ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 690/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta S.I.F.O. SA a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Târgoviște, solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială, să dispună anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 22 februarie 2008, privind aprobarea încheierii contractului de achiziționare a pachetului integral de părți sociale ale SC L.C. SRL Târgoviște și aprobarea formei actualizate a actului constitutiv al societății rezultate din modificările succesive. Prin precizarea de acțiune, reclamanta a solicitat și anularea contractului de cesiune de părți sociale ale SC L.C. SRL, ca act subsecvent hotărârii A.G.E.A a cărei anulare s-a solicitat.

Prin sentința nr. 77 din 12 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamantă. Sentința a fost apelată de către reclamanta S.I.F. SA Craiova, iar Curtea de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 107 din 30 iunie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, menținând ca legală și temeinică sentința primei instanțe. Împotriva deciziei sus evocată a declarat recurs reclamanta SIF O. SA Craiova, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului pricinii pe baza unei expertize de specialitate sau reținerea cauzei pentru rejudecare și modificarea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SIF O. SA Craiova a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 6 lei, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 19 februarie 2010 cu mențiunea de a achita, o taxă judiciară de timbru în completare de 13,5 lei (fila 9 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de completare a taxei judiciare de timbru potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 19 februarie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta S.I.F O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 107 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.