ÎCCJ, decizie (scj.ro #83396)

11. Recurs.Indicarea motivelor. Încadrarea motivelor de către instanță Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul. Motive de recurs Index alfabetic: - motive de recurs - recurs Instanței de casație nu-i revine obligația să se substituie părții în ceea ce privește încadrarea argumentelor invocate în recurs, în motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 C.proc.civ. Această posibilitate este prevăzută de art.306 alin.(3)C.proc.civ., numai în cazul în care se indică greșit motivul de recurs, însă dezvoltarea acestuia face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art.304 C.proc.civ. (Secția comercială, decizia nr.3247 din 19 octombrie 2007) Reclamanta SIF O. SA a solicitat, în contradictoriu cu SC R. SA Târgoviște, să se dispună anularea hotărârii AGEA din 20 octombrie 2006, prin care s-a majorat capitalul social al pârâtei, pentru motivul că s-au încălcat prevederile art.117alin.

(3), art.123 alin.(2), art.215 din Legea nr.31/1990 și art.135 alin.(1) și (2) din Regulamentul CNVM, care se referă la evaluarea aportului în natură de către unul sau mai mulți experți, precum faptul că acționarul SC V. SRL a fost reprezentat în adunarea generală de către administratorul unic V. G. care este și acționar în nume propriu. În aceeași ședință s-a refuzat promovarea unei acțiuni în răspundere a administratorului societății. Tribunalul Dâmbovița, prin sentința nr.2781 din 18 decembrie 2006, a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGEA din 20 octombrie 2006. Prima instanță a reținut că s-au încălcat prevederile art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 raportat la art.242 alin.(3) din Legea nr.297/2004, întrucât acționarul majoritar al SC V. SRL a fost reprezentat de administratorul unic al aceleeași societăți.

În sprijinul soluției au fost citate și dispozițiile art.126 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora administratorii nu pot vota în baza acțiunilor pe care le dețin nici personal și nici prin mandatar cu privire la o problemă în care administrația sau persoana lor ar fi în discuție. Astfel, s-a reținut că majorarea capitalului social trebuia precedată de întocmirea unui raport de expertiză care să evalueze aportul în natură . În speță, nu a fost făcută o astfel de evaluare . Sentința a fost apelată de pârâta SC R. SA Târgoviște, iar Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.45 din 21 martie 2007, a examinat fondul pricinii în raport cu criticile formulate iar, după admiterea apelului, a schimbat în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii.

În esență, Curtea a stabilit că în cauză a fost întocmit un raport de expertiză pentru evaluarea aportului în natură, astfel că, nu au fost încălcate dispozițiile art.215 din Legea nr.31/1990 cum, în mod greșit, a reținut prima instanță. Aceeași instanță a stabilit că nu au fost încălcate prevederile art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, pentru că SC V. SRL este constituită cu asociat unic, având și calitatea de administrator unic. Totodată, hotărârea a cărei nulitate se cere a fost adoptată la cea de-a doua convocare iar majoritatea de 1/3 din capitalul social era întrunită pentru vot, chiar dacă acționarul SC V. SRL nu ar fi votat.

Instanța de apel a înlăturat și critica privind respingerea propunerii pentru pornirea unei acțiuni în răspundere a administratorului apelantei, având în vedere că această propunere nu a figurat pe ordinea de zi și că putea să fie supusă dezbaterii numai cu votul tuturor acționarilor, conform art.117 pct.7,8,9 și 121 din Legea nr.31/1990. Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, reclamanta a declarat recurs, în baza prevederilor art.299 și urm. C.proc. civ., în temeiul cărora, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și în fond, anularea AGEA din 20 octombrie 2006. A susținut că instanța de apel a greșit când a reținut că: - nu au fost încălcate prevederile art.215 din Legea nr.31/1990 privind evaluarea aportului în natură luat în discuție pentru majorarea capitalului social în condițiile în care nu a fost prezentată instanței de fond o expertiză pentru evaluare așa cum prevede legea.

Prezentarea în apel a expertizei duce la concluzia că aceasta a fost întocmită ulterior desfășurării adunării generale și judecării fondului; - SC V. SRL a fost reprezentată de administratorul unic, ceea ce însemnă că au fost încălcate prevederile art.125 alin.(5) din LSC și art.236 din Legea nr.297/2004; - a fost încălcat art.126 din LSC, deoarece propunerea pentru promovarea unei acțiuni în răspundere împotriva administratorului a fost respinsă, luând în considerare votul administratorului deși acesta nu avea dreptul să voteze cu privire la o problemă în care era în discuție persoana sa ; - hotărârea pentru atragerea răspunderii administratorului putea fi luată chiar dacă nu era înscrisă pe ordinea de zi, în conformitate cu art.155 din Legea nr.31/1990, doar cu votul SIF Oltenia SA ; Intimata a răspuns punctual la aceste critici, prin întâmpinarea depusă, și a cerut respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel.

Recursul este nefondat. Autoarea și-a întemeiat argumentele, în susținerea recursului, pe dispozițiile art.299 și urm.C. proc.civ., fără să aibă în vedere faptul că se află într-o cale de atac extraordinară, ale cărei reguli sunt determinate strict de prevederile art.302 1 , 303 și art.304 C. proc. civ. Aceasta înseamnă că regulile speciale de procedură precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale sunt stabilite de lege și trebuie respectate întocmai, pentru a se înlătura arbitrariul și abuzul în exercitarea drepturilor procesuale. Din acest punct de vedere, recurenta nu a ținut seama de dispozițiile art.302 1 care obligă partea să indice motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Mai mult, art.304 C. proc. civ. stabilește că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute la punctele 1-9. Instanței de casație nu-i revine obligația să se substituie părții în ceea ce privește încadrarea argumentelor invocate în recurs, în motivele prevăzute de art.304 (1-9)C.proc.civ. Această posibilitate este prevăzută de art.306alin.(3) C. proc. civ., numai în cazul în care se indică greșit motivul de recurs, însă dezvoltarea acestuia face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art.304C.proc.civ. Dacă, totuși, a fost pusă în discuție aplicarea dispozițiilor art.215, art.125 alin. (5), art.126 din Legea nr.31/1990, criticile ar putea fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 teza 2 C. pro.civ., care vizează aplicarea greșită sau nesocotirea unei norme juridice.

Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.215 din LSC, în raport cu proba administrată, necesară pentru stabilirea corectă a situației de fapt, raportul de expertiză și documentele ce au stat la baza acesteia. Art.215 din LSC dispune că majorarea capitalului social cu aporturi în natură se poate face după evaluarea acestor aporturi de unul sau mai mulți experți. În speță, aportul a constat în îmbunătățiri și modernizări aduse spațiului, proprietatea SC R. SA, iar din înscrisurile depuse în apel, constând în facturi, situații de lucrări și raportul de evaluare al lucrărilor (cu data de 29 septembrie 2006) rezultă că evaluarea a fost făcută. Prin urmare, aportul în natură fiind evaluat, prin expertiză.

Este nefondată susținerea potrivit căreia proba trebuia să fie prezentată instanței de fond, întrucât dispozițiile legale din capitolul „ Judecata apelului”, art.295 alin.(1) și (2) C. proc. civ., au fost corect aplicate în considerarea căii de atac devolutive, promovată de parte. Pentru stabilirea corectă a situației de fapt, potrivit dispozițiilor amintite, instanța poate să încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță. Potrivit art.125 alin.(5) din LSC, pus în discuție de recurentă, acționarii pot fi reprezentați în adunările generale prin alți acționari, în baza unei procuri speciale. Punctul 5 al aceluiași articol interzice administratorilor și funcționarilor societății să-i reprezinte pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

În considerarea acestor dispoziții, instanța de apel a apreciat corect că acționarul SC V.SRL este o societate cu răspundere limitată cu asociat unic și că acesta din urmă este și administratorul societății, așa încât acționarul și-a exprimat dreptul de vot prin unicul său reprezentant și tot corect, a reținut că textul art.125 alin.(5) trebuie interpretat și aplicat în integralitatea sa . Pe lângă faptul că reprezentantul SC V. SRL întrunea calitatea de asociat unic și administrator, participarea acestuia la AGEA, ca reprezentant, ar duce la nulitatea hotărârii adoptate, numai dacă fără votul acestuia nu s-ar fi obținut majoritatea. Fiind la a doua convocare, majoritatea prevăzută de art.115 din Legea nr.31/1990 era întrunită și fără participarea acestuia la vot.

În consecință, această critică este nefondată. - Aplicarea art.126 din Legea nr.31/1990. Respingerea solicitării pentru pornirea acțiunii în răspundere împotriva administratorului societății pârâte nu încalcă prevederile art.126 din Legea nr.31/1990, întrucât și fără votul administratorului unic solicitarea făcută de SIF a fost respinsă prin vot, în conformitate cu cerințele art.115 din LSC, pentru a doua convocare. Pe de altă parte, recurenta nu a ținut seama de prevederile art.117 (7 și 9) și art.121 din Legea nr.31/1990, din moment ce a considerat că un acționar nu a fost legal reprezentat. Potrivit dispozițiilor precizate, numai acționarii, reprezentând întregul capital social, pot lua în discuție, fără respectarea formalităților cerute, pentru convocarea adunării generale, orice alte chestiuni și să adopte orice hotărâre, care este de competența adunării.

Art.121 din lege mai prevede și o altă condiție pentru a se trece peste formalitățile convocării și anume, se cere ca niciunul dintre acționari să nu se opună, ori din conținutul procesului verbal rezultă că s-au opus toți ceilalți acționari, mai puțin recurenta. Așa fiind, potrivit art.312 C. proc. Civ., recursul declarat de reclamanta SIF Oltenia SA , împotriva deciziei nr.45 din 21 martie 2007 , pronunțată de Curtea de Apel, Secția comercială, de contencios administrative și fiscal, a fost respins. Văzând și dispozițiile art.274 C.proc.civ., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată stabilite prin apreciere, conform dispozitivului.