulitate absolută, solicitând

aplicarea sancțiunii față de ședința adunării generale extraordinare din data

de 19 august 2005 și de actele adoptate în această ședință, precum și radierea

mențiunilor înregistrate în Registrul Comerțului în baza acestei adunări

generale și suspendarea înregistrărilor de mențiuni pe calea ordonanței

președințiale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că adunarea

generală a fost convocată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 1/2005,

convocatorul fiind incomplet în raport de dispozițiile art. 34 alin. (7) din

Legea nr. 1/2005 iar în cadrul ședinței au fost discutate aspecte ce nu au fost

incluse pe ordinea de zi, că a lipsit cvorumul legal necesar pentru adoptarea

unei hotărâri iar cei care au participat în calitate de invitați au condus

lucrările ședinței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 31

lit. a), art. 34 și art. 36 din Legea nr. 1/2005.

Prin sentința civilă nr. 42/COM din data de 10 ianuarie 2006

Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtă și a respins cererea de

chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

pasivă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care

a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 150/Com din data de 15 iunie 2006,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ

și fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

Decizia sus menționată a fost recurată de către reclamant,

în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate

a hotărârii instanței de apel în sensul admiterii acestuia, respingerea

excepției lipsei calității procesuale active, iar pe fond admiterea acțiunii și

constatarea nulității absolute a hotărârilor luate de Adunarea Generală la data

de 19 august 2005 pentru lipsa cvorumului necesar și legal.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin

decizia nr. 417 din data de 26 ianuarie 2007 a admis recursul declarat de reclamantul G.S., a casat decizia atacată și sentința nr. 42 din 10 ianuarie 2006

pronunțată de Tribunalul Constanța și a trimis cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul Constanța.

În considerentele deciziei pronunțată, Înalta Curte a

reținut că reclamantul deține calitatea de membru cooperator și a votat

împotrivă în ceea ce privește cvorumul legal pentru luarea hotărârilor de către

Adunarea Generală, astfel încât în mod greșit s-a reținut de către ambele

instanțe că reclamantul nu are calitate procesuală activă să atace această

hotărâre .

Tribunalul Constanța, secția comercială, rejudecând cauza în

fond, după casare, prin sentința civilă nr. 10/COM din 29 ianuarie 2008 a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamant, constatând că ședința adunării generale

a membrilor cooperatori SCA M.A. din data de 19 august 2005 a fost legal convocată, constituită și condusă, iar votul deliberărilor a fost legal exprimat în

raport cu dispozițiile Statutului în vigoare conform art. 7 din Decretul-lege

nr. 66/1990 aplicabil în speță, criticile reclamantului privind existența unor

motive de nulitate a hotărârii, din perspectiva încălcării prevederilor Legii

nr. 1/2005 neavând suport legal .

Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamantul

G.S., în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurată, în sensul admiterii apelului și modificării în tot a sentinței

apelată, în sensul admiterii cererii în anulare a hotărârilor adunării

generale.

Ca

o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat

la art. 11 și art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat

în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că

invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor

excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut :

Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind

taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și

normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită

taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul

declarat de către recurenta reclamantul G.S. nu a fost însoțit de dovada

achitării taxei judiciare de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de

judecată din data de 27 noiembrie 2009 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară

de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 7 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de

judecată din data de 27 noiembrie 2009, când procedura de citare a fost legal

îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1

și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și

pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din

O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să

dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul G.S. împotriva

deciziei civile nr. 219/COM din 22 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

27 noiembrie 2009

.