ÎCCJ, decizie (scj.ro #83403)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83403) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Reprezentarea acționarilor în AGEA de

către administratorii  și  funcționarii

societății. Interdicția de reprezentare

Cuprins pe materii:

Drept  comercial. Societățile comerciale. Adunare

generală

Index alfabetic:

-administratori

-acționari

-acțiune în anularea hotărârii

AGA

-adunare generală

-cvorum

-funcționarii societății

-reprezentarea acționarilor

-societățile comerciale

art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990

Potrivit

dispozițiilor

art.125

alin

.( 5) din

Legea

nr.31/1990 ,

în

condițiile

în

care

administratorii

sunt

și

acționari

,

interdicția

de

reprezentare

vizează

pe

administratorii

societății

,

fără

nici

o

distincție

,

între

administratorii

acționari

sau

neacționari

,

calitatea

de

administrator

fiind

cea

avută

în

vedere

de

legiuitor

corelativ

cu

condiția

impusă

de

teza

finală

a

textului

,

în

ceea

ce

privește

obținerea

majorității

cerute

.

(

Secția

comercială

,

decizia

nr.3706 din 16

noiembrie

2007)

Reclamanta

SOCIETATEA DE INV

ESTI

ȚII FINA

NCI

ARE MUNT

ENI

A SA (SIF MUNT

ENI

A SA) a

solicitat

, la 8

iunie

2006,

în

contradictoriu

cu

pârâta

SC M. T. C. SA,

anularea

hotărârii

adunării

generale

a

acționarilor

societății

pârâte

din

28

aprilie

2006,

pentru

încălcarea

dispozițiilor

imperative ale

legii

societăților

comerciale

privind

reprezentarea

acționarilor

de

către

administratorii

și

funcționarii

societății

.

Tribunalul

Călărași

prin

sentința

comercială

nr.11 din 5

septembrie

2006, a

admis

acțiunea

și

a

constatat

nulitatea

absolută

a

hotărârii

nr.6 din 28

aprilie

2006,

adoptată

de AGEA

societății

pârâte

.

Prima

instanță

a

constatat

că

hotărârea

adoptată

de AGEA din 28

iunie

2006 a

încălcat

dispozițiile

art.115

și

art.125

alin

.(

5) din

Legea

nr.31/1990.

Administratorul

societății

D.M. a

votat

atât

pentru

pachetul

de

acțiuni

deținute

în

nume

propriu

(35% din capital)

cât

și

ca

reprezentant

al

acționarului

R.V.,

deținătorul

unui

pachet

de

acțiuni

,

reprezentând

35% din capital,

iar

fără

votul

exprimat

pentru

acest

acționar

nu

s-

ar

fi

obținut

majoritatea

cerută

de

lege

pentru

adoptarea

hotărârii

de

majorare

a

capitatului

social.

Apelul declarat de societatea pârâtă împotriva

acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

București, Secția a V-a comercială, prin decizia comercială

nr.103 pronunțată la 14 februarie 2007.

Răspunzând motivelor de apel ce vizau interpretarea dispozițiilor

art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, curtea de apel a apreciat că textul

art.125 din lege, care prevede expres interdicția ca administratorii

să reprezinte pe acționari în adunările generale, relevă

intenția clară a legiuitorului ca administratorilor să le fie

interzisă reprezentarea în AGA a altor persoane, indiferent dacă

aceștia sunt sau nu acționari, pentru a nu se ajunge la formarea

frauduloasă a cvorumului necesar adoptării  hotărârilor.

Pârâta a declarat recurs împotriva hotărârii curții de apel, pentru

motivele prevăzute de art.304 pct.8 și 9 C. proc.civ reiterând susținerile

formulate în apel cu privire la interpretarea strict literară a

dispozițiilor art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, interpretare care, în

opinia sa, este greșită, în condițiile în care administratorii

societății pot fi și acționari.

Mandatarul de reprezentare a fost dat în cauză acționarului D. M. iar

nu administratorului, distinct de faptul că din cei 5 acționari ai

societății, 3 sunt administratori, astfel că, nu se poate lua

nici o hotărâre prin reprezentarea altor acționari.

Examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, Înalta

Curte a constatat că recursul este

nefondat.

Motivul prevăzut de art.304 pct.8C.proc.civ.,când instanța

interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura sa

ori înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, are un caracter

formal. Din dezvoltarea acestei critici  nu rezultă în ce

măsură a fost schimbată natura procurii de reprezentare sau a

procesului verbal al adunării, criticile recurentului vizând interpretarea

și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar

examinarea acestor aspecte nu se  înscrie în ipoteza art.304 pct.8

C.proc.civ.

Nici critica întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ.,

vizând încălcarea sau  aplicarea greșită a legii, nu

subzistă.

Prevederile art.125 alin.(5) din Legea nr.31/1990, în varianta în vigoare la

data adoptării hotărârii, au un conținut nesusceptibil de

interpretare.

Potrivit textului de lege: „administratorii sau funcționarii

societății nu pot reprezenta pe alți acționari, sub

sancțiunea nulității  hotărârii, dacă

fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea

cerută”.

Prin urmare, interdicția de reprezentare vizează pe administratorii

societății, fără nici o distincție între

administratorii acționari sau neacționari, calitatea de administrator

este cea avută în vedere de legiuitor corelativ cu condiția

impusă de teza finală a textului, în ceea ce privește obținerea

majorității cerute

Constatând că hotărârile adoptate în cauză au fost date cu

respectarea dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, în temeiul

art.312 alin.(1) C.proc. civ., a respins recursul ca nefondat.