ÎCCJ, decizie (scj.ro #83449)

Societate comercială pe acțiuni.

Acțiune în anularea hotărârii

adunării generale extraordinare a  acționarilor

Cuprins pe materii:

Drept comercial.

Societățile comerciale. Societățile pe acțiuni. Adunările  generale

Index alfabetic:

-

acționar

-

administrator

-

adunare  generală a

asociaților

-

acțiune  în anularea

hotărârii adunării generale extraordinare

-

convocarea adunării generale

-

societate comercială

art.117,

Legea nr.31/1990

Cererea reclamantei, SC S. SRL,

privind anularea hotărârilor adoptate în AGEA a SC R.S. SA  din 23

ianuarie  2005, a fost admisă, întrucât hotărârea adunării generale

extraordinare a  acționarilor a fost adoptată  cu încălcarea prevederilor

Legii nr.31/1990.

În lipsa unei autorizații speciale

a instanței, acționarul neadministrator nu are calitatea convocării adunării

generale.

Convocarea va fi publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea a IV a, și într-unul din ziarele de largă

răspândire din localitatea în care se află sediul  societății sau din cea

mai  apropiată localitate( alin.3 art.117 din Legea nr.31/1990).

Convocarea va cuprinde locul și

data  ținerii adunării, precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită

a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor.(alin.7 art.117)

(Secția comercială, decizia nr.2690

din28 septembrie 2006)

Prin cererea înregistrată la data

de 18 februarie 2005, reclamanta SC S. R. SRL, acționară în SC R.S. SA a chemat

în judecată pârâtele SC R. SA și SC R S. SA, solicitând  prin sentința ce

se va pronunța să se dispună anularea hotărârilor adoptate în ședința adunării

generale extraordinare a acționarilor SC R.S. SA și suspendarea executării

acestor hotărâri până la soluționarea pe fond a cererii.

Reclamanta a arătat că SC R. SA a convocat ilegal ședința adunării generale a

pârâtei SC R. S. SA la sediul acționarului, iar nu la sediul societății, ședința

fiind prezidată de M.N., reprezentanta acționarului R. SA. S-a arătat, de

asemenea, că numirea de convocare a ședinței a fost nelegală, deoarece

acționarul SC R. SA nu avea calitatea semnării convocatorului ședinței.

S-a mai arătat că, deși pe ordinea de zi a convocatorului, s-au aflat în

dezbatere 4 puncte, s-au adoptat 11 hotărâri, hotărârile 9, 10,11 neavând

legătură cu convocatorul ședinței.

A mai susținut că au fost încălcate normele legale prevăzute în Legea nr.

31/1990 (art. 117-128) , că nu s-a luat în dezbatere raportul comisiei

cenzorilor, că s-a dispus revocarea din funcție a administratorilor societății.

Pârâta SC R.S. SA a formulat întâmpinare  și a solicitat respingerea acțiunii,

motivând că organele de conducere și control ale societății au fost alese în

baza unei hotărâri din 6 iunie 2000, anulată prin hotărârea instanței, astfel

că la momentul adoptării hotărârii AGEA din 23 ianuarie 2005, societatea nu

avea organe de conducere, statutar alese. Astfel, în lipsa organelor de

conducere a societății, pentru a evita dizolvarea societății acționarul SC R.

SA, procedând în conformitate cu dispozițiile art. 1517 C. civ. a convocat AGA

pentru data de 21 ianuarie 2005, iar ulterior pentru 23 ianuarie 2005,

convocatorul fiind publicat în condiții legale de publicitate.

La termenul de judecată din 3 mai 2005, SC R. SA, acționar al societății

pârâte, a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul pârâtei,

încuviințată în principiu la 4 mai 2005.

Tribunalul București,  Secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 2988

din 22 iunie 2005, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea hotărârilor

AGEA a acționarilor SC R. S. SA din 23 ianuarie 2005 cu numărul 2, 9 și 11.

A respins acțiunea față de SC R. SA ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesuală pasivă și a respins și cererea de intervenție a

acesteia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 117 a

Legii nr. 31/1990, adunarea generală se convoacă de către administratorii

societății, dispoziție cu caracter special în raport cu cele conținute de art.

1517 C. civ. aplicabil materiei societății civile și în lipsa unei autorizații

speciale a instanței, acționarul neadministrator nu avea calitatea convocării

adunării generale prin publicarea convocatorului în publicația „C.P.”și nu

acoperă cerința legală, prin stabilirea locației ședinței AGEA din 23 ianuarie

2005 la sediul acționarului SC R. SA, cu care reclamanta se află într-un

conflict judiciar prelungit în ani, încalcându-se dispozițiile art. 110

alin.(2) din Legea nr. 31/1990 care are în vedere asigurarea unei posibilități

egale a acționarilor.

Asigurarea prezidiului adunării de un reprezentant al SC R. SA  doamna

M.N. a încălcat dispozițiile art. 129 din Legea nr. 31/1990, persoana desemnată

neavând competența legitimă de a verifica valabilitatea constituirii adunării

generale în funcție de dispozițiile statutare și lege.

În ceea ce privește numirea lichidatorului judiciar SC A.S. SRL de către

acționarul SC R. SA , instanța a reținut că s-au încălcat dispozițiile art.

117alin.(7) din Legea nr. 31/1990, această problemă nefigurând pe ordinea de zi

a convocatorului ședinței, fiind încălcat dreptul la vot al celorlalți

acționari.

Pârâta SC R. S. SA a declarat apel, susținând că instanța de fond a făcut

referire la texte normative străine speței și la argumente de interpretare

inaplicabile pricinii.

Astfel, deși s-a reținut că la data convocării adunării generale din 31

ianuarie 2005 nu mai existau organe de conducere în funcție, instanța a

considerat aplicabile dispozițiile art. 119 din Legea nr. 31/1990. Or, în

situația de fapt dată, devin aplicabile prevederile legii generale civile

respectiv, dispozițiile art. 1517 C. civ.

Apelanta a mai arătat că interesul convocării AGEA a fost de a salva societatea

de pericolul de a fi dizolvată din cauză că aceasta nu avea organe de

conducere.

De asemenea, convocatorul a fost publicat în C.N. iar  nu în  C.P.,

și instanța de fond nu a argumentat de ce această publicare nu corespunde

cerințelor de publicitate.

Cu privire la locul ținerii AGEA, s-a considerat că motivarea instanței de fond

nu reprezintă decât simple supoziții în absența unor probatorii adecvate, iar

referitor la prezidarea acesteia, apelanta a susținut că în lipsa organelor de

conducere, justificat, a fost prezidată de un reprezentant al acționarului

prezent.

Curtea de Apel București,  secția a V-a comercială, a respins apelul ca

nefondat.

În motivarea soluției, instanța  de control judiciar a răspuns punctual

fiecărei critici a SC R.S. SA., reținând că  societatea comercială, deși

prezintă unele asemănări cu societatea civilă, reglementate de Codul civil, se

supune regulilor de drept comercial care sunt derogatorii de la dreptul comun.

În speță, dispozițiile art. 119 alin.( 3) din legea specială comercială care

reglementează un caz asemănător îndrituiește acționarii unei societății

comerciale să se adreseze instanței de judecată în vederea convocării adunării

generale a acționarilor și să numească dintre acționari persoana care va

prezida adunarea generală, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 1517 C. civ., așa cum a reținut și instanța de fond.

Instanța de apel a invocat și dispozițiile art. 38 alin. (3) din actul

constitutiv al SC S. SA, potrivit căruia dacă administratorii nu convoacă

adunarea generală, acționarul interesat poate cere instanței judecătorești

competente convocarea AGA și desemnarea acționarului care o va prezida.

Cât privește susținerea apelantei, în sensul că publicarea convocatorului s-a

făcut în ziarul „C. N.” și în „C.P.” este contrazisă de actele depuse în

probatoriu de către pârâta-apelantă.

S-a mai reținut că , justificat, instanța de fond a apreciat că locația

statutară, respectiv sediul acționarului SC R. SA nu satisface cerințele

legale, dat fiind conflictul judiciar între părți care ar fi fost de natură a

obstrucționa asigurarea unui mediu egal privind exprimarea votului.

Părâta SC R. SA a declarat recurs, criticile deciziei instanței de apel făcând

referire la aspecte de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., considerând că adunarea generală a acționarilor din 23

ianuarie 2005 s-a făcut în condiții de legalitate, fără a exista o lacună a

legii, ci există un izvor de drept material și anume art. 1517 pct. 1 C. civ.

care este izvor de drept subsidiar pentru raportul juridic dedus judecății.

La aceeași dată a declarat recurs și pârâta SC R. S. SA, criticând soluția

instanței de apel, invocând ca temei legal art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A susținut că, în mod nejustificat, instanțele au avut ca argument analogia,

când, în speță există un izvor de drept material și anume art. 1517 pct. 1 C.

civ.

De asemenea, recurenta a  mai susținut că i s-a încălcat dreptul la

apărare, întrucât instanța de apel a refuzat să-i încuviințeze proba cu

înscrisuri, respectiv să depună o copie lizibilă din pagina C. N., prin care

s-a făcut convocarea.

Au fost încălcate și dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

care sunt permisive, iar în condițiile în care sunt dispoziții diferite în

actul constitutiv, se poate convoca adunarea generală a acționarilor și la o

altă adresă.

S-a făcut o aplicare trunchiată a dispozițiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990,

adunarea generală putând fi condusă și de o persoană ce ține locul

Președintelui Consiliului de Administrație.

Cu privire la recursul SC R. SA,  s-a  reținut că aceasta nu a

achitat taxa de timbru aferentă deși i s-a pus în vedere prin citația emisă

cuantumul acesteia, respectiv 15,5 RON.

Întrucât chestiunea timbrajului se analizează înaintea oricăror excepții și

motive de casare, Înalta Curte  a dat eficiență dispozițiilor art. 20 pct.

1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și a anulat ca insuficient timbrat recursul

acesteia.

Criticile recurentei SC R.S. SA au fost înlăturate, având în vedere că potrivit

art. 117 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală va fi convocată de

administratori de câte ori va fi nevoie: convocatorul va fi publicat în

Monitorul Oficial al României și într-unul dintre ziarele de largă răspândire

din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată

localitate, ședința adunării generale se ține la sediul societății , în lipsa

unei prevederi contrare a actului constitutiv, conform art. 110 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990.

S-a reținut că există reglementări speciale în legea societăților comerciale,

și numai în cazul în care legea cadru , legea specială nu prevede anumite

situații se poate apela la reglementările Codului civil.

Deși, instanța de fond a arătat că prin decizia Curții de Apel nr. 28/2004,

irevocabilă, s-a constatat încetarea mandatului administratorilor și cenzorilor

societății SC R. S. SA și, începând cu 22 ianuarie 2004, societatea pârâtă este

lipsită de aceste organe, din relațiile date de Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul București rezultă că la 23 ianuarie 2005, data

convocării AGA, societatea avea organe de conducere.

Așa cum au reținut și instanțele anterioare, în privința legitimității

acționarului la procedura convocării adunării generale, sunt incidente

dispozițiile art. 119 alin.(3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, lege comercială specială, prin care se reglementează situația care

determină acționarii unei societății comerciale să se adreseze instanței de

judecată în vederea convocării adunării generale a acționarilor și să numească,

dintre acționari, persoana care va prezida adunarea generală.

În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1517 C. civ. care reglementează

o cu totul altă situație, aplicabilă contractului de societate particulară,

existând deosebiri esențiale între societatea comercială și cea civilă.

Așa cum a reținut și instanța de apel, societatea civilă nu se constituie în

scopuri comerciale,  ci în temeiul unui contract pur consensual, având un

regim juridic diferit de raporturile comerciale.

Neprocedând conform reglementărilor din legea cadru, adunarea generală

convocată la 23 ianuarie 2005 este nelegală, instanțele făcând o corectă

aplicațiune a dispozițiilor art. 119 alin.(3) din lege.

În lipsa unei autorizații speciale a instanței, acționarul neadministrator nu

are calitatea convocării adunării generale.

Cu privire la critica asupra modului publicării convocatorului nu se poate

reține că instanța de apel i-a încălcat recurentei dreptul la apărare, din

conținutul practicalei deciziei nr. 122 nerezultând că la 13 martie 2006 a

solicitat proba cu înscrisuri, refuzată de instanță.

De altfel, chiar în procesul verbal al ședinței AGA încheiat la 23 ianuarie

2005, se menționează expres faptul că a fost publicată convocarea în Monitorul

Oficial al României și în ziarul „C. P.” din 6 ianuarie 2005, iar extrasul

depus în probațiune cuprinde mențiunea  efectuată de

recurentă.         Pe de altă parte,

instanțele inferioare au reținut că dispozițiile art.110 alin.(2) din Legea nr.

31/1990 sunt permisive, ședințele adunării generale putând fi ținute și într-o

altă locație decât sediul societății, numai că justificat s-a apreciat că în

condițiile date, respectiv starea conflictuală dintre părți, cerințele legii,

în sensul de a asigura posibilitatea egală a acționarilor de a participa la

ședința convocată a fost încălcată.

Nu se poate reține interpretarea trunchiată a dispozițiilor art. 129 din Legea

nr. 31/1990, cu privire la persoana care va conduce adunarea generală, întrucât

aceste dispoziții sunt imperative și de strictă aplicare, în speță, ședința

fiind convocată de persoane ce nu aveau calitatea să o facă.

În consecință, recursul declarat de pârâta SC R. S. SA București a fost

respins, ca nefondat.