ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 24 aprilie 2008 reclamantul C.I. a chemat

în judecată pe pârâții M.D. și SC T.P. SRL solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârâtul M.D. în calitate de unic

administrator al pârâtei SC T.P. SRL ca în termen de 3 săptămâni de la

pronunțarea hotărârii să convoace A.G.A. SC T.P. SRL, cu ordinea de zi

revocarea din funcție a administratorului existent și numirea unui nou

administrator, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamantul a

arătat că este asociat al pârâtei SC T.P. SRL, fiind deținător a 11 părți

sociale, ceea ce echivalează cu 51% din capitalul social.

Pârâtul de rând 1, M.D. deține

calitatea de administrator ala acestei societăți, începând cu anul 1991, data

la care a fost înființată SC T.P. SRL. Deși în calitate de asociat majoritar al

societății reclamantul i-a solicitat administratorului statutar să aducă la

cunoștință situația reală a SC T.P. SRL, prin acte contabile, situații

financiare, mijloace fixe, obiecte de inventar, proprietăți, contracte cu alți

parteneri, litigii aflate pe rol, pârâtul a refuzat în mod categoric acest

lucru, continuând administrarea abuzivă a societății.

În aceste condiții,

reclamantul a solicitat prin notificare scrisă pârâtului să procedeze la

convocarea A.G.A. a SC T.P. SRL, având ca scop revocarea din funcție a

administratorului statutar și numirea unui nou administrator.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 195 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința comercială nr.

1552 din 23 iunie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea de chemare în

judecată introdusă de reclamantul C.I. împotriva pârâților M.D. și SC T.P. SRL și

a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie introdusă de către

intervenienta N.G.A. în interesul pârâtului M.D., a obligat pârâtul M.D. să convoace

A.G.A. SC T.P. SRL având ca obiect pe ordinea de zi revocarea din funcție a

administratorului statutar și numirea unui nou administrator, a respins cererea

de stabilire a unui termen de 3 săptămâni de la pronunțare pentru convocarea

acționarilor și a obligat pârâtul M.D. la plata sumei de 20.008,3 ron cheltuieli

de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și o parte

din onorariul de avocat.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că inadmisibilitatea justificată pe considerentul că, pe de

o parte, adunarea generală nu are competența de a revoca administratorul

statutar și de a numi un nou administrator, iar pe de altă parte, în condițiile

în care pârâtul și intervenienta se opun categoric înlocuirii administratorului

statutar, adoptarea unei hotărâri cu un astfel de conținut este imposibilă, nu

poate fi reținută, deoarece înlocuirea administratorilor reprezintă o atribuție

în competența expresă a adunării generale a asociaților conform prevederilor art.

194 alin. (1) din Legea nr. 31/1991, iar mai mult, prin cerere se solicită

exclusiv obligarea pârâtului la convocarea adunării generale având ca propunere

la odinea de zi înlocuirea administratorului și nici reclamantul nici instanța

nu pot impune asociaților modul în care aceștia pot vota.

Referitor la solicitarea

prin demersul promovat, reține instanța că, legea societăților nu conferă

soluții pentru ipoteza în care administratorul statutar, deși notificat de

către asociat conform art. 195 alin. (2) C. proc. civ., refuză să-și

îndeplinească obligația de convocare, însă pentru ca dreptul instituit de

această reglementare să fie unul efectiv, trebuie recunoscută posibilitatea

asociatului care este îndreptățit de a formula o cerere administratorului

statutar pentru convocarea adunării generale de a se adresa instanței cu

solicitarea de a-l obliga la realizarea convocării.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel pârâții M.D., în nume propriu și pentru pârâta SC T.P. SRL și

intervenienta N.G.A. solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul

respingerii, în principiu, ca inadmisibilă și pe fond, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantei.

În motivare, apelanții - pârâți

arată că hotărârea este legală din perspectiva încălcării dreptului la apărare,

în contextul ignorării excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare și

cererea de intervenție, respectiv a calificării greșite, a neexaminării cu

prioritate, în condițiile art. 137 C. proc. civ., arătând că esența excepției a

fost inadmisibilitatea cererii de convocare a unei adunări generale a

asociaților pentru adoptarea unei hotărâri evident imposibile de adoptat de

acest organ.

Totodată, mai arată apelanta

că hotărârea este greșită și pe fond, dat fiind că textul de lege se referă

însă evident la administratori și celelalte organe de conducere desemnate în

același fel prin hotărârea adunării generale, deoarece nu se poate accepta că

ar exista o contradicție legislativă între acest text și cel al art. 192 alin.

(2) din lege, care permite modificarea actului constitutiv exclusiv prin

acordul de voință unanim al asociaților – acord exprimat ferm ca fiind în cauză

exclus.

Soluția dată, se arată de

apelanți, este nelegală deoarece instanța de fond a omis să cenzureze cererea

cu care a fost investită - și anume măsura care i s-a pretins a se dispune –

obligarea la convocarea unei adunări generale cu ordinea de zi precis

stabilită. Confirmând ordinea de zi fără a verifica posibilitatea legală a

adoptării acesteia, se arată, instanța s-a pronunțat anticipat asupra

valabilității acestei hotărâri – în mod inadmisibil substituindu-se voinței

părților și ignorând opoziția legal exprimată în cauză.

Apelanții, mai susțin că

revocarea administratorului desemnat prin actul constitutiv prin adunare este

inadmisibilă și contrară dispozițiilor art. 192 alin. (2) și chiar al art. 194 alin.

(1) lit. b) din Legea 31/1990 interpretat greșit.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 162 din

17 septembrie 2008 a respins apelul declarat de către pârâtul M.D., în nume

propriu și în calitate de reprezentant legal al SC T.P. SRL împotriva sentinței

comerciale nr. 1552 din 23 iunie 2008, a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o

menține în întregime.

A respins, ca rămasă fără

obiect, cererea pentru suspendarea executării vremelnice a aceleiași sentințe.

A constatat că intervenienta

în interesul pârâtului M.D., N.G.A. a renunțat la judecarea apelului declarat

împotriva sentinței fondului.

A obligat pârâtul M.D. să

plătească reclamantului C.I. cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă

de 500 lei, onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că susținerile apelanților cu privire la

inadmisibilitate sunt neîntemeiate și au fost respinse întrucât în contextul

dispozițiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu se verifică în stadiul în care

se solicită obligarea administratorului societății - intimate la convocarea

adunării generale a asociaților.

Nici restul susținerilor

apelanților constând în aceea că textul reținut de prima instanță a fost

interpretat greșit, nu a putut fi reținut de către instanța de apel întrucât

prin dispozițiile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, respectiv dreptul

conferit de această normă să fie unul efectiv, trebuie recunoscută

posibilitatea asociaților de a se adresa instanței cu solicitarea de a-l obliga

pe administratorul statutar la realizarea convocării.

Nici susținerile referitoare

la necenzurarea ordinii de zi nu pot fi primite, susține instanța de apel,

deoarece dispozițiile art. 195 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 nu

fac diferențieri, nu interzic și nici nu cer condiții suplimentare, ci doar cer

a se verifica doar dacă prin cerere solicitantul precizează scopul pentru care

dorește convocarea, iar o astfel de verificare a fost făcută de către prima

instanță.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D. în termen legal, motivat și timbrat

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin

reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că hotărârea este

nelegală întrucât instanța omite să constate inadmisibilitatea acțiunii

invocată pe cale de excepție încă de la fond, în situația lipsei unanimității,

a lipsei acordului tuturor asociaților, iar pe fond, instanța de fond omite să

cenzureze legalitatea cererii cu care a fost investită – respectiv obligarea la

convocarea unei adunări generale cu o ordine de zi precis stabilită.

Mai susține recurentul că

acțiunea este inadmisibilă și sub aspectul lipsei calității instanței de a se

substitui actului constitutiv sau de a-l completa prin a dispune la obligarea

la o măsură neprevăzută de acest act constitutiv, respectiv a dispoziției care

să reglementeze modul de soluționare a refuzului convocării adunării generale

de către administratorul desemnat – contrar dispozițiilor art. 195 alin. (2)

din Legea societăților comerciale nr. 31/1990.

În consecință, recurentul - pârât,

solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, admiterea apelului și a respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă.

În subsidiar, solicită

modificarea hotărârii atacate și sub aspectul modului de soluționare a apelului

în ceea ce privește cheltuielile de judecată – soluția fiind contrară

motivației, care, eronat, reduce numai cheltuielile de judecată din apel la 500

lei, soluție contrară motivației.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei, rezultă că, în mod corect și judicios ambele instanțe au pronunțat

hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de

pârâtul M.D.

Criticile formulate de

recurentul - pârât privind omiterea instanțelor de judecată de a constata

inadmisibilitatea acțiunii în situația lipsei unanimității a acordului

asociaților și a cenzura legalitatea cererii de chemare în judecată cu care a

fost investită, analizate global, sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 195 alin. (2)

din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 „un asociat sau un număr de

asociați ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social va putea cere

convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări”.

Cum reclamantul deținător a

11 părți sociale în societatea pârâtă care echivalează cu 51% din capitalul

social, în calitate de asociat majoritar al SC T.P. SRL, urmare refuzului

administratorului M.D. de a-i prezenta situația financiară a societății – în

mod legal a procedat la notificarea scrisă de a se convoca A.G.A. – cu scopul

de revocare a administratorului din funcție – conform dispozițiilor art. 195 alin.

(2) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, astfel, critica

inadmisibilității unei atari cereri în contextul legal sus menționat, este

neîntemeiată.

În mod corect au reținut

ambele instanțe că, în competența A.G.A. conform art. 194 alin. (1) lit. b) din

Legea societăților comerciale nr. 31/1990 – conferă acesteia posibilitatea „să

desemneze administratorii și cenzorii, să îi revoce sau să-i demită și să le

dea descărcare de activitate”.

De altfel, prin cererea de

chemare în judecată reclamantul solicită exclusiv obligarea pârâtului la

convocarea A.G.A. cu ordinea de zi propunerea de înlocuire a administratorului,

ceea ce nu este același lucru cu a impune asociaților modul în care aceștia vor

vota.

Critica recurentului că

instanța s-a substituit voinței părților în contextul celor menționate mai sus

este neîntemeiată.

De asemenea neîntemeiată

este și critica formulată în subsidiar cu privire la cheltuielile de judecată,

instanța de apel având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. în

acordarea acestora.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâtul M.D., recurentul urmând să suporte, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. cheltuielile de judecată efectuate de

intimatul - reclamant C.I., dovedite cu actele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul M.D. împotriva deciziei nr. 162 din 17 septembrie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Obligă recurentul la 17.850

lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant C.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.