ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2013

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I - Obiectul cauzei si hotărârile pronunțate în primul

ciclu procesual,

solicitat prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008 pe rolul

Tribunalului Sibiu, în contradictoriu cu SC A. SRL să se dispună următoarele:

- anularea procesului verbal de ședință întocmit în

data de 16 noiembrie 2007 în adunarea generală a asociaților SC A. SRL;

- adunarea

hotărârii nr. 3 din aceiași dată de adunarea generală;

- anularea Încheierii nr. 9355 din 14 decembrie 2007 a

judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului;

- anularea certificatului constatator din 19 decembrie

2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.

În motivare, reclamanții au susținut că la data de 16

noiembrie 2007 deși au fost prezenți Ia sediul societății din str. Morilor,

Sibiu, nu Ii s-a permis accesul în începerea destinată ținerii adunării, că a

existat un conflict între asociați soldat cu deplasare la Poliția Județeană,

adunarea nemaiavând Ioc.

Arată reclamanții, că ulterior acestui incident, ia

data de 24 ianuarie 2008 au solicitat de la Oficiul Registrului Comerțului

Sibiu, un certificat referitor la societate, ocazie cu care au constatat

existența mențiunii cu privire la Hotărâre nr. 3 din 16 noiembrie 2007 de

majorare a capitalului social și schimbare a sediului, hotărâre care nu putea

fi adoptată dat fiind incidentele ce au avut loc.

acțiunea în anulare promovată de reclamanți a fost admisă în parte prin sentința

civilă nr 23 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în sensul

anulari procesului verbal de ședința din data de 16 noiembrie 2007 și a Hotărârii

nr. 3 adoptate la aceiași dată, cu motivarea încălcării dispozițiilor art. 17

alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1390 republicată care impun publicarea

convocatorului pentru ținerea adunării în M. Of. partea a IV-a și într-un ziar

de largă răspândire.

temeinică de instanța de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia din 17 octombrie 2008 cu consecința respingerii apelului declarat de

pârâtă.

de Casație și Justiție a admis recursul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL

și a casat decizia Curții de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare

constatând că dispozițiile art. 117 din Legea societăților comerciale,

referitoare Ia funcționarea societăților pe acțiuni nu sunt incidente în cauză,

societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată supusă dispozițiilor

art. 195 din lege referitoare la convocarea adunării generale pentru acest tip

de societate.

II. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia

prin decizia comercială nr. 135/ A din 10 noiembrie 2010 a respins ca nefondat

apelul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL împotriva sentinței nr. 23/C/2008

a Tribunalului Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel instanța de control

judiciar a reținut următoarele:

Asociații societății pârâte au fost convocați de administratorul

statutar prin scrisoare recomandată pentru adunarea generală din 12 octombrie

2007 având pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma de 90.000 RON și

schimbarea sediului social în localitatea Cisnădioara, județul Sibiu.

La data de 12 octombrie 2007 s-a prezentat numai un

singur asociat, dl. P.A., lipsind ceilalți 6 asociați, sens în care s-a

întocmit un proces verbal de către administratorul societății, urmând ca,

potrivit convocatorului adunarea generală cu aceeași ordine de zi să aibă loc

la 16 noiembrie 2007.

La data de 18 noiembrie 2007 asociații prezenți

reprezentând împreuna un număr total de 280 părți sociale respectiv 45,78 % din

capitalul social au adoptat hotărârea nr. 3 de majorare a capitalului social cu

90.000 lei, aport în numerar și de schimbare a sediului social, hotărâre

publicată în M. Of. nr. 20 din 4 ianuarie 2008.

Cu privire la legalitatea hotărârii adoptate, în

condițiile de prezență și cvorum menționate în procesul verbal, instanța de

apel constată că potrivit actului constitutiv al societății, art. 20 alin. (2),

hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv se iau cu votul

tuturor asociaților, ceea ce impune concluzia nulității absolute a hotărârii

adoptate cu încălcarea prevederilor din actul constitutiv.

Referitor la încălcarea termenului prevăzut de art. 132

alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 pentru atacarea hotărârilor adunării

generale contrare legii sau actului constitutiv, de 15 zile de Ia data

publicării în M. Of., instanța constată că în raport de motivul de nulitate

absolută reținut, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

III. Recurs

Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SRL a declarat

recurs la data de 3 februarie 2011, în termen legal, solicitând modificarea în

tot a hotărârii pronunțate în apel în sensul admiterii apelului formulat de

societate și respingerii acțiunii în anulare promovată de reclamantă.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a dispozițiilor

legale incidente în cauză.

Potrivit recurentei, sursa principală a nulităților în

activitatea adunărilor generale este legea societăților comerciale, legiuitorul

impunând anumite praguri de cvorum și majoritate pentru a garanta caracterul

democratic al vieții societății, dispoziții care au un caracter supletiv fiind

prevăzute de lege în condițiile în care actul constitutiv nu dispune altfel,

interesul ocrotit fiind unul personal și nu general.

Prin decizia nr. 3598 din 15 noiembrie 2011 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1410/1/2011

s-a respins ca nefundat recursul pârâtei SC A. SRL Cisnădioara și s-a respins

cererea intimatului P.I.C. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de

judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a

reținut, în esență, acțiunea în anulare reglementată prin de art. 132 din Legea

societăților comerciale are în vedere hotărârile contrare legii sau actului

constitutiv, în această categorie intrând nu numai hotărârile care încalcă

norme imperative, dar și hotărârile care încalcă norme supletive din lege, de

Ia care actul constitutiv nu a derogat.

La societățile cu răspundere limitată dispozițiile art.

192 alin. (2) din Legea societăților comerciale prevăd pentru hotărârile care

au ca obiect modificarea actului constitutiv votul tuturor asociaților, afara

de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.

Prin urmare, prin actul constitutiv se poate stabili

luarea hotărârilor de modificare cu majoritate care însă nu poate fi inferioară

majorității absolute prevăzute ca regulă generală în alin. (1) al art. 192.

În cauză însă, în actul constitutiv asociații au

prevăzut expres pentru modificarea actului constitutiv, fără nici o distincție

între prima și a doua convocare, votul tuturor asociaților.

Cum, Hotărârea nr. 3 din 18 noiembrie 2007 de majorare

a capitalului social a fost luată cu votul a trei dintre cei șapte asociați,

reprezentând împreună un număr total de 280 părți sociale și 45,76% din capital,

nerespectarea cerințelor de formare a voinței sociale în adunarea generală

atrage nulitatea absolută a hotărârii, deoarece din acest punct de vedere

hotărârea este ca și inexistentă.

Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Legea societăților

comerciale potrivit cărora la a II-a convocare adunarea generală poate decide

asupra ordinii de zi oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital

reprezentată de aceștia, nu își găsesc aplicarea, deoarece textul are în vedere

ipoteza în care la prima convocare adunarea legal constituită nu poate lua o

hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității și nu a votului tuturor

asociaților.

Cu privire Ia termenul de prescripție de 15 zile

prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea societăților comerciale pentru atacarea

în justiție a hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului

constitutiv în materia societăților cu răspundere limitată art. 198 prevăd

expres că termenul curge de la data la care asociatul a luat cunoștință de

hotărârea pe care o atacă.

Această derogare expresă de Ia regula aplicabilă

societăților pe acțiuni după care termenul de 15 zile curge de la data

publicării hotărârii în M. Of., Partea a IV-a nu poate fi interpretată în

sensul susținut de recurentă care consideră că termenul nu se poate extinde

dincolo de publicarea în M. Of., față de modul de redactare a acestei

dispoziții cuprinse în art. 196, fără nici o distincție după cum hotărârea este

supusă menționării Ia Registrul Comerțului și prin urmare supusă publicării.

Sub acest aspect reclamanții-intimați au dovedit cu

înscrisurile atașate acțiunii introductive ce au Ia cunoștință de această

hotărâre ia data de 24 ianuarie 2008 când au solicitat Oficiului Registrului

Comerțului Sibiu o listă de control privind mențiunile înregistrate de societate,

acțiunea în anulare fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu a doua zi,

respectiv la data de 25 ianuarie 2008.

Referitor la cererea intimatului reclamant de obligare

a recurentei la plata sumei de 100.000 Iei reprezentând cheltuieli de judecată,

ca parte căzută în pretenții, a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că

intimatul a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată în sumă de 100.000 Iei

reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a litigiului

care s-a derulat timp de patru ani, daune care nu pot fi valorificate în

temeiul art. 274 C. proc. civ.

IV. - Contestația în anulare

Împotriva deciziei pronunțată în recurs, contestatoarea

SC A. SRL Cisnădioara prin lichidator judiciar provizoriu T.M. a formulat

contestație în anulare.

în motivarea contestației în anulare, contestatoarea

susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a două probleme menite să

elucideze modul în care s-a stabilit situația de fapt și s-a făcut corecta aplicare

a legii referitoare la cvorumul de adoptare a hotărârilor și în funcție de

excepția tardivității. în continuare, contestatoarea arată că instanța de

recurs a aplicat greșit dispozițiile legale cu privire la nulitatea hotărârii A.G.A.,

legiuitorul impunând anumite praguri de cvorum sau majoritate a garanta

caracterul democratic al vieții statutare.

Conchide contestatoarea că instanța nu își putea

fundamenta soluția pe art. 20 din actul constitutive atâta vreme cât încălcarea

acestuia a fost invocată de reclamanți, în contextual în care se apără un drept

personal, care nici măcar n-a fost invocat de reclamanți, iar sancțiunea pentru

încălcarea lui de principiu, o constituie o nulitate relativă și nu absolută,

în opinia contestatoarei din perspectiva interpretării logice, teleologice și

sistemică a art. 192 alin. (1) din legea societăților comerciale,

Contestația în anulare este nefondată, conform

considerentelor ce se vor arta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ.: „hotărârile instanțelor ele recurs, mai pot fi atacate cu contestație

când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.

Acest text de lege are în vedere greșeli materiale cu

caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate., greșelile

instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, fiind greșeli

de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare

a dispozițiilor legale.

În cauză, după cum se poate observa din lecturarea

motivării contestației în anulare că, aceasta se referă Ia judecata pe fond a

litigiului, vizând o recalificare a acțiunii formulată de reclamanți și, nu

numai dar vizează nemulțumirea contestatoarei cu privire la dezlegarea

problemei de drept în materie incidență în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, criticile

formulate în motivarea contestației în anulare nu sunt greșeli materiale în

sensul textului de lege evocat, motiv în raport cu care urmează să respingă

contestația în anulare formulată în prezenta cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC A. SRL Cisnădioara împotriva Deciziei nr. 3598 din 15

noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

Civilă, în Dosarul nr. 1410/1/2011

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie

2013.