ÎCCJ, decizie (scj.ro #83358)

5. Revocarea administratorilor. Condiții Cuprins pe materii: Drept comercial. Societățile comerciale. Administratorii Index alfabetic: -administratorii -asociații -adunarea generală a acționarilor -capital social -hotărârea adunării generale a acționarilor Legea nr.31/1990, art.77 alin .( 2); art.132 alin.(4) Potrivit art.77 alin .( 2) și art.132 alin.(4) din Legea nr.31/1990, asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiți prin actul constitutiv. Administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale, privitoare la revocarea lor din funcție.

( S.com., decizia nr.1181 din 15 martie 2007) Prin sentința comercială nr.267 din 9 martie 2006 nr.2076/2005 a Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.A., în calitate de asociat al S.C. M. T. C. SRL Cluj Napoca împotriva pârâților Ș. A. în calitate de asociat și administrator al S.C. M. T. C. SRL Cluj și V. A., asociat al aceleiași societăți, constatându-se activitatea de concurență neloială efectuată de pârâți în dauna societății comerciale și în dauna reclamantului; s-au respins capetele de cerere privind revocarea pârâtului Ș. A. din funcția de administrator și numirea unui administrator judiciar până la soluționarea definitivă a cererii. Totodată, s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de suspendare a activității S.C.

F. T.SRL și a S.C. CTM E. SRL Cluj Napoca. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul și pârâții sunt asociați ai S.C. M. T. C. SRL, pârâtul având și calitatea de administrator cu puteri depline, fiind numit în această funcție la 2 iulie 2003, pe o durată nelimitată. La rândul lor, pârâții Ș. A. și V. A. au dobândit și calitatea de asociați și administratori ai S.C. F. T. SRL și S.C. CTM E. SRL, societății înființate la 18 noiembrie 2005 și care au același obiect de activitate cu cel al reclamantului, deși clasificarea CAEN nu este identică, respectiv realizarea produselor stratificate din lemn și metal și montarea tâmplăriei PVC. Raportat la această stare de fapt, conduita pârâtului Ș.A.

de a accepta funcția de administrator la o altă societate, cu un obiect de activitate concurent celui desfășurat de S.C. M. T. C. SRL, în lipsa autorizării adunării generale a asociaților, coroborat cu stabilirea sediului societăților nou înființate la aceeași adresă cu aceea a primei societăți, cu transferarea unei părți însemnate din personalul angajat al acesteia la cele ulterior înființate, precum și cu publicarea unor anunțuri referitoare la oferta de executare de lucrări, dar sub sigla S.C. M. T. C., conturează săvârșirea de către pârâți a faptelor de concurență neloială prevăzute în art.2 din Legea 11/1991, constând în confuzia creată în mintea potențialilor cumpărători referitoare la identitatea întreprinderii executante, a serviciului ori la originea produselor achiziționate.

Aceste practici contrare uzanțelor cinstite în comercializarea produselor, executarea lucrărilor și efectuarea prestărilor de servicii, determină îndeplinirea condițiilor pentru constatarea săvârșirii de către pârâți a faptelor de concurență neloială atât în dauna reclamantului cât și a S.C. M. T. C. SRL, această cerere fiind admisibilă și întemeiată, chiar în ipoteza în care nu s-a solicitat și repararea prejudiciului, deoarece faptele de concurență neloială presupun întotdeauna existența unei daune. În privința capătului de cerere referitor la revocarea pârâtului Ș. A, din funcția de administrator și numirea unui administrator judiciar, prima instanță a reținut că, în funcție de modalitatea de desemnare a administratorului, asociații – cu majoritate absolută sau în unanimitate – decid asupra revocării, măsură ce poate fi luată independent de existența unei culpe contractuale.

Prin urmare, față de prevederile art.77, art. 90 și art.192 alin .( 3), instanța nu este abilitată să dispună revocarea, având competență doar în soluționarea unei eventuale acțiuni în daune pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin săvârșirea actelor de concurență neloială, motiv pentru care acest petit a fost respins. Aceeași soluție a fost pronunțată și cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat să se dispună suspendarea activității S.C. F. T. SRL și S.C. CTM E. SRL, petitul fiind respins ca inadmisibil cu motivarea că reclamantul, în temeiul principiului disponibilității, a stabilit cadrul procesual, fără a chema însă în judecată și cele două societăți. Apelurile declarate de reclamant și pârâți au fost respinse prin decizia civilă nr.110 din 6 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar a respins criticile formulate de reclamant, în privința modului de soluționare a capetelor de cerere care nu au primit o rezolvare favorabilă, cu motivarea că revocarea administratorului poate fi dispusă doar printr-o hotărâre a adunării generale a asociaților, ce poate fi supusă controlului de legalitate al instanței judecătorești, după procedura prevăzută de art.132 din Legea 31/1990. Într-o astfel de ipoteză, instanța având doar posibilitatea acordării daunelor-interese, conform art.1548 C. civ. și art.391 C.com., dar nu și reintegrarea în funcție a administratorului, aspecte, de altfel, reținute și de prima instanță. De asemenea, tribunalul a soluționat corect excepția inadmisibilității, în condițiile în care inclusiv reclamantul a fost de acord cu admiterea acesteia.

În privința apelului pârâților, instanța de apel a constatat că probatoriul administrat a relevat săvârșirea de către aceștia a faptelor de concurență neloială, prevăzută de art.2 din Legea 11/1991, a apreciat că, în mod justificat, tribunalul a dat eficiență acestei dispoziții legale, respingându-se această critică. Împotriva soluției, au declarat recurs reclamantul și pârâții. Reclamantul P. A. a criticat soluția pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9 C.proc.civ., constând în interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.73, art.195 și art.197 din Legea 31/1990, ambele instanțe ajungând la concluzia eronată că administratorul unei societăți poate fi revocat doar de către adunarea generală a asociaților și nu de către o instanță printr-o hotărâre judecătorească, deși legea nu interzice această din urmă posibilitate.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dispozițiilor art.77, art.90, art.192 alin.(3) din Legea 31/1990, art.2, 4 și 5 din Legea 11/1991, art.20 alin.(3) din Legea 146/1997 raportat la prevederile art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul reclamantului este nefondat. Astfel, în mod legal și corect, au argumentat ambele instanțe, în considerarea dispozițiilor art.77 din Legea 31/1990, că revocarea administratorului poate fi hotărâtă de asociați în cadrul adunării generale, în condițiile și cu majoritatea prevăzută de lege, instanța de judecată nefiind abilitată să dispună o atare măsură. Este real faptul că nu există o interdicție legală, expresă, în acest sens, însă concluzia se desprinde cu claritate din dispozițiile art.77 alin.(2) din Legea 31/1990, conform cărora „asociații pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra limitării puterilor lor”.

Această prevedere legală nu poate fi interpretată decât în sensul că decizia revocării administratorilor aparține în exclusivitate asociaților, măsura urmând a fi adoptată în cadrul adunării generale, a cărei hotărâre poate fi supusă controlului de legalitate al instanței, după procedura și în condițiile prevăzute de art.132 din Legea 31/1990. Prin urmare, acest motiv de recurs este neîntemeiat și a fost respins ca atare.