ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4233/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4233/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului comercial

de față, reține următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, la data de 05 decembrie 2008, sub nr. 38039/3/2008,

reclamantul C.M. a chemat în judecată pe pârâta SC S.F. SRL, solicitând să se

dispună anularea hotărârii Adunării Generale a Asociaților pârâtei din data de

29 septembrie 2008, precum și suspendarea executării acestei hotărâri până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, motivat de faptul că prin

hotărâre s-a dispus revocarea sa din funcția de administrator al societății,

iar el, în calitatea de asociat a votat împotriva acestei măsuri, semnând

procesul verbal de ședință cu obiecțiuni. A mai arătat că potrivit prevederilor

art. 14.6 din actul constitutiv al societății orice modificare a actului

constitutiv se poate dispune doar cu unanimitatea de voturi. Ulterior,

reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând anularea parțială a hotărârii

menționate doar în ce privește numirea în funcția de administrator al unei alte

persoane.

Ca urmare a admiterii cererii

reclamantului C.M. de strămutare a cauzei prin încheierea nr. 396 din 10

februarie 2009, dosarul a fost înaintat Tribunalului Timiș, secția comercială.

Pe rolul acestei instanțe, dosarul a

fost înregistrat sub același număr.

Reclamantul, prin notele de ședință

depuse la grefa instanței la data de 10 iunie 2009 a indicat motivele de drept

și de fapt ale cererii sale precizate, respectiv:

- încălcarea art. 193 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990, raportat la faptul că numirea și revocarea administratorului

societății de face distinct, după tipul de societate și după modul de desemnare

al administratorului - prin actul constitutiv ori prin hotărârea adunării

generale; sub acest aspect a arătat că desemnarea administratorului a fost

făcută prin actul constitutiv, astfel încât numirea noului administrator

trebuia făcută prin modificarea actului constitutiv, fiind necesar votul

tuturor asociaților;

- încălcarea prevederilor art. 72 din

Legea nr. 31/1990, susținând că administratorul desemnat are și calitatea de

asociat, astfel încât era obligat să se abțină de la vot, numirea sa fiind un

act juridic încheiat cu societatea;

- încălcarea art. 14.6 din actul

constitutiv al societății care menționează că orice modificare a acestuia

trebuia luată cu unanimitate de voturi.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că nu există încălcări ale

textelor legale și statutare invocare de reclamant.

Prin sentința civilă nr. 65/ CC din 6

noiembrie 2009, judecătorul fondului a respins ca neîntemeiată acțiunea

precizată a reclamantului, cu următoarele considerente: s-a reținut incidente

prevederilor art. 79 din Legea nr. 31/1990, situația revocării și numirii

administratorului trebuind circumscrisă sferei de ipoteze în care persoana se

află în contrarietate de interese cu societatea, iar cvorumul cerut trebuie

calculat fără a fi avute în vedere și voturile administratorului asociat, în

caz contrar însemnând să se valideze atitudinea asociatului - administrator

care ar putea bloca votarea revocării sale din funcție. In acest context s-a

apreciat că hotărârea din data de 20 septembrie 2008 a fost adoptată cu

unanimitatea de voturi, cu exceptarea reclamantului pentru revocarea din

funcție.

Cu privire la numirea

administratorului, s-a reținut prevederea art. 194 lit. b) din Legea nr. 31/1990,

care enumeră printre atribuțiile adunării generale și pe cea a desemnării

administratorului, precum și prevederea art. 77 din Legea nr. 31/1990, conform

căreia asociații care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot

alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, afară numai dacă prin actul

constitutiv nu se dispune altfel.

Judecătorul fondului nu a reținut

incidența prevederilor art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, caracterul de

act juridic al contractului de mandat al administratorului neatrăgând automat

includerea sa în sfera actelor juridice interzise de prevederea legală

menționată. S-a apreciat că textul legal vizează acte juridice ale societății

legate de obiectul său de activitate, încheiate cu asociatul și care ar avea

aptitudinea să favorizeze consecințe prejudiciabile pentru societate.

Sentința de fond a fost apelată de

reclamantul C.M., criticile sale vizând greșita aplicare a prevederilor legale

invocate.

Prin decizia civilă nr. 128/ A din 22

iunie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând următoarele:

analizând textele legale incidente în cauză (art. 192 și 194 din Legea nr. 31/1990),

completul de apel a concluzionat că numirea și revocarea administratorilor,

indiferent dacă s-a realizat prin actul constitutiv ori prin hotărârea adunării

generale, nu reprezintă o modificare a actului constitutiv, concluzie atrasă

din faptul că art. 194 din lege menționează distinct, între atribuțiile

adunării generale, pe cea de modificare a actului constitutiv și pe cea de

numire/revocare a administratorului. In raport de art. 197 alin. (3) și art. 77

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, judecătorii au apreciat că hotărârile adunări

generale ale asociaților privind numirea/revocarea administratorului se adoptă

cu votul asociaților reprezentând majoritatea absolută a capitalului social,

legea stabilind un cvorum diferențiat în ce privește numirea/revocarea

administratorului de cel necesar pentru modificarea actului constitutiv.

Completul de judecată a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 14.6

din actul constitutiv al societății, reținând că acesta are în vedere, prin

trimitere doar ipotezele prevăzute de art. 12 lit. a) și e) din act, lăsând în

afara sferei sale de acoperire pct. b ce vizează alegerea și revocarea

administratorului.

A fost înlăturată și critica

referitoare la nerespectarea majorității prevăzute de art. 192 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, apreciindu-se că nu se putea aplica prevederea art. 193 alin.

(3) din același act normativ întrucât nu se impunea abținerea de la vot a

asociatului ce urma să fie numit în funcția de administrator. S-a reținut că

hotărârea atacată a fost adoptată, conform prevederilor art. 14.5 din actul

constitutiv, cu respectarea dublei majorități: cea a capitalului social și cea

a asociaților.

Inaplicabilitatea prevederilor art. 193

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a fost apreciată prin raportare la actele

expres enunțate în textul legal și care impun abținerea de la vot a

asociatului. S-a reținut că textul de lege are în vedere actele juridice

curente ale societății, încheiate în vederea realizării obiectului de

activitate și nu acte necesare pentru constituirea societății sau cele prin

care se realizează înțelegerile dintre asociați privind drepturile lor în

cadrul societății ori pentru constituirea și funcționarea organelor persoanei

juridice.

Decizia de apel a fost recurată de

reclamantul C.M., acesta solicitând admiterea recursului, modificarea

hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii cererii sale precizate.

Criticile sale, subsumate prevederilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 72,

art. 192 alin. (2), art. 193 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, precum și art. 14.6

din actul constitutiv al societății.

În dezvoltarea criticilor sale,

reclamantul a arătat următoarele:

- în ce privește art. 192 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 și art. 14.6 din actul constitutiv, susține că desemnarea

noului administrator reprezintă o modificare a actului constitutiv care implica

acordul unanim al asociaților, completul de apel reținând greșit

aplicabilitatea prevederilor art. 194 alin. (1) din Legea nr. 31/1990; susține,

de asemenea, că nu era îndeplinită nici condiția dublei majorități prevăzută de

art. 192 alin. (1) din lege, raportat la faptul că, în conformitate cu art. 193

alin. (1) din lege, asociatul numit ca administrator avea obligația de a se

abține de la vot; invocă și prevederile art. 72 din lege, apreciind că

administratorul desemnat încheie un contract de mandat cu societatea, astfel că

are interese contrare care îi impuneau abținerea de la vot.

Prin întâmpinare, pârâta - intimată a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că din interpretarea

prevederilor art. 194 din Legea nr. 31/1990 rezultă faptul că numirea/revocarea

administratorilor și modificarea actului constitutiv sunt operațiuni distincte

pentru care legea stabilește un cvorum diferit, cel al dublei majorități a capitalului

social și al asociaților. A mai susținut că numirea administratorului prin

actul constitutiv nu atrage aplicabilitatea prevederilor art. 192 alin. (2) din

Legea societăților comerciale (LSC), interpretarea sistematică a dispozițiilor

legale impunând concluzia că desemnarea unui alt administrator se dispune cu

cvorumul prevăzut de lege pentru această operațiune. Pârâta a mai arătat că nu

se impunea abținerea de la vot a asociatului numit în funcția de administrator,

această operațiune neintrând în categoria actelor pentru care legea prevede

această interdicție. In consecință, a apreciat că hotărârea contestată de

reclamant a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale.

Nu au fost depune înscrisuri noi în

această fază procesuală.

Analizându-se cauza în raport de

criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul este

nefondat.

Este înlăturată critica reclamantului

vizând greșita aplicare a prevederilor art. 192 alin. (2) din LSC și art. 14.6

din actul constitutiv al societății. în ce privește prevederea art. 192 alin. (2)

LSC, aceasta este inaplicabil în speță, raportat atât la cele hotărâte în

adunarea asociaților din 29 septembrie 2008, cât și la textele incidente din

Legea nr. 31/1990. Se reține, din această perspectivă că reclamantul este

primul administrator al societății, arătarea numelui său și a datelor de

identificare în actul constitutiv fiind obligatorii, potrivit art. 7 LSC. Art. 192

LSC stabilește un cvorum diferit de vot în cadrul adunării generale a

asociaților, cu instituirea unanimității doar în ce privește modificarea

actului constitutiv (pentru alte decizii instituind regula dublei majorități: a

capitalului social și a asociaților). Art. 194 LSC stabilește, ca atribuții

distincte ale adunării asociaților pe cea de numire/revocare a

administratorilor și pe cea de modificare a actului constitutiv. De asemenea, art.

197 LSC prevede că societatea cu răspundere limitată este administrată de unul

sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați, numiți prin actul

constitutiv sau de adunarea generală. Din interpretarea acestor texte legale,

se desprinde, în primul rând, concluzia că administratorul, obligatoriu de

înscris cu datele sale de identificare în actul constitutiv al societății,

poate fi revocat, înlocuit, ori poate fi numit un alt administrator, prin

hotărârea ulterioară a adunării generale a asociaților. A doua concluzie care

se desprinde din textele legale menționate, reținută, de altfel și de

judecătorii din cadrul instanțelor inferioare, este aceea că revocarea

administratorului sau numirea unui alt administrator nu reprezintă o modificare

a actului constitutiv pentru care ar fi necesară obținerea unanimității;

această concluzie rezultă din modul de reglementare a atribuțiilor adunării

generale a asociaților, în cadrul cărora se menționează distinct cea de

revocare/numire a administratorului de cea de modificare a actului constitutiv.

Or, în măsura în care în mod obligatoriu primul administrator este menționat în

actul constitutiv, dacă s-ar accepta interpretarea dată de reclamant,

legiuitorul nu ar mai fi avut nicio rațiune de a înscrie atribuția

revocării/numirii administratorului, fiind suficient a menționa pe cea de

modificare a actului constitutiv. Prin înscrierea, însă, a atribuției distincte

de revocare/numire a administratorului se conturează intenția legiuitorului în

sensul de a nu considera această revocare/numire ca o modificare a actului

constitutiv. în consecință, se apreciază că în mod corect s-a statuat prin

hotărârile recurate inaplicabilitatea prevederilor art. 192 alin. (2) LSC în

cazul numirii noului administrator.

Se reține, de asemenea, că nu există o

încălcare a prevederilor art. 14.6 din actul constitutiv al societății,

judecătorii instanțelor inferioare interpretând corect această dispoziție

statutară în sensul că se referă la alte situații decât cea referitoare la

numirea administratorului. In consecință, se apreciază că în speță sunt

aplicabile prevederile art. 14.5 din actul constitutiv al societății, care

prevede condiția majorității absolute a asociaților și a părților sociale.

Nu poate fi reținută nici critica

reclamantului în sensul neîndeplinirii dublei majorități cerute de art. 194 alin.

(1) LSC, motivat de obligația abținerii de la vot a asociatului numit în

funcția de administrator. Prevederea art. 193 alin. (2) LSC nu este incidență

în cauză întrucât, așa cum au reținut și judecătorii instanțelor inferioare,

această dispoziție legală are în vedere alte ipoteze decât ce de numire a

asociatului în funcția de administrator al societății. Faptul că art. 72 LSC

prevede că obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de

dispozițiile referitoare la mandat nu conferă administratorului o poziție de

conflict de interese cu societatea pentru a interveni interdicția legală.

Dimpotrivă, interesele celor două părți sunt concurente, astfel încât nu era

obligatorie abținerea de la vot a asociatului numit în funcția de

administrator. De altfel, așa cum s-a precizat și în decizia recurată, atunci

când se referă la „acte juridice

”

textul legal nu are în vedere pe cele necesar a fi încheiate pentru

constituirea și funcționarea organelor societății.

Pentru considerentele arătate și

apreciindu-se legalitatea deciziei recurate și a sentinței de fond pronunțate

în cauză, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamanta va

fi respins ca nefondat.

În considerarea prevederilor art. 274

C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată

efectuate și dovedite de intimată, constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de recurentul - reclamant C.M. împotriva deciziei nr. 128/ A din 22 iunie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Obligă recurentul să plătească

intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 26.612,26 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

7 decembrie 2010.