ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3936/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată că: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr. 5409/120/2008, reclamanta SC C.V. SRL Răzvad, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC C.H.D. SA, S.I.F. O. SA, S.I.F. T. SA, S.I.F. M. SA, SC V. SA și SC B.B.P.A.T. SRL, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea absolută a contractului de societate pentru constituirea societății C. H.D. SA, pentru lipsa consimțământului și cauză ilicită, să constate nulitatea societății comerciale C. H.D. SA, în baza art. 56 din Legea nr. 31/1990 și să o radieze din registrul comerțului.

Prin sentința nr. 196 din 24 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei interesului, a lipsei calității procesuale active, a autorității lucrului judecat și a respins acțiunea, reținând, în esență, că motivul de nulitate invocat, lipsa consimțământului, nu se încadrează în cele limitativ prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, cel de-al doilea-cauza ilicită, nu a fost dezvoltat, invocarea sa fiind pur formală, iar, în ce privește radierea din registrul comerțului, acest capăt de cerere fiind strâns legat de celelalte două nu poate fi soluționat independent de celelalte două.

Prin decizia nr. 155 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC C. V. SRL Răzvad, împotriva sentinței primei instanțe și a reținut, în esență, că, însăși, reclamanta, în petitul acțiunii, a invocat, ca temei de drept, art. 150 și art. 56 din Legea nr. 31/1990, acesta din urmă permițând examinarea nulității invocate, iar pretinsa neîntocmire în condiții de legalitate a procesului-verbal al A.G.A. de constituire a societății comerciale este infirmată de soluțiile pronunțate privind validitatea acestuia. De asemenea, prima instanță a motivat sentința pronunțată, răspunzând, atât excepțiilor, cât și fondului cauzei, iar aprecierile cu privire la poziția directorului E.C.

nu sunt de natură a conduce la constatarea nulității, aceasta declarându-se numai în condițiile expres determinate de art. 56 din Legea nr. 31/1990. Împotriva deciziei pronunțate în apel, a formulat recurs reclamanta

SC C.V. SRL

Răzvad, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., arătând, în esență, că, instanța de apel a considerat greșit că procesul-verbal al A.G.A., din data de 30 aprilie 1997 este întocmit în condiții de legalitate, față de art. 150 din Legea nr. 31/1990, cu atât mai mult cu cât recurenta susține că a dovedit lipsa acordului A.G.A. SC V. SA cu privire la constituirea noii societăți. Intimații - pârâți S.I.F. T. SA, S.I.F. O. SA și SC C.H.D. SA au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul în limita motivelor de fapt și de drept invocate, se găsește nefondat. Recurenta-reclamantă a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de societate și a societății C.H.D.

SA, pentru lipsa consimțământului și cauză ilicită, în recurs reiterând, în esență, exclusiv, nelegalitatea procesului-verbal al A.G.A. încheiat în data de 30 aprilie 1997 pentru aprobarea constituirii societății, față de prevederile art. 150 din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., text de lege care privește interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului neîndoielnic al acestuia și nu a unui act juridic cu valoare de probă cum este procesul - verbal A.G.A. la care face referire recurenta. Cât privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu trimitere la aceleași critici se constată din cuprinsul procesului-verbal încheiat în data de 30 aprilie 1997, că acționarii SC V. SA au hotărât constituirea unei noi societăți, actul constitutiv urmând a se încheia în formă autentică la sfârșitul anului 1997, ceea ce echivalează cu acordul anticipat al acționarilor SC V. SA, neobservat de către recurenta-reclamantă, chiar dacă A.G.A. din data de 30 aprilie 1997 nu s-a preocupat de elementele constitutive ale aportului în natură aparținând SC V. SA, această societate conformându-se, ulterior, obligației de aportare, chestiunea legalității hotărârii A.G.A. și a menționatului proces-verbal, criticată de recurentă prin cererea de recurs, fiind tranșată irevocabil, cum, cu justețe, a reținut și instanța de apel, de Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 143 din 25 februarie 1999, menținută prin decizia nr. 6351 din 20 octombrie 2000 a Curții Supreme de Justiție.

Actele cu valoare de probă invocate și depuse în recurs privind rezultatul verificărilor efectua la SC V. SA Târgoviște sunt anterioare acestor hotărâri judecătorești, nemaiputându-se pune astfel în discuție.

Raportarea la dispozițiile art. 150 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, sub sancțiunea nulității, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească, bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10 % din valoarea activelor nete ale societății, numai după obținerea aprobării A.G.E.A., valoarea calculându-se prin raportare la situația financiară aprobată pentru anul financiar precedent celui în care are loc operațiunea ori, după caz, la valoarea capitalului social subscris, dacă o asemenea situație financiară nu a fost încă prezentată și aprobată, invocat tot din perspectiva nelegalității aceluiași proces - verbal al A.G.A., nu poate fi primită, deoarece, odată stabilită legalitatea hotărârii adunării generale pe cale judecătorească nu se mai poate pune în discuție o problemă de fond legală de votul acționarilor concretizată prin contractul de societate.

Cât privește cuprinsul art. 56 din Legea nr. 31/1990, rezultă că nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (6); când toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societății; când obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice; când lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății; când lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a societății; când actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de activitate, aporturile asociaților sau capitalul social subscris; când s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat și când nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.

Pe cale de consecință, legal s-a reținut în limitele acțiunii introductive întemeiată pe acest text de lege, că lipsa consimțământului și cauza ilicită, cauze de nulitate de drept comun invocate în cazul contractului de societate, nu pot constitui în același timp cauze de nulitate pentru societatea comercială, care nu poate fi desființată decât pentru motivele arătate mai sus. Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul formulat de reclamanta SC C. V. SRL Răzvad, împotriva deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 155 din 2 decembrie 2009, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2010.