ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta S.I.F.O. SA a

chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Târgoviște, solicitând instanței ca pe

cale de ordonanță președințială, să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din

data de 22 februarie 2008, privind aprobarea încheierii contractului de

achiziționare a pachetului integral de părți sociale ale SC L.C. SRL Târgoviște

și aprobarea formei actualizate a actului constitutiv al societății rezultate

din modificările succesive.

Prin precizarea de acțiune, reclamanta

a solicitat și anularea contractului de cesiune de părți sociale ale SC L.C.

SRL, ca act subsecvent hotărârii A.G.E.A a cărei anulare s-a solicitat.

Prin sentința nr. 77 din 12 februarie

2009, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins cererea formulată de reclamantă.

Sentința a fost apelată de către

reclamanta S.I.F. SA Craiova, iar Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios

administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 107 din 30 iunie 2009, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamantă, menținând ca legală și temeinică

sentința primei instanțe.

Împotriva deciziei sus evocată a

declarat recurs reclamanta SIF O. SA Craiova, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru cercetarea fondului pricinii pe baza unei expertize de

specialitate sau reținerea cauzei pentru rejudecare și modificarea acțiunii astfel

cum a fost formulată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997,

modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de

recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte

cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată,

și a reținut:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și

de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SIF O. SA Craiova a

fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6

lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 19

februarie 2010 cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru în

completare de 13,5 lei (fila 9 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de completare a taxei judiciare de timbru potrivit

mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 19

februarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte

urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997,

modificată și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta S.I.F O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 107 din 30 iunie 2009 a

Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal,

ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

februarie 2010.