ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3140/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3140/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

acțiunea introductivă înregistrată la data de 4 mai 2007 pe rolul Tribunalului

Brașov, formulată în contradictoriu cu pârâta

SC N. SA BRAȘOV, anularea

hotărârilor nr. 1 și 2 adoptate de adunarea generală extraordinară a acționarilor

societății pârâte la data de 26 februarie 2007, susținând în motivare că a fost

împiedicat să participe la adunare deși are calitatea de acționar, hotărârile astfel

adoptate fiind viciate datorită nerespectării formalităților de convocare și

nespecificării numărului de acțiuni nou emise.

Societatea pârâtă, a invocat în apărare

potrivit întâmpinării depuse la data de 27 iunie 2007, excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului și excepția tardivității

introducerii acțiunii, susținând că reclamantul nu are calitatea de acționar la

societate întrucât și-a înstrăinat integral acțiunile deținute către două

persoane fizice prin contractul de vânzare-cumpărare consimțit la data de 27

ianuarie 2007 și înregistrat în evidențele specifice ale societății,

Totodată pârâta a arătat că reclamantul

nu a invocat motive viabile care să atragă nulitatea absolută a hotărârilor,

astfel că nu se justifică nici calitatea sa de persoană interesată, iar pentru

motivele de nulitate relativă termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.

132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 republicată a fost depășit.

astfel investit, prin încheierea de ședință din data de 3 octombrie 2007 a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția tardivității,

ca neîntemeiate, iar prin sentința civilă nr. 45/CC din data de 29 octombrie 2007 a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâta și a admis acțiunea formulată de

reclamant dispunând anularea hotărârilor nr. 1 și 2 adoptate de adunarea

generală a acționarilor societății pârâte la data de 26 februarie 2007.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a

apreciat că reclamantul prin acțiunea în anulare promovată justifică un interes

patrimonial rezultat din calitatea sa de vânzător al acțiunilor deținute la

societate.

Susținerea reclamantului în sensul că

nelegal nu a fost lăsat să participe la adunare, a fost apreciată de tribunal

ca neîntemeiată, în condițiile în care la data ținerii adunării, potrivit mențiunilor

din registrul acționarilor, reclamantul își cesionase acțiunile și nu mai

figura printre acționari, iar pentru reînscrierea acestuia în această calitate

era necesar acordul celor două persoane fizice ce au dobândit acțiunile

respectiv domnii M.Z. și G.G. sau existența unei hotărâri judecătorești în

acest sens.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

legale privitoare la convocarea adunărilor, din verificarea proceselor verbale

încheiate la data de 26 februarie 2007, tribunalul reține, că la întrunire au

participat doar doi din cei patru acționari ai societății reprezentând 42,33%

din capitalul social, cvorum insuficient pentru adoptarea lor în condiții de

legalitate.

primă instanță a fost apelată de către societatea pârâtă pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie vizând soluționarea celor 3 excepții invocate cât

și fondul cauzei.

Reclamantul a formulat în temeiul art.

293 C. proc. civ. o cerere de aderare la apelul făcut de partea potrivnică prin

care a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul constatării

nulității celor două hotărâri ale adunării generale a acționarilor din 26

februarie 2007 și pentru împiedicarea sa în calitate de acționar să participe

la formarea voinței societare precum și, pentru lipsa indicării numărului de

acțiuni cu care se majorează capitalul social.

octombrie 2008 Curtea de apel Brașov, secția comercială, a admis în parte apelul

declarat de pârâta SC N. SA împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul

Brașov la data de 3 octombrie 2008 în sensul admiterii excepției tardivității

introducerii acțiunii numai în ce privește motivul de anulare vizând neindicarea

numărului de acțiuni nou emise, păstrând restul dispozițiilor încheierii;

apelul aceleiași părți împotriva sentinței nr. 45 pronunțate de tribunal a fost

respins ca nefondat iar cererea de aderare la apel formulată de reclamant a

fost admisă în parte.

Răspunzând criticilor formulate prin

cererea de apel precum și motivelor din cererea de aderare la apel, instanța de

control judiciar apreciază că motivul de constatare a nulității celor două

hotărâri pentru neparticiparea reclamantului-acționar este un motiv de nulitate

absolută deoarece sunt încălcate norme de ordine publică care reglementează

cvorumul cerut pentru formarea voinței sociale și prin urmare excepția

tardivității acțiunii în anulare pentru acest motiv a fost greșit respinsă de

prima instanță.

Referitor la motivul de anulare pentru

nemenționarea numărului de acțiuni noi emise instanța apreciază că sancțiunea

este nulitatea relativă, iar sub acest aspect excepția tardivității acțiunii a

fost corect respinsă.

Totodată instanța de apel constată că reclamantul

are calitate procesual activă și interes în promovarea acțiunii deoarece prin

decizia nr. 37 din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov s-a admis acțiunea

formulată de reclamant împotriva cocontractanților G.G. și M.Z. și s-a

constatat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 23 din 27 ianuarie

2007 încheiat cu reclamantul având ca obiect vânzarea-cumpărarea acțiunilor

deținute de reclamant în societatea pârâtă, astfel încât reclamantul și-a

redobândit calitatea de acționar, retroactiv, de la o dată anterioară ținerii

adunărilor generale .

În raport de cele reținute în

considerentele deciziei susmenționate, instanța constată că în cauză

reclamantul a comunicat cocontractanților la 23 februarie

o notificare de reziliere a

contractului, dată la care reclamantul a redevenit acționar, corelativ cu

pierderea acestei calități de către cele două persoane fizice, astfel că la

data de 26 februarie 2007 reclamantul avea calitatea de acționar și era

îndreptățit să participe la adunarea generală.

Examinând criticile vizând fondul cauzei,

instanța de apel constată că formalitățile de convocare au fost viciate, iar

nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la convocarea adunărilor

generale ale acționarilor este sancționată cu nulitatea absolută, sentința

primei instanțe sub acest aspect este legală, în cauză neexistând dovada că

acționarii au fost convocați potrivit cerințelor impuse de art. 117 alin. (4) cu

cel puțin 30 zile înainte de data ținerii adunării.

pârâtă a declarat recurs la data de 4 decembrie 2008, în termen legal,

solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului promovat

împotriva sentinței fondului cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.

Recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticile

formulate în sensul motivului invocat de încălcare și aplicare greșită a legii vizând

următoarele aspecte:

- încălcarea prevederilor art. 293 C.

proc. civ. cu ocazia soluționării excepției lipsei de interes procesual a

reclamantului cu privire la aderare la apel, în condițiile în care acțiunea

reclamantului a fost admisă în integralitate, iar argumentele instanței de apel,

în sensul că prin considerentele sentinței fondului s-au dat dezlegări greșite unor

probleme de drept, sunt inadmisibile pentru admiterea aderării la apel în

contextul cauzei;

- încălcarea principiilor care guvernează

efectele hotărârilor judecătorești precum și a celor care reglementează

raporturile dintre creditor și debitor în ipoteza unei cesiuni de creanță, în

condițiile în care instanța își fundamentează soluția pe confuzia între efectul

opozabilității hotărârilor judecătorești și efectul relativității acestor

hotărâri între părțile raportului juridic; susține recurenta că sub acest

aspect este de netăgăduit că hotărârea judecătorească de reziliere produce efectul

de opozabilitate față de societate, dar nu poate produce obligații decât cu data

aducerii ei la cunoștință;

- soluționarea greșită a excepției lipsei

calității procesuale active a reclamantului, în condițiile în care reclamantul

nu avea calitate de acționar la data formulării acțiunii și nici la data

pronunțării hotărârii de primă instanță, iar redobândirea acestei calități, ca

urmare a rezilierii a devenit opozabilă societății din momentul pronunțării

hotărârii judecătorești de curtea de apel, astfel încât la data ținerii

adunării generale reclamanta nu avea calitatea de acționar;

- greșita interpretare a dispozițiilor

art. 121 din Legea nr. 31/1990 incidente în cauză în măsura în care la data

ținerii adunării reclamantul nu avea calitatea de acționar întrucât își

înstrăinase acțiunile, lipsa acestuia de la adunare sau neconvocarea unei

persoane care nu au calitatea de acționar nu poate să conducă la nulitatea

formelor de convocare; în cauză s-a dovedit că toți acționarii au semnat

convocatorul și au confirmat expres că au cunoștință de conținutul lui,

situație în care excepția instituită de art. 121 cu privire la formalitățile de

convocare era pe deplin aplicabilă.

Înalta Curte verificând , în cadrul

controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat

pentru motivul de nelegalitate vizând soluționarea greșită a excepției lipsei

calității procesual active a reclamantului.

După art. 132 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale contrare legii sau actului

constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționari care nu au

luat parte la adunare sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta

în procesul verbal de ședință.

Prin urmare, în cazul acțiunilor în

anulare legiuitorul a stabilit în mod absolut cine poate exercita dreptul de a

ataca hotărârile adunărilor generale limitând sfera persoanelor îndreptățite la

acționarii care dețineau această calitate la data de referință definită în art.

123 alin. (2) din legea societăților comerciale (LSC).

În ce privește evidența titularilor dreptului

de proprietate asupra acțiunilor, dispozițiile art. 177 alin. (1) din LSC

prevăd obligativitatea înscrierii în registrul acționarilor a proprietarilor de

acțiuni emise de societate.

Or, în cauză, probele relevă că la data

ținerii celor două adunări generale 26 februarie 2007 – reclamantul nu mai avea

calitatea de acționar al societății urmare înstrăinării acțiunilor deținute către

domnii G.D.G. și

M.Z.

prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 27 ianuarie 2007 și înscris în

registrul acționarilor ținut de societate la 29 ianuarie 2007.

Cum potrivit art. 98 alin. (1) teza 2 din

LSC dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă

dematerializată se transmite prin declarația înscrisă în registrul

acționarilor, reclamantul, după data mențiunii în registru a cesiunii

acțiunilor nu mai justifică interesul și îndreptățirea de a promova acțiunea în

anulare întemeiată pe drepturile conferite de calitatea de acționar.

Situația juridică nou creată prin

constatarea rezilierii contractului de cesiune de acțiuni, consfințită prin decizia

nr. 37 pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 3 aprilie 2008, nu este

de natură să impună o altă dezlegare excepției lipsei calității procesual

active a reclamantului la data promovării acțiunii în anulare și aceasta

deoarece efectele pactului comisoriu, se produc între părțile contractante sau succesorii

acestora potrivit principiului relativității efectelor contractului, care

împiedică nașterea drepturilor și obligațiilor în favoarea și respectiv sarcina

terților. Codul civil consacră în art. 973 acest principiu esențial cu privire

la efectele actului juridic în regula conform căreia „convențiile nu au efect

decât între părțile contractante”, iar derogările de la acest principiu, în

materie de stare și capacitatea persoanelor sau chiar în materia actelor

juridice patrimoniale recunoscute în dreptul substanțial nu privesc ipoteza din

speța de față.

Tot astfel și hotărârea judecătorească nu

poate crea drepturi sau obligații pentru terți, efectele lucrului judecat

potrivit principiului relativității vizează numai părțile litigiului. Altfel

spus, relativitatea hotărârilor judecătorești este analogă relativității

actelor juridice, fiind aspecte care reflectă același principiu:

res

judicata inter alios aliis neque nocere neque prodesse protest

.

În sfârșit, chiar dacă terții nu pot

ignora situația juridică creată, în virtutea principiului opozabilității,

hotărârea judecătorească trebuie respectată de la data pronunțării ei.

Așa fiind, pentru societate, rezilierea contractului

de cesiune devine opozabilă de la data tranșării irevocabile a litigiului

dintre părțile contractului, moment în care situația juridică recunoscută prin

hotărârea judecătorească cu efect declarativ a devenit opozabilă

ergo omnes

.

Distinct de aceste considerente impuse de

stabilirea conținutului celor două noțiuni juridice distincte, relativitate și

opozabilitate, se impune a fi subliniat și faptul că rezilierea produce efecte numai

pentru viitor, actele încheiate de părți neputând fi afectate de această

sancțiune decât tot pentru viitor.

În cauză, instanța de apel, deși amintește

în considerente hotărârii despre efectele ex nunc ale rezilierii, nu face

aplicarea acestui principiu, raționamentul său, fiind sub acest aspect, în bună

măsură contradictoriu, față de recunoașterea calității de acționar a

reclamantului de la data încheierii actului de cesiune 23 februarie 2007, aplicând

rezilierii un efect retroactiv.

Așa fiind, Înalta Curte constatând că

soluționarea excepției lipsei calității procesual active a reclamantului,

excepție de fond, peremptorie, care pune în discuție însuși dreptul la acțiune

al reclamantului, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale susmenționate,

în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs

și va modifica decizia recurată în sensul respingerii cererii reclamantului de

aderare la apelul pârâtului, admiterii apelului pârâtei și pe fond respingerii

acțiunii introductive astfel cum a fost precizată ca fiind formulată de o

persoană fără calitate procesual activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC N. SA BRAȘOV

împotriva deciziei

comerciale nr. 128/Ap din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială, modifică decizia recurată în sensul că respinge aderarea reclamantului

la apelul pârâtei, admite apelul pârâtei

SC N. SA BRAȘOV împotriva încheierii din 3 octombrie

2007 și a sentinței nr. 45/CC din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Brașov pe care le schimbă, în sensul că admite excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului și respinge acțiunea precizată ca fiind

formulată de o persoană fără calitate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 noiembrie 2009.