ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1028/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 aprilie 2008 reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâții M.D. și SC T.P. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pe pârâtul M.D. în calitate de unic administrator al pârâtei SC T.P. SRL ca în termen de 3 săptămâni de la pronunțarea hotărârii să convoace A.G.A. SC T.P. SRL, cu ordinea de zi revocarea din funcție a administratorului existent și numirea unui nou administrator, cu cheltuieli de judecată. În fapt, reclamantul a arătat că este asociat al pârâtei SC T.P. SRL, fiind deținător a 11 părți sociale, ceea ce echivalează cu 51% din capitalul social. Pârâtul de rând 1, M.D.

deține calitatea de administrator ala acestei societăți, începând cu anul 1991, data la care a fost înființată SC T.P. SRL. Deși în calitate de asociat majoritar al societății reclamantul i-a solicitat administratorului statutar să aducă la cunoștință situația reală a SC T.P. SRL, prin acte contabile, situații financiare, mijloace fixe, obiecte de inventar, proprietăți, contracte cu alți parteneri, litigii aflate pe rol, pârâtul a refuzat în mod categoric acest lucru, continuând administrarea abuzivă a societății. În aceste condiții, reclamantul a solicitat prin notificare scrisă pârâtului să procedeze la convocarea A.G.A. a SC T.P. SRL, având ca scop revocarea din funcție a administratorului statutar și numirea unui nou administrator.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 195 pct. 2 din Legea nr. 31/1990. Prin sentința comercială nr. 1552 din 23 iunie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul C.I. împotriva pârâților M.D. și SC T.P. SRL și a respins, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie introdusă de către intervenienta N.G.A. în interesul pârâtului M.D., a obligat pârâtul M.D. să convoace A.G.A. SC T.P. SRL având ca obiect pe ordinea de zi revocarea din funcție a administratorului statutar și numirea unui nou administrator, a respins cererea de stabilire a unui termen de 3 săptămâni de la pronunțare pentru convocarea acționarilor și a obligat pârâtul M.D.

la plata sumei de 20.008,3 ron cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și o parte din onorariul de avocat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că inadmisibilitatea justificată pe considerentul că, pe de o parte, adunarea generală nu are competența de a revoca administratorul statutar și de a numi un nou administrator, iar pe de altă parte, în condițiile în care pârâtul și intervenienta se opun categoric înlocuirii administratorului statutar, adoptarea unei hotărâri cu un astfel de conținut este imposibilă, nu poate fi reținută, deoarece înlocuirea administratorilor reprezintă o atribuție în competența expresă a adunării generale a asociaților conform prevederilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 31/1991, iar mai mult, prin cerere se solicită exclusiv obligarea pârâtului la convocarea adunării generale având ca propunere la odinea de zi înlocuirea administratorului și nici reclamantul nici instanța nu pot impune asociaților modul în care aceștia pot vota.

Referitor la solicitarea prin demersul promovat, reține instanța că, legea societăților nu conferă soluții pentru ipoteza în care administratorul statutar, deși notificat de către asociat conform art. 195 alin. (2) C. proc. civ., refuză să-și îndeplinească obligația de convocare, însă pentru ca dreptul instituit de această reglementare să fie unul efectiv, trebuie recunoscută posibilitatea asociatului care este îndreptățit de a formula o cerere administratorului statutar pentru convocarea adunării generale de a se adresa instanței cu solicitarea de a-l obliga la realizarea convocării. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții M.D., în nume propriu și pentru pârâta SC T.P. SRL și intervenienta N.G.A.

solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii, în principiu, ca inadmisibilă și pe fond, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei. În motivare, apelanții - pârâți arată că hotărârea este legală din perspectiva încălcării dreptului la apărare, în contextul ignorării excepției inadmisibilității invocate prin întâmpinare și cererea de intervenție, respectiv a calificării greșite, a neexaminării cu prioritate, în condițiile art. 137 C. proc. civ., arătând că esența excepției a fost inadmisibilitatea cererii de convocare a unei adunări generale a asociaților pentru adoptarea unei hotărâri evident imposibile de adoptat de acest organ.

Totodată, mai arată apelanta că hotărârea este greșită și pe fond, dat fiind că textul de lege se referă însă evident la administratori și celelalte organe de conducere desemnate în același fel prin hotărârea adunării generale, deoarece nu se poate accepta că ar exista o contradicție legislativă între acest text și cel al art. 192 alin. (2) din lege, care permite modificarea actului constitutiv exclusiv prin acordul de voință unanim al asociaților – acord exprimat ferm ca fiind în cauză exclus. Soluția dată, se arată de apelanți, este nelegală deoarece instanța de fond a omis să cenzureze cererea cu care a fost investită - și anume măsura care i s-a pretins a se dispune – obligarea la convocarea unei adunări generale cu ordinea de zi precis stabilită.

Confirmând ordinea de zi fără a verifica posibilitatea legală a adoptării acesteia, se arată, instanța s-a pronunțat anticipat asupra valabilității acestei hotărâri – în mod inadmisibil substituindu-se voinței părților și ignorând opoziția legal exprimată în cauză. Apelanții, mai susțin că revocarea administratorului desemnat prin actul constitutiv prin adunare este inadmisibilă și contrară dispozițiilor art. 192 alin. (2) și chiar al art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990 interpretat greșit. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 162 din 17 septembrie 2008 a respins apelul declarat de către pârâtul M.D., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al SC T.P.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 1552 din 23 iunie 2008, a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime. A respins, ca rămasă fără obiect, cererea pentru suspendarea executării vremelnice a aceleiași sentințe. A constatat că intervenienta în interesul pârâtului M.D., N.G.A. a renunțat la judecarea apelului declarat împotriva sentinței fondului. A obligat pârâtul M.D. să plătească reclamantului C.I. cheltuieli de judecată parțiale în apel, în sumă de 500 lei, onorariu avocațial. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că susținerile apelanților cu privire la inadmisibilitate sunt neîntemeiate și au fost respinse întrucât în contextul dispozițiilor art. 195 din Legea nr. 31/1990 nu se verifică în stadiul în care se solicită obligarea administratorului societății - intimate la convocarea adunării generale a asociaților.

Nici restul susținerilor apelanților constând în aceea că textul reținut de prima instanță a fost interpretat greșit, nu a putut fi reținut de către instanța de apel întrucât prin dispozițiile art. 195 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, respectiv dreptul conferit de această normă să fie unul efectiv, trebuie recunoscută posibilitatea asociaților de a se adresa instanței cu solicitarea de a-l obliga pe administratorul statutar la realizarea convocării. Nici susținerile referitoare la necenzurarea ordinii de zi nu pot fi primite, susține instanța de apel, deoarece dispozițiile art. 195 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 nu fac diferențieri, nu interzic și nici nu cer condiții suplimentare, ci doar cer a se verifica doar dacă prin cerere solicitantul precizează scopul pentru care dorește convocarea, iar o astfel de verificare a fost făcută de către prima instanță.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâtul M.D. în termen legal, motivat și timbrat criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență, prin reiterarea motivelor din apel sub forma criticilor în recurs, că hotărârea este nelegală întrucât instanța omite să constate inadmisibilitatea acțiunii invocată pe cale de excepție încă de la fond, în situația lipsei unanimității, a lipsei acordului tuturor asociaților, iar pe fond, instanța de fond omite să cenzureze legalitatea cererii cu care a fost investită – respectiv obligarea la convocarea unei adunări generale cu o ordine de zi precis stabilită.

Mai susține recurentul că acțiunea este inadmisibilă și sub aspectul lipsei calității instanței de a se substitui actului constitutiv sau de a-l completa prin a dispune la obligarea la o măsură neprevăzută de acest act constitutiv, respectiv a dispoziției care să reglementeze modul de soluționare a refuzului convocării adunării generale de către administratorul desemnat – contrar dispozițiilor art. 195 alin. (2) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990. În consecință, recurentul - pârât, solicită, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, admiterea apelului și a respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă. În subsidiar, solicită modificarea hotărârii atacate și sub aspectul modului de soluționare a apelului în ceea ce privește cheltuielile de judecată – soluția fiind contrară motivației, care, eronat, reduce numai cheltuielile de judecată din apel la 500 lei, soluție contrară motivației.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că, în mod corect și judicios ambele instanțe au pronunțat hotărâri temeinice și legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtul M.D. Criticile formulate de recurentul - pârât privind omiterea instanțelor de judecată de a constata inadmisibilitatea acțiunii în situația lipsei unanimității a acordului asociaților și a cenzura legalitatea cererii de chemare în judecată cu care a fost investită, analizate global, sunt neîntemeiate. Potrivit art. 195 alin. (2) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 „un asociat sau un număr de asociați ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări”.

Cum reclamantul deținător a 11 părți sociale în societatea pârâtă care echivalează cu 51% din capitalul social, în calitate de asociat majoritar al SC T.P. SRL, urmare refuzului administratorului M.D. de a-i prezenta situația financiară a societății – în mod legal a procedat la notificarea scrisă de a se convoca A.G.A. – cu scopul de revocare a administratorului din funcție – conform dispozițiilor art. 195 alin. (2) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, astfel, critica inadmisibilității unei atari cereri în contextul legal sus menționat, este neîntemeiată. În mod corect au reținut ambele instanțe că, în competența A.G.A. conform art. 194 alin. (1) lit. b) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 – conferă acesteia posibilitatea „să desemneze administratorii și cenzorii, să îi revoce sau să-i demită și să le dea descărcare de activitate”.

De altfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită exclusiv obligarea pârâtului la convocarea A.G.A. cu ordinea de zi propunerea de înlocuire a administratorului, ceea ce nu este același lucru cu a impune asociaților modul în care aceștia vor vota. Critica recurentului că instanța s-a substituit voinței părților în contextul celor menționate mai sus este neîntemeiată. De asemenea neîntemeiată este și critica formulată în subsidiar cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de apel având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc. civ. în acordarea acestora. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.D., recurentul urmând să suporte, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ. cheltuielile de judecată efectuate de intimatul - reclamant C.I., dovedite cu actele depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul M.D. împotriva deciziei nr. 162 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurentul la 17.850 lei cheltuieli de judecată către intimatul - reclamant C.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.