ÎCCJ, decizie (scj.ro #83396)

11.

Recurs.Indicarea motivelor. Încadrarea motivelor de către

instanță

Cuprins

pe materii:

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul.

Motive de recurs

Index

alfabetic:

-

motive de recurs

-

recurs

Instanței de casație nu-i revine obligația să se substituie

părții în ceea ce privește încadrarea argumentelor invocate în

recurs, în motivele prevăzute de art.304 pct.1-9 C.proc.civ.

Această posibilitate este prevăzută de art.306

alin.(3)C.proc.civ., numai în cazul în care se indică greșit motivul

de recurs, însă dezvoltarea acestuia face posibilă încadrarea

într-unul din motivele prevăzute  de art.304 C.proc.civ.

(Secția comercială, decizia nr.3247 din 19 octombrie 2007)

Reclamanta SIF O. SA a solicitat,  în contradictoriu cu SC R. SA

Târgoviște, să se dispună anularea hotărârii AGEA din 20

octombrie 2006, prin care s-a majorat  capitalul social al pârâtei,

pentru  motivul că s-au încălcat prevederile art.117alin. (3),

art.123 alin.(2), art.215 din Legea nr.31/1990 și art.135 alin.(1) și

(2) din Regulamentul CNVM,  care se referă la evaluarea aportului în

natură de către unul sau mai  mulți experți, precum

faptul că acționarul SC V. SRL a fost reprezentat în adunarea

generală de  către administratorul unic V. G. care este și

acționar în nume propriu.

În aceeași

ședință s-a refuzat promovarea unei acțiuni în

răspundere a administratorului societății.

Tribunalul  Dâmbovița, prin sentința nr.2781 din 18 decembrie

2006,  a admis acțiunea și a constatat  nulitatea

absolută a hotărârii AGEA din 20 octombrie 2006. Prima

instanță a reținut că s-au încălcat prevederile

art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990 raportat la art.242 alin.(3) din Legea

nr.297/2004, întrucât acționarul majoritar al SC V. SRL a fost reprezentat

de administratorul unic al  aceleeași  societăți.

În sprijinul

soluției au fost citate și dispozițiile art.126 din Legea

nr.31/1990, potrivit cărora administratorii nu pot vota în baza

acțiunilor pe care le dețin nici personal și nici prin mandatar

cu privire la o problemă în care administrația sau persoana lor ar fi

în discuție. Astfel, s-a reținut că majorarea capitalului social

trebuia  precedată de întocmirea unui raport  de expertiză

care să evalueze aportul în natură . În speță, nu a

fost  făcută o astfel de evaluare .

Sentința a fost apelată de pârâta SC R. SA Târgoviște, iar

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr.45 din 21 martie 2007, a examinat

fondul pricinii în raport cu criticile formulate iar, după admiterea apelului,

a schimbat  în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii.

În

esență, Curtea a stabilit că în cauză a fost întocmit un

raport de  expertiză pentru evaluarea aportului în natură,

astfel că, nu au fost încălcate dispozițiile art.215 din Legea

nr.31/1990 cum, în mod greșit, a reținut prima

instanță.

Aceeași

instanță a stabilit că nu au fost încălcate prevederile

art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, pentru că SC V. SRL este

constituită cu asociat unic, având și calitatea de administrator

unic. Totodată, hotărârea a cărei nulitate se  cere a fost

adoptată la cea de-a doua convocare iar majoritatea de 1/3  din

capitalul social era întrunită pentru vot, chiar dacă

acționarul SC V. SRL nu ar fi votat.

Instanța

de  apel a înlăturat și critica privind respingerea propunerii

pentru pornirea unei acțiuni în  răspundere a administratorului

apelantei, având în vedere că această propunere nu a figurat pe

ordinea de zi și că putea să fie supusă dezbaterii numai cu

votul tuturor  acționarilor, conform art.117 pct.7,8,9 și 121

din Legea nr.31/1990.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel  Ploiești,

reclamanta a declarat recurs, în baza  prevederilor art.299 și urm.

C.proc. civ., în temeiul cărora, a solicitat admiterea recursului,

modificarea  în tot a deciziei recurate și în fond, anularea AGEA

din  20 octombrie 2006.

A susținut că

instanța de apel a

greșit când a reținut că:

- nu au fost încălcate prevederile  art.215 din Legea nr.31/1990

privind evaluarea aportului în natură luat în discuție pentru

majorarea capitalului social în condițiile în care nu a fost

prezentată  instanței de fond o expertiză pentru

evaluare  așa cum prevede legea. Prezentarea  în apel a

expertizei duce la concluzia că aceasta a fost întocmită ulterior

desfășurării  adunării generale și judecării

fondului;

- SC V. SRL a fost reprezentată de administratorul unic, ceea ce

însemnă că au fost încălcate prevederile art.125 alin.(5)

din  LSC și art.236 din Legea nr.297/2004;

- a fost încălcat art.126 din LSC, deoarece propunerea  pentru

promovarea unei acțiuni în răspundere  împotriva

administratorului a fost  respinsă, luând în considerare  votul

administratorului deși acesta nu avea dreptul să voteze cu privire la

o problemă în care era în discuție persoana sa ;

- hotărârea pentru atragerea răspunderii  administratorului

putea fi luată chiar  dacă nu era înscrisă pe ordinea

de zi, în conformitate cu art.155 din  Legea nr.31/1990, doar cu votul SIF

Oltenia SA ;

Intimata a răspuns punctual  la aceste critici, prin

întâmpinarea  depusă, și a cerut  respingerea recursului

și menținerea  deciziei pronunțată de instanța

de  apel.

Recursul este nefondat.

Autoarea și-a întemeiat argumentele, în susținerea recursului, pe

dispozițiile art.299 și urm.C. proc.civ., fără să

aibă în vedere faptul că se află într-o cale de atac

extraordinară, ale cărei reguli sunt determinate strict de

prevederile art.302

1

, 303 și art.304 C. proc. civ. Aceasta

înseamnă că regulile speciale de procedură precum și

modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale sunt stabilite

de lege și trebuie  respectate întocmai, pentru a se înlătura

arbitrariul și abuzul în exercitarea drepturilor procesuale. Din acest

punct de vedere, recurenta nu a ținut  seama de dispozițiile

art.302

1

care obligă partea să indice  motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază  recursul și dezvoltarea lor.

Mai mult, art.304 C. proc. civ. stabilește că modificarea sau casarea

unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate

prevăzute  la punctele 1-9.

Instanței de casație nu-i revine obligația să se substituie

părții în ceea ce privește încadrarea argumentelor invocate în

recurs, în motivele prevăzute de art.304 (1-9)C.proc.civ. Această

posibilitate  este prevăzută de art.306alin.(3) C. proc. civ.,

numai în cazul în care se indică greșit motivul de  recurs,

însă dezvoltarea acestuia  face posibilă

încadrarea   într-unul din motivele prevăzute de

art.304C.proc.civ.

Dacă, totuși, a fost pusă în discuție aplicarea

dispozițiilor art.215, art.125 alin. (5), art.126 din Legea nr.31/1990,

criticile  ar putea fi încadrate în prevederile  art.304 pct.9 teza 2

C. pro.civ., care vizează aplicarea greșită sau nesocotirea unei

norme juridice.

Instanța de apel a  făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor art.215 din LSC, în raport cu proba administrată,

necesară pentru stabilirea corectă a situației de fapt, raportul

de  expertiză și documentele ce au stat la baza acesteia.

Art.215 din LSC dispune că majorarea capitalului social cu aporturi în

natură se poate face după evaluarea acestor  aporturi de unul

sau mai mulți experți. În  speță, aportul a

constat  în îmbunătățiri și modernizări

aduse  spațiului,  proprietatea SC R. SA, iar din înscrisurile

depuse în apel, constând în facturi, situații de lucrări

și raportul de evaluare al lucrărilor (cu data de 29 septembrie 2006)

rezultă că  evaluarea a fost făcută. Prin urmare,

aportul în natură fiind  evaluat, prin expertiză.

Este nefondată susținerea potrivit căreia proba trebuia să

fie prezentată instanței de fond, întrucât dispozițiile legale

din capitolul

„

Judecata

apelului”, art.295 alin.(1) și (2) C. proc. civ., au fost corect

aplicate  în considerarea căii de atac devolutive, promovată de

parte.

Pentru stabilirea  corectă a situației de

fapt, potrivit dispozițiilor  amintite, instanța poate să

încuviințeze refacerea sau completarea probelor administrate la prima

instanță.

Potrivit art.125 alin.(5) din LSC, pus în discuție de recurentă,

acționarii pot fi reprezentați  în adunările generale prin

alți  acționari, în baza unei procuri speciale. Punctul 5 al

aceluiași articol interzice administratorilor și funcționarilor

societății să-i reprezinte pe acționari, sub

sancțiunea nulității hotărârii, dacă fără

votul acestora nu s-ar fi obținut majoritatea cerută.

În considerarea acestor dispoziții,  instanța de apel a apreciat

corect că acționarul SC V.SRL  este o societate cu

răspundere limitată cu asociat unic și că acesta din

urmă este și administratorul societății, așa încât

acționarul și-a  exprimat dreptul de vot prin unicul său

reprezentant și tot corect, a reținut  că textul art.125

alin.(5) trebuie interpretat și aplicat  în integralitatea  sa .

Pe lângă faptul că reprezentantul SC V. SRL întrunea calitatea

de asociat unic și administrator, participarea  acestuia la AGEA, ca

reprezentant,  ar duce la nulitatea hotărârii adoptate,  numai

dacă fără votul acestuia nu s-ar fi obținut majoritatea.

Fiind la a doua convocare, majoritatea  prevăzută de art.115 din

Legea nr.31/1990 era întrunită și fără participarea

acestuia la vot.

În consecință, această critică  este nefondată.

-

Aplicarea art.126 din Legea nr.31/1990.

Respingerea solicitării pentru pornirea acțiunii în răspundere

împotriva administratorului  societății pârâte nu

încalcă  prevederile art.126 din Legea nr.31/1990,  întrucât

și fără votul administratorului unic solicitarea

făcută de SIF a fost  respinsă prin vot, în conformitate

cu  cerințele art.115 din LSC, pentru a doua  convocare. Pe de

altă parte, recurenta nu a ținut seama de prevederile art.117 (7

și 9) și art.121 din  Legea nr.31/1990, din moment ce a

considerat  că un acționar nu a fost legal reprezentat.

Potrivit dispozițiilor precizate, numai acționarii, reprezentând

întregul capital social, pot lua în discuție, fără

respectarea  formalităților cerute, pentru convocarea

adunării generale, orice alte chestiuni  și să adopte orice

hotărâre, care este  de competența adunării. Art.121 din

lege mai  prevede și o altă condiție pentru a se trece

peste formalitățile convocării și anume, se cere ca

niciunul dintre acționari să nu se opună, ori din

conținutul procesului verbal rezultă că s-au opus toți

ceilalți acționari, mai puțin recurenta.

Așa fiind, potrivit art.312 C. proc. Civ.,  recursul declarat de

reclamanta  SIF Oltenia SA , împotriva deciziei nr.45 din 21 martie 2007

,  pronunțată de Curtea de Apel, Secția comercială, de

contencios administrative și fiscal, a fost respins.

Văzând și dispozițiile art.274

C.proc.civ., recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de

judecată stabilite prin apreciere, conform  dispozitivului.