ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3936/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

din dosar, constată că:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr. 5409/120/2008, reclamanta SC C.V.

SRL Răzvad, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC C.H.D. SA, S.I.F.

O. SA, S.I.F. T. SA, S.I.F. M. SA, SC

V. SA și SC B.B.P.A.T. SRL, instanța de

judecată să pronunțe o hotărâre prin care să

constate nulitatea absolută a

contractului

de societate pentru constituirea societății C.

H.D. SA, pentru lipsa consimțământului și cauză

ilicită, să

constate nulitatea societății comerciale C.

H.D.

SA, în baza art. 56 din Legea nr. 31/1990 și

să o radieze din registrul

comerțului.

Prin sentința nr. 196 din 24 martie 2009,

Tribunalul Dâmbovița a

respins excepția

inadmisibilității acțiunii, a lipsei interesului, a lipsei

calității procesuale active, a autorității

lucrului judecat și a respins

acțiunea,

reținând, în esență, că motivul de nulitate invocat, lipsa

consimțământului, nu se încadrează în cele

limitativ prevăzute de art. 56

din

Legea nr. 31/1990, cel de-al doilea-cauza ilicită, nu a fost dezvoltat,

invocarea sa fiind pur formală, iar, în ce privește radierea din registrul

comerțului, acest capăt de cerere fiind strâns legat de celelalte două nu

poate

fi soluționat independent de celelalte două.

Prin decizia nr.

155 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins,

ca nefondat, apelul

declarat de reclamanta SC C.

V. SRL Răzvad, împotriva sentinței primei instanțe și a

reținut, în

esență, că, însăși, reclamanta, în petitul acțiunii, a invocat, ca

temei de drept, art.

150 și art. 56 din Legea nr. 31/1990, acesta din urmă

permițând

examinarea nulității invocate, iar pretinsa neîntocmire în

condiții de

legalitate a procesului-verbal al A.G.A. de constituire a societății comerciale

este infirmată de soluțiile pronunțate privind

validitatea acestuia. De asemenea,

prima instanță a motivat sentința

pronunțată, răspunzând, atât excepțiilor, cât și fondului

cauzei, iar

aprecierile cu privire la poziția directorului E.C. nu sunt de

natură a conduce

la constatarea nulității, aceasta declarându-se numai în condițiile expres

determinate de art. 56 din Legea nr. 31/1990.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, a formulat recurs reclamanta

SC C.V. SRL

Răzvad, invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de punctele 8 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., arătând, în

esență, că, instanța de apel a considerat greșit că

procesul-verbal al

A.G.A., din data de 30 aprilie 1997 este întocmit în

condiții de legalitate, față

de

art. 150 din Legea nr. 31/1990, cu atât mai mult cu cât recurenta susține că a

dovedit lipsa acordului A.G.A. SC V. SA cu privire la constituirea noii

societăți.

Intimații - pârâți S.I.F. T. SA, S.I.F.

O. SA și SC C.H.D. SA au formulat întâmpinare prin care au solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul în limita motivelor

de fapt și de drept invocate, se găsește nefondat.

Recurenta-reclamantă a solicitat să se

constate nulitatea absolută a contractului de societate și a societății C.H.D. SA,

pentru lipsa consimțământului și cauză ilicită, în recurs reiterând, în esență,

exclusiv, nelegalitatea procesului-verbal al A.G.A. încheiat în data de 30

aprilie 1997 pentru aprobarea constituirii societății, față de prevederile art.

150 din Legea nr. 31/1990.

Prin urmare, nu se poate reține

aplicabilitatea în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., text de lege care privește interpretarea greșită a actului juridic

dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului neîndoielnic al acestuia și

nu a unui act juridic cu valoare de probă cum este procesul - verbal A.G.A. la

care face referire recurenta.

Cât privește

incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., cu trimitere la

aceleași critici se constată din cuprinsul procesului-verbal încheiat în data

de 30 aprilie 1997, că acționarii SC V. SA au hotărât constituirea unei noi

societăți, actul constitutiv urmând a se încheia în formă autentică la

sfârșitul anului 1997, ceea ce echivalează cu acordul anticipat al acționarilor

SC V. SA, neobservat de către recurenta-reclamantă, chiar dacă A.G.A. din data

de 30 aprilie 1997 nu s-a preocupat de elementele constitutive ale aportului în

natură aparținând SC V. SA, această societate conformându-se, ulterior,

obligației de aportare, chestiunea legalității hotărârii A.G.A. și a

menționatului proces-verbal, criticată de recurentă prin cererea de recurs,

fiind tranșată irevocabil, cum, cu justețe, a reținut și instanța de apel, de

Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 143 din 25 februarie 1999, menținută

prin decizia nr. 6351 din 20 octombrie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Actele cu valoare de probă invocate și

depuse în recurs privind rezultatul verificărilor efectua la SC V. SA

Târgoviște sunt anterioare acestor hotărâri judecătorești, nemaiputându-se pune

astfel în discuție.

Raportarea la

dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia dacă prin actul

constitutiv nu se dispune altfel, sub sancțiunea

nulității, administratorul va putea,

în nume propriu, să înstrăineze,

respectiv să dobândească, bunuri către sau de la

societate, având o

valoare de peste 10 % din valoarea activelor nete ale

societății, numai

după obținerea aprobării A.G.E.A., valoarea calculându-se

prin raportare la

situația financiară aprobată pentru anul financiar

precedent celui în care are loc operațiunea ori, după caz, la valoarea

capitalului social subscris,

dacă o asemenea situație financiară nu a fost încă

prezentată și aprobată,

invocat

tot din perspectiva nelegalității aceluiași proces - verbal al

A.G.A., nu poate fi primită, deoarece, odată

stabilită legalitatea hotărârii

adunării

generale pe cale judecătorească nu se mai poate pune în discuție

o

problemă de fond legală de votul acționarilor concretizată prin contractul de

societate.

Cât privește

cuprinsul art. 56 din Legea nr. 31/1990, rezultă că

nulitatea unei societăți

înmatriculate în registrul comerțului poate fi

declarată de tribunal numai atunci

când lipsește actul constitutiv sau nu a

fost încheiat în formă autentică, în situațiile

prevăzute la art. 5 alin. (6); când

toți

fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii

societății; când obiectul de activitate al

societății este ilicit sau contrar

ordinii

publice; când lipsește încheierea judecătorului delegat de

înmatriculare a societății; când lipsește

autorizarea legală administrativă

de

constituire a societății; când actul constitutiv nu prevede denumirea

societății, obiectul său de activitate, aporturile

asociaților sau capitalul

social

subscris; când s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul

social minim, subscris și vărsat și când nu s-a

respectat numărul minim

de asociați,

prevăzut de lege. Pe cale de consecință, legal s-a reținut în

limitele acțiunii introductive întemeiată pe

acest text de lege, că lipsa

consimțământului

și cauza ilicită, cauze de nulitate de drept comun

invocate în cazul contractului de societate, nu

pot constitui în același

timp cauze

de nulitate pentru societatea comercială, care nu poate fi

desființată

decât pentru motivele arătate mai sus.

Așa fiind, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează

să respingă, ca nefondat, recursul

declarat în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

reclamanta SC C.

V. SRL Răzvad, împotriva

deciziei Curții de Apel Ploiești

nr. 155 din 2 decembrie 2009, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.