ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2457/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 379/ COM din 9 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr. 3282/111/2008, Tribunalul Bihor a respins cererea precizată formulată de reclamanta SC V. SA Oradea, împotriva pârâților SC A. SRL TULCA și A.D., cu obligarea reclamantei la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele: Reclamanta SC V. SA și A.D. au calitatea de asociați ai SC A. SRL, societate constituită în anul 2007. Prin actul constitutiv întocmit, la data de 15 iunie 2007, cei doi asociați au convenit, după cum rezultă din art. 24, ca societatea să fie administrată și reprezentată pe o perioadă de 4 ani de pârâtul A.D.

Potrivit art. 18 din același act constitutiv, reiese că părțile au stipulat și că pentru modificarea acestuia este necesar a fi întrunit votul unanim al asociaților fo ndatori, deci implicit și pentru revocarea administratorului. Pe de altă parte, după cum s-a arătat și de către pârâți, votul unanim nu a putut fi obținut pentru că pârâtul A.D. contestă acuzele ce i se aduc. În cuprinsul procesului-verbal întocmit cu prilejul convocării adunării generale a asociaților SC A. SRL din data de 03 septembrie 2008, ca urmare a neîntrunirii votului unanim pentru revocarea asociatului administrator, asociatul SC V. SA și-a exprimat intenția de divizare a societății ca efect al gravelor neînțelegeri intervenite între asociați.

Revocarea administratorului se poate face, în condițiile desemnării lui prin actul constitutiv numai prin votul unanim al asociaților care au convenit în acest mod. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC V. SA și prin decizia nr. 33/ C/2009-A din 17 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din analiza prevederilor legale incidente cauzei că legiuitorul în cadrul societăților cu răspundere limitată a statuat că numirea și revocarea (demiterea) administratorilor constituie o prerogativă exclusivă a adunării generale a asociaților, situație în care, intervenția instanței de judecată prin substituirea în această competență exclusivă a A.G.A.

ar constitui o ingerință nelegală în procesul de formare a voinței societare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC V. SA solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii, revocarea din funcția de administrator al SC A. SRL a pârâtului A.D., urmând ca asociatul majoritar să numească un nou administrator în condițiile art. 77 coroborat cu art. 197 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, la data înscrierii la O.R.C. Bihor a mențiunii de revocare.

În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susținut, în esență, că instanța poate dispune revocarea administratorului fără a limita puterile asociaților, cât și fără a se substitui voinței acestora; că s-a interpretat greșit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 24 din actul constitutiv, când s-a menținut ca administrator persoana care activează contrar scopului urmărit în actul constitutiv, aducând atingere bunului mers al activității societății; că asociatul majoritar poate solicita revocarea administratorului. Intimații A.D. și SC A. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Recurenta nu și-a motivat în drept recursul, dar din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt invocate și în raport de această încadrare în drept se reține că instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 192 alin. (2), art. 197 din Legea nr. 31/1990 și prevederile actului constitutiv. Potrivit art. 197 din Legea nr. 31/1990 republicată, în societățile cu răspundere limitată, administratorii pot fi numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

Dacă administratorii sunt numiți prin actul constitutiv, cum este și cazul în speță, ei pot fi revocați de adunarea asociaților cu votul tuturor asociaților potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) raportat la art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar dacă sunt numiți prin hotărârea adunării generale, revocarea lor se face cu majoritatea absolută a asociaților și părților sociale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Aceste prevederi legale nu pot fi interpretate decât în sensul că revocarea administratorilor poate fi hotărâtă de asociați în cadrul adunării generale a asociaților, a cărei hotărâre poate fi supusă controlului de legalitate al instanței, după procedura și în condițiile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 31/1990, situație în care intervenția instanței de judecată prin substituirea în această competență a A.G.E.A.

ar constitui o ingerință nelegală în procesul de formare a voinței societare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC V. SA ORADEA împotriva deciziei nr. 33/ C din 17 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.