ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 862/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamantul S.G.

prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC N. SA constatarea nulității hotărârii A.G.E.A. nr.

3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei.

Tribunalul Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.

10/CC din 22 martie 2010 a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului și a respins acțiunea, ca fiind formulată de o persoană lipsită

de calitate procesuală activă. A respins cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată, ca nedovedită.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a constatat că prin decizia nr. 3140 din 27

noiembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut

că, la data ținerii adunărilor generale din 26 februarie 2007, reclamantul nu

mai avea calitatea de acționar al societății ca urmare a înstrăinării

acțiunilor deținute către numiții G.D.G. și M.Z. prin contractul de vânzare-cumpărare

din 27 ianuarie 2007, înscris în registrul acționarilor la 29 martie 2007.

Văzând

dispozițiile art. 98 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 31/1990 republicată,

s-a reținut de Înalta Curte de Casație și Justiție că reclamantul, după data

mențiunii în registru a acțiunilor, nu mai justifică interesul și îndreptățirea

de a promova acțiunea în anulare întemeiată pe drepturile conferite la

calitatea de acționar.

Constatarea

rezilierii contractului de cesiune de acțiuni consfințită prin decizia civilă

nr. 37 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov nu este de natură

să conducă la o altă soluție cu privire la lipsa calității procesuale active a

reclamantului la data promovării acțiunii în anulare, deoarece efectele

pactului comisorii se produc între părțile reclamante ori succesorii acestora

potrivit principiului relativității efectelor contractului, care împiedică

nașterea drepturilor și obligațiilor în favoarea și respectiv sarcina terților,

aceeași fiind față de terți și efectele hotărârii judecătorești de mai sus,

care trebuie raportată la data pronunțării ei.

S-a reținut că,

pentru societate, rezilierea cesiunii devine operațională de la data rămânerii

irevocabile a litigiului dintre cedent și cesionari, iar rezilierea produce

efecte numai pentru viitor, actele încheiate anterior de părți neputând fi

afectate.

În concluzie, s-a

reținut lipsa calități procesuale active a reclamantului la data pronunțării

acțiunii.

Aceleași

considerente s-a impus și în sentința atacată cu privire la excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului, acțiunea fiind înregistrată la

instanță la data de 2 noiembrie 2007 iar decizia nr. 37 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, de reziliere a cesiunii poartă data de 3 aprilie 2008, nefiind de

natură să confere reclamantului dreptul procedural de a cere anularea hotărârii

nr. 3 din 15 aprilie 2007 a A.G.O.A. pârâtei.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 63/Ap din 9 septembrie 2010 a admis

apelul reclamantului S.G., a desființat sentința apelată și în consecință a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea

acestei soluții, instanța de apel a reținut referitor la critica privind

efectele deciziei 37/2008 a Curții de Apel Brașov că instanța de fond nu a

contestat faptul că această decizie produce efecte și pentru trecut, nu doar

pentru viitor însă a reținut că efectele pactului comisoriu constatat prin

sentință produc efecte doar între părțile contractante, în virtutea

principiului relativității efectelor contractului. Societatea fiind un terț

față de contractul de cesiune a cărui rezoluțiune s-a constatat prin decizia

mai sus amintită, față de ea, rezilierea devine operațională la data rămânerii

irevocabile a litigiului dintre cedent și cesionar.

Invocarea în

considerentele sentinței a unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție într-un litigiu similar, între aceleași părți nu înseamnă o

abdicare de la principiul suveranității. Chiar dacă în sistemul nostru judiciar

jurisprudența nu constituie izvor de drept, în ideea unei practici judiciare

unitare, dezlegările date de către instanța supremă unor probleme de drept

controversate, chiar în cadrul unor decizii de speță, nu pot fi ignorate de

instanțele de judecată.

Instanța de apel

a apreciat ca fiind întemeiat motivul de apel privind calitatea reclamantului

de „persoană interesată”, în înțelesul art. 132 alin. (3) din Legea nr.

31/1990.

Față de petitul

acțiunii, prin care s-a solicitat „constatarea nulității” hotărârii A.G.E.A.

nr. 3 din 15 aprilie 2007 a pârâtei și precizările făcute prin răspunsul la

întâmpinare, prin care reclamantul a arătat că a invocat motive de nulitate

absolută, în virtutea calității sale de persoană interesată în protejarea

participării sale majoritare sale majoritare la capitalul social, instanța de

fond ar fi trebuit să examineze excepția lipsei calității procesuale active și

din perspectiva dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care

permit oricărei persoane interesate să formuleze acțiune să solicite anularea

hotărârilor adunării generale a acționarilor pentru motive de nulitate absolută.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta SC N.S. SA Brașov întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de nelegalitate invocat recurenta a susținut că reclamantul nu poate

justifica un interes actual și legitim în anularea hotărârii AGEA din 15

aprilie 2010 întrucât prin hotărârea menționată s-a luat act de subscrierea

realizată de către acționarul T.G. care a subscris un număr de 2.540 de

acțiuni, iar anularea acestei hotărâri nu îl va readuce nicidecum pe reclamant

în poziția de a beneficia de efectele hotărârii AGEA din 26 februarie 2007 și

nici de poziția de acționar majoritar pe care o avea anterior întrucât între

timp s-a realizat subscrierea de acțiuni aferentă majorării încuviințate de

către acționari prin hotărârea AGEA din data de 26 februarie 2007.

De asemenea,

susține recurenta, instanța de apel în mod eronat a disociat chestiunea

interesului procesual de cea a legitimității procesuale active deși prezenta

cauză a fost catalogată de reclamant și instanță ca fiind o acțiune în

constatarea nulității absolute a hotărârii AGEA cu aplicarea corespunzătoare a

art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Instanța de apel

în mod greșit a considerat că interesul procesual nu poate fi analizat pentru

întâia dată în apel, ea fiind decelată anterior chiar și în dezbaterile orale

ale părților în fața instanței de fond.

Pentru aceste

motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate în senul respingerii apelului reclamantului și menținerea soluției

primei instanțe.

Recursul este

fondat.

Potrivit art. 304

alin. (1) pct. (9) C. proc. civ., casarea sau modificarea unei hotărâri se poate

cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Critica

recurentei potrivit căreia reclamantul nu poate justifica un interes actual și

legitim în anularea hotărârii AGEA din 15 aprilie 2010 este întemeiată.

Potrivit art. 132

alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată hotărârile adunării generale

contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare

dintre acționari care nu au luat parte la adunare sau care au votat contra și

au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal de ședință.

Prin urmare, în

cazul acțiunilor în anulare legiuitorul a stabilit în mod absolut cine poate

exercita dreptul de a ataca hotărârile adunărilor generale limitând sfera

persoanelor îndreptățite la acționarii care dețineau această calitate la data

de referință definită în art. 123 alin. (2) din legea societăților comerciale

(LSC).

Regimul juridic

al nulității absolute presupune posibilitatea ca aceasta să poată fi invocată

oricând și de orice persoană care justifică un interes, această sancțiune

ocrotind un interes general.

Sintagma persoana

interesată semnifică în accepțiunea art. 132 alin. (3) din lege, acea persoană

care deși nu are calitatea de asociat, calitate în care ar fi putut invoca

anularea hotărârii AGA și în condițiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

justifică un interes prin efectele hotărârii în ce o privește.

Or, în cauză,

probele relevă că la data ținerii celor două adunări generale 26 februarie 2007

– reclamantul nu mai avea calitatea de acționar al societății urmare

înstrăinării acțiunilor deținute către domnii G.D.N. și

M.Z. prin

contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27 ianuarie 2007 și înscris în registrul

acționarilor ținut de societate la 29 ianuarie 2007.

Cum potrivit art.

98 alin. (1) teza 2 din LSC dreptul de proprietate asupra acțiunilor nominative

emise în formă dematerializată se transmite prin declarația înscrisă în

registrul acționarilor, reclamantul, după data mențiunii în registru a cesiunii

acțiunilor nu mai justifică interesul și îndreptățirea de a promova acțiunea în

anulare întemeiată pe drepturile conferite de calitatea de acționar.

Situația juridică

nou creată prin constatarea rezilierii contractului de cesiune de acțiuni,

consfințită prin decizia nr. 37 pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de

3 aprilie 2008, nu este de natură să impună o altă dezlegare excepției lipsei

calității procesual active a reclamantului la data promovării acțiunii în

anulare și aceasta deoarece efectele pactului comisoriu, se produc între

părțile contractante și succesorii acestora potrivit principiului relativității

efectelor contractului, care împiedică nașterea drepturilor și obligațiilor în

favoarea și respectiv sarcina terților.

Tot astfel și

hotărârea judecătorească nu poate crea drepturi sau obligații pentru terți,

efectele lucrului judecat potrivit principiului relativității vizează numai

părțile litigiului.

Chiar dacă terții

nu pot ignora situația juridică creată, în virtutea principiului

opozabilității; hotărârea judecătorească trebuie respectată de la data

pronunțării ei.

Astfel spus,

pentru societate, rezilierea contractului de cesiune devine opozabilă de la

data tranșării irevocabile a litigiului dintre părțile contractului, moment în

care situația juridică recunoscută prin hotărârea judecătorească a devenit

opozabilă

ergo omnes

.

Așa fiind, Înalta

Curte constatând că soluționarea excepției lipsei calității procesual active a reclamantului,

excepție de fond, peremptorie, care pune în discuție însuși dreptul la acțiune

al reclamantului, s-a făcut în mod corect, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3)

C. proc. civ. va admite prezentul recurs și va modifica decizia recurată în

sensul respingerii apelului reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

N. SA Brașov

împotriva deciziei nr. 63/Ap din 9

septembrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Modifică decizia recurată în sensul

că respinge apelul declarat de reclamantul S.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2011.