ÎCCJ, decizie (scj.ro #83358)

5.

Revocarea

administratorilor.

Condiții

Cuprins pe materii:

Drept

comercial.

Societățile comerciale.

Administratorii

Index alfabetic:

-administratorii

-asociații

-adunarea

generală a acționarilor

-capital social

-hotărârea

adunării generale a acționarilor

Legea

nr.31/1990, art.77 alin

.(

2); art.132 alin.(4)

Potrivit

art.77 alin

.(

2) și art.132 alin.(4) din Legea

nr.31/1990, asociații care reprezintă majoritatea absolută a

capitalului social pot

decide

asupra

revocării administratorilor

sau asupra limitării puterilor lor, afară de cazul în care

administratorii au fost numiți prin

actul constitutiv.

Administratorii

nu pot ataca hotărârea adunării generale, privitoare la revocarea lor

din funcție.

(

S.com.,

decizia nr.1181 din 15 martie 2007)

Prin

sentința comercială nr.267 din 9 martie 2006 nr.2076/2005 a

Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul P.A., în calitate de asociat al S.C. M. T. C. SRL Cluj Napoca

împotriva pârâților Ș. A. în calitate de asociat și

administrator al S.C. M. T. C. SRL Cluj și V. A., asociat al

aceleiași societăți, constatându-se activitatea de

concurență neloială efectuată de pârâți în dauna

societății comerciale și în dauna reclamantului;

s-au respins capetele de cerere privind

revocarea pârâtului Ș. A. din funcția de administrator și

numirea unui administrator judiciar până la soluționarea

definitivă a cererii. Totodată, s-a respins ca inadmisibilă

cererea reclamantului de suspendare

a

activității S.C. F. T.SRL și a S.C. CTM E. SRL Cluj Napoca.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență,

că reclamantul și pârâții sunt asociați ai S.C. M. T. C.

SRL, pârâtul având și calitatea de administrator cu puteri depline, fiind

numit în această funcție la 2 iulie 2003, pe o durată nelimitată.

La rândul

lor, pârâții Ș. A. și V. A. au dobândit și calitatea de

asociați și administratori ai S.C. F. T. SRL și S.C. CTM E. SRL,

societății înființate la 18 noiembrie 2005 și care au

același obiect de activitate cu cel al reclamantului, deși clasificarea

CAEN nu este identică, respectiv realizarea produselor stratificate din

lemn și metal și montarea tâmplăriei PVC.

Raportat la această stare de

fapt, conduita pârâtului Ș.A. de a accepta funcția de administrator

la o altă societate, cu un obiect de activitate concurent celui

desfășurat de S.C. M. T. C. SRL, în lipsa autorizării

adunării generale a asociaților, coroborat cu stabilirea sediului

societăților nou înființate la aceeași adresă cu aceea

a primei societăți, cu transferarea unei părți însemnate

din personalul angajat al acesteia la cele ulterior înființate, precum

și cu publicarea unor anunțuri referitoare la oferta de executare de

lucrări, dar sub sigla S.C. M. T. C., conturează săvârșirea

de către pârâți a faptelor de concurență neloială

prevăzute în art.2 din Legea 11/1991, constând în confuzia creată în

mintea potențialilor cumpărători referitoare la identitatea

întreprinderii executante, a serviciului ori la originea produselor

achiziționate.

Aceste practici contrare

uzanțelor cinstite în comercializarea produselor, executarea

lucrărilor și efectuarea prestărilor de servicii, determină

îndeplinirea condițiilor pentru constatarea săvârșirii de

către pârâți a faptelor de concurență neloială atât în

dauna reclamantului cât și a S.C. M. T. C. SRL, această cerere fiind

admisibilă și întemeiată, chiar în ipoteza în care nu s-a

solicitat și repararea prejudiciului, deoarece faptele de

concurență neloială presupun întotdeauna existența unei

daune.

În privința

capătului de cerere referitor la revocarea pârâtului Ș.

A, din

funcția de administrator și numirea unui administrator judiciar,

prima instanță a reținut că, în funcție de modalitatea

de desemnare a administratorului, asociații – cu majoritate absolută

sau în unanimitate – decid asupra revocării, măsură ce poate fi

luată independent de existența unei culpe contractuale.

Prin urmare, față de prevederile art.77, art.

90 și

art.192 alin

.(

3), instanța nu este abilitată

să dispună revocarea, având competență doar în

soluționarea unei eventuale acțiuni în daune pentru acoperirea

prejudiciului cauzat prin săvârșirea actelor de concurență

neloială, motiv pentru care acest petit a fost respins.

Aceeași

soluție a fost pronunțată și cu privire la capătul de

cerere prin care reclamantul a solicitat

să

se

dispună suspendarea activității S.C. F. T. SRL și S.C. CTM

E. SRL, petitul fiind respins ca inadmisibil cu motivarea că reclamantul,

în temeiul principiului disponibilității, a stabilit cadrul

procesual, fără a chema însă în judecată și cele

două societăți.

Apelurile declarate de reclamant

și pârâți au fost respinse prin decizia civilă nr.110 din 6

iulie 2006,

pronunțată

de

Curtea de Apel Cluj, Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar a

respins criticile formulate de reclamant, în privința modului de

soluționare a capetelor de cerere care nu au primit o rezolvare

favorabilă, cu motivarea că revocarea administratorului poate fi

dispusă doar printr-o hotărâre a adunării generale a

asociaților, ce poate fi supusă controlului de legalitate al

instanței judecătorești, după procedura prevăzută

de art.132 din Legea 31/1990. Într-o astfel de ipoteză, instanța

având doar posibilitatea acordării daunelor-interese, conform art.1548 C.

civ. și art.391

C.com.,

dar nu și

reintegrarea în funcție a administratorului, aspecte, de altfel,

reținute și de prima instanță.

De asemenea,

tribunalul a soluționat corect excepția inadmisibilității,

în condițiile în care inclusiv reclamantul a fost de acord cu admiterea

acesteia.

În privința apelului

pârâților, instanța de apel a constatat că probatoriul

administrat a relevat săvârșirea de către aceștia a

faptelor de concurență neloială, prevăzută de art.2

din Legea 11/1991, a apreciat că, în mod justificat, tribunalul a dat eficiență

acestei dispoziții legale, respingându-se această critică.

Împotriva soluției, au declarat

recurs

reclamantul și pârâții.

Reclamantul P. A. a criticat

soluția pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.9

C.proc.civ., constând în interpretarea și aplicarea greșită a

prevederilor art.73, art.195 și art.197 din Legea 31/1990, ambele

instanțe ajungând la concluzia eronată că administratorul unei

societăți poate fi revocat doar de către adunarea generală

a asociaților și nu de către o instanță printr-o

hotărâre judecătorească, deși legea nu interzice

această din urmă posibilitate.

Examinând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate, dispozițiilor art.77, art.90, art.192 alin.(3)

din Legea 31/1990, art.2, 4 și 5 din Legea 11/1991, art.20 alin.(3) din

Legea 146/1997 raportat la prevederile art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ.,

Curtea a constatat că recursul reclamantului este nefondat.

Astfel, în mod legal și corect,

au argumentat ambele instanțe, în considerarea dispozițiilor art.77

din Legea 31/1990, că revocarea administratorului poate fi

hotărâtă de asociați în cadrul adunării generale, în

condițiile și cu majoritatea prevăzută de lege,

instanța de judecată nefiind abilitată

să

dispună o atare măsură. Este real faptul că nu există

o interdicție legală, expresă, în acest sens, însă concluzia

se desprinde cu claritate din dispozițiile art.77 alin.(2) din Legea

31/1990, conform cărora „asociații pot decide asupra revocării

administratorilor sau asupra limitării puterilor lor”. Această

prevedere legală nu poate fi interpretată decât în sensul că

decizia revocării administratorilor aparține în exclusivitate

asociaților, măsura urmând a fi adoptată în cadrul adunării

generale, a cărei hotărâre poate fi supusă controlului de

legalitate al instanței, după procedura și în condițiile

prevăzute de art.132 din Legea 31/1990.

Prin urmare,

acest motiv de recurs

este

neîntemeiat și a fost

respins ca atare.