ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3770/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta D.M. i-a chemat în judecată pe pârâții SC P. SRL Sibiu, M.L. și Ș.B.H. și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se dispună nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. din 3 octombrie 2007 pentru motivul că a fost luată cu încălcarea dispozițiilor statutului societății, care nu prevede în mod expres că revocarea administratorilor se ia cu majoritate de voturi dar fiind vorba și de o modificare a actului constitutiv erau aplicabile dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Tribunalul Sibiu prin sentința nr. 7/CC din 8 februarie 2008 a respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale nu au fost încălcate întrucât prin statutul societății s-a prevăzut că hotărârile se adoptă cu majoritate de voturi, această dispoziție referindu-se și la modificarea actului constitutiv. S-a mai reținut că și încheierea judecătorului delegat prin care s-a dispus înscrierea mențiunii cu privire la revocarea din funcția de administrator a reclamantei a fost atacată cu recurs iar Curtea de apel prin Decizia nr. 651 din 14 decembrie 2007 l-a respins, menținând dispoziția judecătorului delegat. Sentința nr. 7/CC/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia care prin Decizia nr. 43/A/2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei D.M.

Analizând criticile aduse sentinței fondului, Curtea a reținut că măsura revocării din funcția de administrator nu poate fi atacată de administratorul revocat, cererea, potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 fiind inadmisibilă. În ce privește cvorumul pentru adoptarea A.G.A. a cărei nulitate absolută s-a cerut, Curtea a reținut că, prin derogare de la dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale, asociații pârâtei SC P. SRL au stabilit majoritatea simplă pentru revocarea din funcția de administrator iar în ce privește modificarea actului constitutiv s-a constatat că și-au exprimat votul asociații reprezentând 80% din capitalul social. În acest context s-a confirmat soluția primei instanțe prin care s-a stabilit că modificarea actului constitutiv, urmare revocării reclamantei din funcția de administrator, a fost hotărâtă cu respectarea condițiilor de cvorum.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta D.M. pentru motivul prevăzut de art. 304 (9) C. proc. civ.

în argumentarea căruia a susținut: - revocarea sa din funcția de administrator a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; - modificarea actului constitutiv potrivit legii se face cu votul tuturor asociaților iar art. 13 din statut nu vizează și modificarea acestui act ci doar activitatea obișnuită a societății; - s-a menționat greșit în considerentele deciziei instanței de apel că acțiunea reclamantei vizând constatarea revocării sale din funcție este inadmisibilă întrucât fondul nu a analizat cauza din acest punct de vedere; - actul constitutiv nu a fost actualizat ci a fost modificat; - în materia societății cu răspundere limitată, asociații care reprezintă majoritatea absolută pot revoca administratorii dacă au fost aleși de adunarea generală; - dacă administratorii au fost desemnați prin actul constitutiv revocarea se face cu votul unanimității asociaților.

În conformitate cu aceste motive, recurenta s-a considerat îndreptățită să solicite admiterea recursului și, în fond, modificarea hotărârilor anterior pronunțate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Intimații, prin întâmpinare au susținut că revocarea din funcția de administrator a reclamantei s-a luat cu majoritate de voturi având în vedere că D.M. nu avea drept de vot cu privire la revocarea sa, astfel că, au fost respectate prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990. Au mai susținut intimații că au fost respectate și prevederile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 precum și prevederile art. 194 alin. (1) pct. d din Legea nr. 31/1990 întrucât modificarea actului constitutiv constituie una din obligațiile principale ale adunării generale.

În consecință, cu aceste argumente, intimații au solicitat să fie menținute hotărârile anterior pronunțate. Recursul este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. invocat de recurentă, vizează situația în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Argumentele recurentei vizează ipoteza a doua a motivului de nelegalitate invocat, fiind citate în acest scop, dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 ca fiind greșit aplicate speței deduse judecății. Critica este nefondată. Așa cum bine a reținut, în alți termeni, instanța de apel, aceste dispoziții au fost corect aplicate. În realitate aceste dispoziții trebuie analizate în contextul măsurilor adoptate în A.G.A., astfel că, incidența în cauză a acestora nu putea să fie analizată decât în contextul art. 132 alin. (4) din legea menționată mai sus.

În aceste condiții s-a pornit corect, de către instanța de apel de la dispozițiile art. 132 alin. (4) din Legea societăților comerciale, care deși nu s-au invocat constituie element esențial în verificarea motivului de nelegalitate a hotărârii A.G.A. adoptată la data de 3 octombrie 2007. Recurenta în realitate contestă hotărârea de revocare a sa din funcția de administrator pornind de la condițiile de cvorum care vizează modificarea actului constitutiv după această revocare fără să observe că art. 132 alin. (4) din lege stabilește că administratorii nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție. De vreme ce aceștia nu pot vota, potrivit legii atunci când se ia o astfel de hotărâre în adunarea generală, este evident că votul pentru modificarea actului constitutiv în raport cu această măsură de revocare, nu poate afecta hotărârea de modificare a menționatului act prin prisma dispozițiilor art. 192 din Legea nr. 31/1990.

Așadar, dispozițiile art. 192 nu pot fi interpretate decât în litera lor și fără distincția pe care recurenta a făcut-o cu privire la o practică din anul 1998 care nu are legătură cu speța dedusă judecății. Potrivit art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale, pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Din textul citat rezultă caracterul dispozitiv al acestor prevederi care se referă la cvorumul necesar pentru modificarea actului constitutiv. De vreme ce părțile au derogat prin art. 13 din statut de la regula privind votul tuturor asociaților, hotărârea de modificare a actului constitutiv, urmare revocării reclamantei din funcția de administrator, nu încalcă nicio dispoziție legală.

Din acest punct de vedere este corect raționamentul instanței de apel potrivit căruia în condițiile în care s-a luat măsura revocării și a modificării actului constitutiv urmare revocării reclamantei, votul administratorului revocat nefiind permis, se poate da eficiență și regulii potrivit căreia modificarea actului constitutiv s-a luat cu votul tuturor asociaților care aveau dreptul să ia o astfel de măsură. Mai trebuie reținut că instanța de apel, fără să menționeze expres, în conformitate cu art. 978 C. civ. a interpretat dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale și dispozițiile statutare în sensul în care pot fi aplicate.

O interpretare contrară ar duce la imposibilitatea modificării actului constitutiv în orice situație întrucât administratorul revocat care nu are drept de vot în privința măsurii revocării se poate opune prin votul său modificării actului constitutiv care consfințește această revocare, raționament care nu poate fi primit. În consecință, criticile aduse deciziei instanței de apel sunt nefondate, recursul potrivit art. 312 C. proc. civ., urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 43 A din 4 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.