ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2456/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I - Prin sentința civilă nr. 23/C din 9 aprilie 2008

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanții P.I.C., SC G.M.A.D.P.A.M. S.A.S. în

contradictoriu cu pârâta SC A. SRL în sensul anulării procesului verbal de ședință

al adunării generale a asociaților societății pârâte din data de 16 noiembrie

2007 și constatării nulității absolute a hotărârii nr.3 adoptate la acea dată;

capătul de cerere privind declararea nulității absolute a Încheierii Judecătorului

delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu nr. 9395

din 24 ianuarie 2008 privind înscrierea mențiunii cu privire la hotărârile adoptate

la 16 noiembrie 2007 a fost respins ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut din

analiza actelor dosarului că hotărârea nr. 3 din 16 noiembrie 2007 a fost adoptată de adunarea generală a asociațiilor societății pârâte cu încălcarea

dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 republicată a

societăților comerciale, care impun publicarea convocatorului pentru ținerea

adunării în Monitorul Oficial al României partea a IV-a și într-un ziar de

largă răspândire, niciuna din aceste cerințe ale textului de lege nefiind respectată.

Totodată instanța reține că cvorumul de vot necesar adoptării hotărârii care

viza modificarea actului constitutiv respectiv majorarea capitalului social și

schimbarea sediului social, cvorum prevăzut în art. 20 din actul constitutiv, a

fost de asemeni nesocotit în condițiile în care hotărârea a fost adoptată prin

votul a trei dintre cei șapte asociați, deși actul constitutiv impunea cerința

unanimității.

II- Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva acestei

sentințe, a fost respins ca nefondat de instanța de control judiciar Curtea de

Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 120 din 17

octombrie 2008.

Răspunzând criticilor de nelegalitate și netemeinicie formulate

prin cererea de apel, instanța constată că normele încălcate, respectiv art. 117

din Legea nr. 31/1990 republicată privind convocarea adunărilor generale ale

asociaților sau acționarilor unei societăți comerciale , sunt norme imperative

a căror nerespectare atrage nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate, acțiunea

în anulare fiind în această ipoteză imprescriptibilă, așa cum, în mod legal a

statuat, în cauză, prima instanță.

III - Împotriva acestei decizii, pârâta SC A. SRL a declarat

recurs la data de 25 noiembrie 2008, în termen legal, solicitând casarea

hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe două motive de

nelegalitate, prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. în

argumentarea cărora a arătat următoarele:

- instanța de apel a judecat cauza cu neobservarea cerinței

impuse de art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 republicată referitoare la

judecarea cererilor având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. în Camera de

consiliu, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii în temeiul art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.;

- motivul de apel privind nerespectarea dreptului la apărare

al societăților de către prima instanță, a fost soluționat fără să se țină

seama de principiile care garantează un proces echitabil;

- excepția tardivității acțiunii invocată prin cererea de

apel, a fost soluționată fără să fie pusă în discuția părților;

- dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990

republicată reținute de ambele instanțe, ca temei al admiterii acțiunii

reglementează convocarea adunărilor generale ale acționarilor în societățile pe

acțiuni, societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată, căreia i

se aplică dispozițiile art. 195alin. (3) din legea societăților comerciale cu

privire la modalitatea de convocare a adunărilor generale, dispoziții care au

fost respectate în cauză.

IV - Asupra recursului

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate

decizia atacată constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este fondat

pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea

greșită a legii.

Legea societăților comerciale, Legea nr. 31/1990 astfel cum

a fost modificată și completată prin Legea nr. 441/2006 reglementează distinct în

cadrul Titlului III - Funcționarea Societăților Comerciale Capitolul VI - Funcționarea

societății cu răspundere limitată stabilind rolul adunării generale asociaților

ca organ de deliberare și decizie în toate problemele care interesează

activitatea societății.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în acest capitol art. 195 alin.

lin. ombrie

(1) și (3) convocarea adunării se

face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții

speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua

fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.

Prin urmare, instanțele investite cu soluționarea acțiunii

în anulare a hotărârii adunării generale din data de 16 noiembrie 2007, în

raport de motivele de nulitate invocate trebuiau să verifice modalitatea de

convocare și cvorumul de vot prin prisma dispozițiilor legale pertinente

referitoare la funcționarea societăților cu răspundere limitată, aplicarea dispozițiilor

art. 117 din lege referitoare la funcționarea societăților pe acțiuni neavând incidente

în cauză, sub acest aspect hotărârea atacată este susceptibilă de casare pentru

motivul prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

Celelalte critici formulate de recurenta se vădesc însă

nefondate, deoarece potrivit art. 132 alin. (9) din Legea societăților

comerciale cerința soluționării acțiunii în anulare în Camera de consiliu are

în vedere judecata în primă instanță.

În sfârșit chestiunea tardivității formulării acțiunii în

anulare a fost invocată ca motiv de apel în raport de dezlegarea dată de prima

instanță și nu ca o excepție de ordine publică ridicată pentru prima dată în

fața instanței de control, cercetarea ei urmând a se face odată cu soluționarea

apelului.

Opinia recurentei în sensul că se impunea punerea în

discuția părților a acestei excepții, prealabil soluționării apelului, ignoră dispozițiile

procedurale care reglementează judecata apelului (art. 295 C. proc. civ.)

potrivit cu care instanța de apel verifică în limitele motivelor de apel stabilirea

situației de fapt și aplicarea legii.

Distinct de acesta, urmare casării, în rejudecare, instanța

de apel va reexamina și această apărare în contextul aplicării dispozițiilor

legale incidente.

Așa fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (3)

C. proc. civ. va admite prezentul recurs și va casa decizia atacată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea aplicării în

cadrul soluționării acestei căi de atac devolutive a dispozițiilor legale

incidente susmenționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC A. SRL CISNĂDIOARA

împotriva deciziei comerciale nr. 120/A din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie

2009.