ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul S.G. prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA constatarea nulității hotărârii A.G.E.A. nr. 3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 10/CC din 22 martie 2010 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că prin decizia nr. 3140 din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că, la data ținerii adunărilor generale din 26 februarie 2007, reclamantul nu mai avea calitatea de acționar al societății ca urmare a înstrăinării acțiunilor deținute către numiții G.D.G. și M.Z. prin contractul de vânzare-cumpărare din 27 ianuarie 2007, înscris în registrul acționarilor la 29 martie 2007. Văzând dispozițiile art. 98 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 31/1990 republicată, s-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție că reclamantul, după data mențiunii în registru a acțiunilor, nu mai justifică interesul și îndreptățirea de a promova acțiunea în anulare întemeiată pe drepturile conferite la calitatea de acționar.

Constatarea rezilierii contractului de cesiune de acțiuni consfințită prin decizia civilă nr. 37 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu este de natură să conducă la o altă soluție cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamantului la data promovării acțiunii în anulare, deoarece efectele pactului comisorii se produc între părțile reclamante ori succesorii acestora potrivit principiului relativității efectelor contractului, care împiedică nașterea drepturilor și obligațiilor în favoarea și respectiv sarcina terților, aceeași fiind față de terți și efectele hotărârii judecătorești de mai sus, care trebuie raportată la data pronunțării ei. S-a reținut că, pentru societate, rezilierea cesiunii devine operațională de la data rămânerii irevocabile a litigiului dintre cedent și cesionari, iar rezilierea produce efecte numai pentru viitor, actele încheiate anterior de părți neputând fi afectate.

În concluzie, s-a reținut lipsa calități procesuale active a reclamantului la data pronunțării acțiunii. Aceleași considerente s-a impus și în sentința atacată cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, acțiunea fiind înregistrată la instanță la data de 2 noiembrie 2007 iar decizia nr. 37 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, de reziliere a cesiunii poartă data de 3 aprilie 2008, nefiind de natură să confere reclamantului dreptul procedural de a cere anularea hotărârii nr. 3 din 15 aprilie 2007 a A.G.O.A. pârâtei. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 63/Ap din 9 septembrie 2010 a admis apelul reclamantului S.G., a desființat sentința apelată și în consecință a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea acestei soluții, instanța de apel a reținut referitor la critica privind efectele deciziei 37/2008 a Curții de Apel Brașov că instanța de fond nu a contestat faptul că această decizie produce efecte și pentru trecut, nu doar pentru viitor însă a reținut că efectele pactului comisoriu constatat prin sentință produc efecte doar între părțile contractante, în virtutea principiului relativității efectelor contractului. Societatea fiind un terț față de contractul de cesiune a cărui rezoluțiune s-a constatat prin decizia mai sus amintită, față de ea, rezilierea devine operațională la data rămânerii irevocabile a litigiului dintre cedent și cesionar. Invocarea în considerentele sentinței a unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un litigiu similar, între aceleași părți nu înseamnă o abdicare de la principiul suveranității.

Chiar dacă în sistemul nostru judiciar jurisprudența nu constituie izvor de drept, în ideea unei practici judiciare unitare, dezlegările date de către instanța supremă unor probleme de drept controversate, chiar în cadrul unor decizii de speță, nu pot fi ignorate de instanțele de judecată. Instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiat motivul de apel privind calitatea reclamantului de „persoană interesată”, în înțelesul art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990. Față de petitul acțiunii, prin care s-a solicitat „constatarea nulității” hotărârii A.G.E.A.

nr. 3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei și precizările făcute prin răspunsul la întâmpinare, prin care reclamantul a arătat că a invocat motive de nulitate absolută, în virtutea calității sale de persoană interesată în protejarea participării sale majoritare sale majoritare la capitalul social, instanța de fond ar fi trebuit să examineze excepția lipsei calității procesuale active și din perspectiva dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care permit oricărei persoane interesate să formuleze acțiune să solicite anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor pentru motive de nulitate absolută. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC N.S. SA Brașov întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivului de nelegalitate invocat recurenta a susținut că reclamantul nu poate justifica un interes actual și legitim în anularea hotărârii AGEA din 15 aprilie 2010 întrucât prin hotărârea menționată s-a luat act de subscrierea realizată de către acționarul T.G.

care a subscris un număr de 2.540 de acțiuni, iar anularea acestei hotărâri nu îl va readuce nicidecum pe reclamant în poziția de a beneficia de efectele hotărârii AGEA din 26 februarie 2007 și nici de poziția de acționar majoritar pe care o avea anterior întrucât între timp s-a realizat subscrierea de acțiuni aferentă majorării încuviințate de către acționari prin hotărârea AGEA din data de 26 februarie 2007. De asemenea, susține recurenta, instanța de apel în mod eronat a disociat chestiunea interesului procesual de cea a legitimității procesuale active deși prezenta cauză a fost catalogată de reclamant și instanță ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute a hotărârii AGEA cu aplicarea corespunzătoare a art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel în mod greșit a considerat că interesul procesual nu poate fi analizat pentru întâia dată în apel, ea fiind decelată anterior chiar și în dezbaterile orale ale părților în fața instanței de fond. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în senul respingerii apelului reclamantului și menținerea soluției primei instanțe. Recursul este fondat. Potrivit art. 304 alin. (1) pct. (9) C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Critica recurentei potrivit căreia reclamantul nu poate justifica un interes actual și legitim în anularea hotărârii AGEA din 15 aprilie 2010 este întemeiată.

Potrivit art. 132 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționari care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal de ședință. Prin urmare, în cazul acțiunilor în anulare legiuitorul a stabilit în mod absolut cine poate exercita dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale limitând sfera persoanelor îndreptățite la acționarii care dețineau această calitate la data de referință definită în art. 123 alin. (2) din legea societăților comerciale (LSC). Regimul juridic al nulității absolute presupune posibilitatea ca aceasta să poată fi invocată oricând și de orice persoană care justifică un interes, această sancțiune ocrotind un interes general.

Sintagma persoana interesată semnifică în accepțiunea art. 132 alin. (3) din lege, acea persoană care deși nu are calitatea de asociat, calitate în care ar fi putut invoca anularea hotărârii AGA și în condițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, justifică un interes prin efectele hotărârii în ce o privește. Or, în cauză, probele relevă că la data ținerii celor două adunări generale 26 februarie 2007 – reclamantul nu mai avea calitatea de acționar al societății urmare înstrăinării acțiunilor deținute către domnii G.D.N. și M.Z.

prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27 ianuarie 2007 și înscris în registrul acționarilor ținut de societate la 29 ianuarie 2007. Cum potrivit art. 98 alin. (1) teza 2 din LSC dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative emise în formă dematerializată se transmite prin declarația înscrisă în registrul acționarilor, reclamantul, după data mențiunii în registru a cesiunii acțiunilor nu mai justifică interesul și îndreptățirea de a promova acțiunea în anulare întemeiată pe drepturile conferite de calitatea de acționar.

Situația juridică nou creată prin constatarea rezilierii contractului de cesiune de acțiuni, consfințită prin decizia nr. 37 pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 3 aprilie 2008, nu este de natură să impună o altă dezlegare excepției lipsei calității procesual active a reclamantului la data promovării acțiunii în anulare și aceasta deoarece efectele pactului comisoriu, se produc între părțile contractante și succesorii acestora potrivit principiului relativității efectelor contractului, care împiedică nașterea drepturilor și obligațiilor în favoarea și respectiv sarcina terților. Tot astfel și hotărârea judecătorească nu poate crea drepturi sau obligații pentru terți, efectele lucrului judecat potrivit principiului relativității vizează numai părțile litigiului.

Chiar dacă terții nu pot ignora situația juridică creată, în virtutea principiului opozabilității; hotărârea judecătorească trebuie respectată de la data pronunțării ei. Astfel spus, pentru societate, rezilierea contractului de cesiune devine opozabilă de la data tranșării irevocabile a litigiului dintre părțile contractului, moment în care situația juridică recunoscută prin hotărârea judecătorească a devenit opozabilă ergo omnes . Așa fiind, Înalta Curte constatând că soluționarea excepției lipsei calității procesual active a reclamantului, excepție de fond, peremptorie, care pune în discuție însuși dreptul la acțiune al reclamantului, s-a făcut în mod corect, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ. va admite prezentul recurs și va modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC N. SA Brașov împotriva deciziei nr. 63/Ap din 9 septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială. Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul S.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.