ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 709/2013

Deliberând asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I - Obiectul cauzei si hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, 1. Reclamanții P.I.C., SC G.M.A. SA, P.A.M.S. și M.V. au solicitat prin acțiunea înregistrată la data de 25 ianuarie 2008 pe rolul Tribunalului Sibiu, în contradictoriu cu SC A. SRL să se dispună următoarele: - anularea procesului verbal de ședință întocmit în data de 16 noiembrie 2007 în adunarea generală a asociaților SC A. SRL; - adunarea hotărârii nr. 3 din aceiași dată de adunarea generală; - anularea Încheierii nr. 9355 din 14 decembrie 2007 a judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerțului; - anularea certificatului constatator din 19 decembrie 2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerțului.

În motivare, reclamanții au susținut că la data de 16 noiembrie 2007 deși au fost prezenți Ia sediul societății din str. Morilor, Sibiu, nu Ii s-a permis accesul în începerea destinată ținerii adunării, că a existat un conflict între asociați soldat cu deplasare la Poliția Județeană, adunarea nemaiavând Ioc. Arată reclamanții, că ulterior acestui incident, ia data de 24 ianuarie 2008 au solicitat de la Oficiul Registrului Comerțului Sibiu, un certificat referitor la societate, ocazie cu care au constatat existența mențiunii cu privire la Hotărâre nr. 3 din 16 noiembrie 2007 de majorare a capitalului social și schimbare a sediului, hotărâre care nu putea fi adoptată dat fiind incidentele ce au avut loc.

2. Într-un prim ciclu procesual derulat în cauză, acțiunea în anulare promovată de reclamanți a fost admisă în parte prin sentința civilă nr 23 din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în sensul anulari procesului verbal de ședința din data de 16 noiembrie 2007 și a Hotărârii nr. 3 adoptate la aceiași dată, cu motivarea încălcării dispozițiilor art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1390 republicată care impun publicarea convocatorului pentru ținerea adunării în M. Of. partea a IV-a și într-un ziar de largă răspândire. 3. Sentința fondului a fost confirmată ca legală și temeinică de instanța de control judiciar Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia din 17 octombrie 2008 cu consecința respingerii apelului declarat de pârâtă.

4. Prin decizia nr. 2458 din 16 octombrie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL și a casat decizia Curții de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare constatând că dispozițiile art. 117 din Legea societăților comerciale, referitoare Ia funcționarea societăților pe acțiuni nu sunt incidente în cauză, societatea pârâtă fiind o societate cu răspundere limitată supusă dispozițiilor art. 195 din lege referitoare la convocarea adunării generale pentru acest tip de societate. II. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia comercială nr. 135/ A din 10 noiembrie 2010 a respins ca nefondat apelul declarat de societatea pârâtă SC A. SRL împotriva sentinței nr. 23/C/2008 a Tribunalului Sibiu.

Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut următoarele: Asociații societății pârâte au fost convocați de administratorul statutar prin scrisoare recomandată pentru adunarea generală din 12 octombrie 2007 având pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma de 90.000 RON și schimbarea sediului social în localitatea Cisnădioara, județul Sibiu. La data de 12 octombrie 2007 s-a prezentat numai un singur asociat, dl. P.A., lipsind ceilalți 6 asociați, sens în care s-a întocmit un proces verbal de către administratorul societății, urmând ca, potrivit convocatorului adunarea generală cu aceeași ordine de zi să aibă loc la 16 noiembrie 2007. La data de 18 noiembrie 2007 asociații prezenți reprezentând împreuna un număr total de 280 părți sociale respectiv 45,78 % din capitalul social au adoptat hotărârea nr. 3 de majorare a capitalului social cu 90.000 lei, aport în numerar și de schimbare a sediului social, hotărâre publicată în M. Of.

nr. 20 din 4 ianuarie 2008. Cu privire la legalitatea hotărârii adoptate, în condițiile de prezență și cvorum menționate în procesul verbal, instanța de apel constată că potrivit actului constitutiv al societății, art. 20 alin. (2), hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv se iau cu votul tuturor asociaților, ceea ce impune concluzia nulității absolute a hotărârii adoptate cu încălcarea prevederilor din actul constitutiv. Referitor la încălcarea termenului prevăzut de art. 132 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 pentru atacarea hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, de 15 zile de Ia data publicării în M. Of., instanța constată că în raport de motivul de nulitate absolută reținut, dreptul la acțiune este imprescriptibil.

III. Recurs Împotriva acestei decizii pârâta SC A. SRL a declarat recurs la data de 3 februarie 2011, în termen legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii pronunțate în apel în sensul admiterii apelului formulat de societate și respingerii acțiunii în anulare promovată de reclamantă. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză. Potrivit recurentei, sursa principală a nulităților în activitatea adunărilor generale este legea societăților comerciale, legiuitorul impunând anumite praguri de cvorum și majoritate pentru a garanta caracterul democratic al vieții societății, dispoziții care au un caracter supletiv fiind prevăzute de lege în condițiile în care actul constitutiv nu dispune altfel, interesul ocrotit fiind unul personal și nu general.

Prin decizia nr. 3598 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1410/1/2011 s-a respins ca nefundat recursul pârâtei SC A. SRL Cisnădioara și s-a respins cererea intimatului P.I.C. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, acțiunea în anulare reglementată prin de art. 132 din Legea societăților comerciale are în vedere hotărârile contrare legii sau actului constitutiv, în această categorie intrând nu numai hotărârile care încalcă norme imperative, dar și hotărârile care încalcă norme supletive din lege, de Ia care actul constitutiv nu a derogat.

La societățile cu răspundere limitată dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea societăților comerciale prevăd pentru hotărârile care au ca obiect modificarea actului constitutiv votul tuturor asociaților, afara de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel. Prin urmare, prin actul constitutiv se poate stabili luarea hotărârilor de modificare cu majoritate care însă nu poate fi inferioară majorității absolute prevăzute ca regulă generală în alin. (1) al art. 192. În cauză însă, în actul constitutiv asociații au prevăzut expres pentru modificarea actului constitutiv, fără nici o distincție între prima și a doua convocare, votul tuturor asociaților.

Cum, Hotărârea nr. 3 din 18 noiembrie 2007 de majorare a capitalului social a fost luată cu votul a trei dintre cei șapte asociați, reprezentând împreună un număr total de 280 părți sociale și 45,76% din capital, nerespectarea cerințelor de formare a voinței sociale în adunarea generală atrage nulitatea absolută a hotărârii, deoarece din acest punct de vedere hotărârea este ca și inexistentă. Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Legea societăților comerciale potrivit cărora la a II-a convocare adunarea generală poate decide asupra ordinii de zi oricare ar fi numărul de asociați și partea din capital reprezentată de aceștia, nu își găsesc aplicarea, deoarece textul are în vedere ipoteza în care la prima convocare adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității și nu a votului tuturor asociaților.

Cu privire Ia termenul de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea societăților comerciale pentru atacarea în justiție a hotărârilor adunării generale contrare legii sau actului constitutiv în materia societăților cu răspundere limitată art. 198 prevăd expres că termenul curge de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea pe care o atacă. Această derogare expresă de Ia regula aplicabilă societăților pe acțiuni după care termenul de 15 zile curge de la data publicării hotărârii în M. Of., Partea a IV-a nu poate fi interpretată în sensul susținut de recurentă care consideră că termenul nu se poate extinde dincolo de publicarea în M. Of., față de modul de redactare a acestei dispoziții cuprinse în art. 196, fără nici o distincție după cum hotărârea este supusă menționării Ia Registrul Comerțului și prin urmare supusă publicării.

Sub acest aspect reclamanții-intimați au dovedit cu înscrisurile atașate acțiunii introductive ce au Ia cunoștință de această hotărâre ia data de 24 ianuarie 2008 când au solicitat Oficiului Registrului Comerțului Sibiu o listă de control privind mențiunile înregistrate de societate, acțiunea în anulare fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu a doua zi, respectiv la data de 25 ianuarie 2008. Referitor la cererea intimatului reclamant de obligare a recurentei la plata sumei de 100.000 Iei reprezentând cheltuieli de judecată, ca parte căzută în pretenții, a fost respinsă ca nefondată, cu motivarea că intimatul a solicitat cu titlu de cheltuieli de judecată în sumă de 100.000 Iei reprezentând daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a litigiului care s-a derulat timp de patru ani, daune care nu pot fi valorificate în temeiul art. 274 C. proc.

civ. IV. - Contestația în anulare Împotriva deciziei pronunțată în recurs, contestatoarea SC A. SRL Cisnădioara prin lichidator judiciar provizoriu T.M. a formulat contestație în anulare. în motivarea contestației în anulare, contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a două probleme menite să elucideze modul în care s-a stabilit situația de fapt și s-a făcut corecta aplicare a legii referitoare la cvorumul de adoptare a hotărârilor și în funcție de excepția tardivității. în continuare, contestatoarea arată că instanța de recurs a aplicat greșit dispozițiile legale cu privire la nulitatea hotărârii A.G.A., legiuitorul impunând anumite praguri de cvorum sau majoritate a garanta caracterul democratic al vieții statutare.

Conchide contestatoarea că instanța nu își putea fundamenta soluția pe art. 20 din actul constitutive atâta vreme cât încălcarea acestuia a fost invocată de reclamanți, în contextual în care se apără un drept personal, care nici măcar n-a fost invocat de reclamanți, iar sancțiunea pentru încălcarea lui de principiu, o constituie o nulitate relativă și nu absolută, în opinia contestatoarei din perspectiva interpretării logice, teleologice și sistemică a art. 192 alin. (1) din legea societăților comerciale, Contestația în anulare este nefondată, conform considerentelor ce se vor arta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.: „hotărârile instanțelor ele recurs, mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale”.

Acest text de lege are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate., greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, fiind greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. În cauză, după cum se poate observa din lecturarea motivării contestației în anulare că, aceasta se referă Ia judecata pe fond a litigiului, vizând o recalificare a acțiunii formulată de reclamanți și, nu numai dar vizează nemulțumirea contestatoarei cu privire la dezlegarea problemei de drept în materie incidență în cauză. Prin urmare, Înalta Curte constată că, criticile formulate în motivarea contestației în anulare nu sunt greșeli materiale în sensul textului de lege evocat, motiv în raport cu care urmează să respingă contestația în anulare formulată în prezenta cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SRL Cisnădioara împotriva Deciziei nr. 3598 din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a Civilă, în Dosarul nr. 1410/1/2011 Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013.