ÎCCJ, decizie (scj.ro #83465)

Anularea hotărârii AGEA. Reprezentarea

acționarilor în adunările generale

Cuprins pe materie:

Drept

comercial. Societăți comerciale. Acționari. Reprezentarea acționarilor în

adunările generale

Index alfabetic:

-acționari

-administratori

-adunarea generală

-funcționarii societății

comerciale

-nulitatea  hotărârii

adunării  generale

-procură specială

-reprezentarea acționarilor în

adunările generale

-votul acționarilor

art.125 alin.(1) și (5), Legea nr.31/1990

Potrivit art.125 alin.(1) și

alin.(5) din Legea nr.31/1990, acționarii nu vor putea  fi reprezentați în

adunările generale decât prin alți acționari, în baza unei procuri speciale.

Administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub

sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut

majoritatea cerută.

(Secția comercială, decizia

nr.3993 din 6 decembrie 2006)

Prin sentința civilă nr.1160 din

24 noiembrie 2005, Tribunalul Maramureș, Secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SIF O. SA

Craiova împotriva pârâtei SC U. SA Baia Mare, cu consecința anulării hotărârii

Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei, din data de 27 iunie

2005.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, a fost

adoptată cu încălcarea dispozițiilor art.125 alin.(1) și (5) din Legea

nr.31/1990, conform cărora acționarii nu vor putea fi reprezentați în adunarea

generală decât prin  alți acționari în baza unei procuri speciale, iar

administratorii societății nu pot reprezenta acționarii, sub sancțiunea

nulității, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

Aceste dispoziții legale nu au

fost respectate, în condițiile în care Z. V., în calitate de administrator al

SC C. SA, acționarul majoritar al pârâtei dar și acționar având un număr de 34

de acțiuni la SC U. Baia Mare, a votat în calitate de administrator al

acționarului majoritar, fără votul său nefiind întrunită majoritatea cerută de

lege pentru adoptarea hotărârii, fiind lipsit de relevanță votul exprimat în

nume propriu, care raportat la numărul acțiunilor deținute nu a influențat

hotărârea adoptată.

De asemenea, prima instanță a

reținut și nesocotirea dispozițiilor art.241 din Legea nr.297/2004 și prin

urmare, încălcarea drepturilor acționarilor, în condițiile în care discutarea

garanțiilor și a contractării de noi credite a fost inclusă la capitolul

„diverse”, fiind exclusă posibilitatea votării acestui punct în cunoștință de

cauză.

Apelul declarat de pârâtă a fost

respins ca nefondat, prin decizia civilă nr.10 din 13 martie 2006, pronunțată

de Curtea de Apel Cluj,  Secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Instanța de control judiciar,

însușindu-și argumentele tribunalului, a reținut, în plus, că deși este corectă

susținerea apelantei în privința caracterului obligatoriu al hotărârii luate de

adunarea generală a acționarilor chiar și pentru cei care nu au participat sau

au votat împotrivă, dispozițiile art.132 alin.(1) din Legea nr. 31/1990,

vizează doar hotărârile legale, celelalte putând fi atacate în justiție în

condițiile alineatului 2 al aceluiași articol. În speță,  hotărârea

atacată a fost adoptată cu încălcarea  dispozițiilor art.125 alin.(1) și

(5) din Legea nr.31/1990, și Legea 297/2004.

Împotriva acestei soluții, a

declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute

în art.304 pct.9 C. proc. civ..

Rcurenta a invocat faptul că

instanțele au interpretat greșit dispozițiile art.125 alin.(1) și (5) din Legea

31/1990 și respectiv ale Legii 297/2004, ignorând faptul că Z.V. și-a exprimat

votul, în calitate de acționar al SC U. Baia Mare, unde deține un număr de 34

de acțiuni, fiind irelevantă  împrejurarea că votul său nu este

semnificativ.

De asemenea, conform alineatului 2

al  art.125 , acționarii, persoane juridice, pot fi reprezentați prin

reprezentanții lor legali, care la rândul lor pot da procură specială altor

acționari. Din conținutul acestor prevederi rezultă, contrar celor reținute de

instanțe, că SC C SRL, acționarul majoritar al pârâtei a fost legal reprezentat

în adunarea generală de către administratorul său Z. V.

Recurenta a susținut că ambele

instanțe au apreciat greșit faptul că s-au încălcat, prin hotărârea a cărei

anulare s-a dispus, prevederile Legii 297/2004, cu consecința nerespectării

dreptului acționarilor minoritari, deoarece acești acționari au fost informați

cu privire la condițiile  de acordare a creditelor necesare societății, cu

prilejul desfășurării Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din 27

aprilie 2005.

Prin urmare, discutarea acestor

probleme, incluse pe ordinea de zi la punctul „diverse”, respectă exigențele

legale ale actului normativ menționat.

Prin prisma motivelor invocate și

a dispozițiilor art.125, Legea 31/1990, art.241 din Legea 297/2004 raportat

la  pct.9 al art.304 C. proc. civ., Curtea  a constatat că recursul

este nefondat  și l-a respins.

Recurenta a interpretat greșit

dispozițiile legale invocate, formulând critici nefondate în privința

hotărârilor pronunțate de instanțe.

Din această perspectivă, se

remarcă faptul că ambele instanțe au interpretat și aplicat corect normele

legale incidente materiei, în sensul că potrivit  dispozițiilor art.125

alin.(1) din Legea 31/1990, acționarii nu vor putea fi reprezentați în adunarea

generală decât prin alți acționari, în baza unei procuri speciale, iar conform

alin.(5), administratorii  societății  nu pot reprezenta acționarii,

sub sancțiunea nulității, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut

majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârii.

În condițiile în care SC C. SA (

acționarul  majoritar al pârâtei) a fost reprezentată la această adunare

tocmai de administratorul său Z.V., prin votul căruia s-a obținut majoritatea

în adoptarea hotărârii, este evidentă încălcarea dispozițiilor art.125 alin.(5)

din Legea 31/1990, sancțiunea aplicabilă fiind nulitatea hotărârii astfel

adoptate. Acest argument este suficient pentru a se constata și incidența

dispozițiilor art.132 alin.(2) din Legea 31/1990, cum corect au apreciat

instanțele.

Prin hotărârile adoptate a fost

cenzurată hotărârea a cărei anulare s-a solicitat și sub aspectul respectării

dreptului la informare, prevăzut de art.241 din Legea 297/2004.

În această privință, critica este

nefondată, deoarece discutarea în adunarea generală a problemelor legate de

contractarea unor credite și constituirea garanțiilor este necesară, informarea

în mod concret și explicit a acționarilor, pentru ca aceștia să-și poată

exprima votul în deplină cunoștință de cauză.

Includerea acestor chestiuni la

punctul „diverse” nu este de natură a garanta dreptul la informare, concluzie

reținută de ambele instanțe.

În consecință, recursul

nefiind  fondat, a fost respins.