ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1434,
pronunțată la data de 28 noiembrie 2007, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău a respins excepțiile lipsei
calității procesuale active a reclamantului Baroul Bacău, inadmisibilității
acțiunii, tardivității, lipsei de interes, lipsei de obiect, invocate de pârâta
SC C.S. SRL Bacău; a admis acțiunea reclamantului Baroul Bacău, formulată în
contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL Bacău și a dispus anularea actului
constitutiv al SC C.S. SRL; a respins, pe fond, cererile de intervenție în
interes alăturat pârâtei, formulate de Colegiul Consilierilor Juridici Bacău,
Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, Confederația
Sindicatelor Democratice din România și Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. din România,
prin decan B.V. și a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională
formulată de intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, în
contradictoriu cu reclamantul Baroul Bacău.
Spre a hotărî astfel, tribunalul a
reținut, cu referire la excepțiile invocate de pârâtă, că Baroul Bacău a fost
autorizat să funcționeze în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 281/1954
și Decretului-lege nr. 90/1990, potrivit căruia Uniunea avocaților din România
și barourile au personalitate juridică – baroul fiind constituit pe județ sau
Municipiul București - condițiile de exercitare a profesiei de avocat,
reglementate de o lege specială, fiind diferite de cele cuprinse în O.G. nr. 26/2000
cu privire la asociații și fundații; că acțiunea reclamantului de anulare a
actului constitutiv al SC C.S. SRL a fost introdusă în vederea valorificării
dreptului de a cere în justiție desființarea retroactivă a actului constitutiv
menționat, ca urmare a încălcării normelor imperative ce stau la baza
sistemului judiciar și a ordinii de drept și în aplicarea dispozițiilor art. 82
alin. (4) din Legea nr. 51/1995, în conformitate cu care, consiliile și decanii
barourilor au obligația și autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a
prevederilor alin. (1) și (2) și să ia măsurile legale în acest sens; că, în
speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 60 din Legea nr. 31/1990,
modificată prin Legea nr. 441/2006 și art. 6 din Legea nr. 26/1990, nefiind
atacată încheierea judecătorului delegat, termenul de prescripție aplicabil în
cauză fiind cel prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958; că obiectul
acțiunii a fost clar determinat, iar interesul în promovarea acesteia este dat
chiar de dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut,
în principal, că, prin dispozițiile art. 5, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 514/2003,
este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociații profesionale,
cu respectarea legii privind asociațiile și fundațiile, iar faptul că art. 21
din Statutul consilierilor juridici depășește cadrul instituit prin legea în
baza căruia a fost adoptat, nu justifică constituirea de societăți comerciale
având ca obiect de activitate: consultanță, asistență și reprezentare juridică
de către consilierii juridici, actul constitutiv al SC C.S. SRL Bacău
încălcând, sub aspectul obiectului de activitate prevăzut la Capitolul II art. 5,
dispozițiile limitative ale Legii nr. 514/2003, dispozițiile de ansamblu ale
Legii nr. 31/1990, Legea nr. 51/1995, art. 67-81 C. proc. civ., evocându-se și
dispozițiile art. 82 alin. (1)-(4) din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea
nr. 255/2004.
În ce privește cererea
reconvențională, formulată de intervenientul în interesul pârâtei, Colegiul
Consilierilor Juridici Bacău, instanța de fond a reținut cerințele art. 119 C.
proc. civ. și împrejurarea că, în speță, nu se poate vorbi de valorificarea
unui drept propriu al acestui intervenient față de reclamant.
Secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău a anulat, ca insuficient
timbrate, apelurile declarate de pârâta SC C.S. SRL și de intervenientele
Confederația Sindicatelor Democratice din România și Uniunea Colegiilor
Consilierilor Juridici din România împotriva sentinței tribunalului și a respins,
ca nefondat, apelul declarat de intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici
Bacău împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a pronunța această decizie,
instanța de apel a reținut, cu referire la apelurile formulate în cauză de
pârâtă și de intervenientele Confederația Sindicatelor Democratice din România
și Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, că, deși citate
pentru termenul din data de 24 octombrie 2008, cu mențiunea de a completa taxa
judiciară de timbru cu sumele indicate, aceste apelante nu s-au conformat,
inducând astfel aplicarea sancțiunii prevăzută de Legea nr. 146/1997.
Cu referire la apelul
intervenientului Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, instanța de control
judiciar a reținut că nu se justifică critica nepronunțării instanței de fond
asupra cererii de chemare în judecată a Ministerului Justiției și a Guvernului
României, având în vedere că, prin încheierea din 7 martie 2007, această
instanță s-a dezinvestit, declinând competența de soluționare a menționatei
cereri în favoarea Curții de Apel Bacău, care a înregistrat-o și a
soluționat-o; că excepțiile invocate au fost judicios respinse de prima
instanță, care a reținut, corect, față de obiectul acțiunii dedusă judecății,
că termenul de prescripție este cel reglementat de Decretul nr. 167/1958; că
nici excepțiile inadmisibilității și calității procesuale active nu au
fundament juridic, întrucât legitimarea procesuală a Baroului Bacău este dată
de dreptul acestuia de a solicita protecția instanței pentru apărarea unui
interes legitim, existând identitate între persoana reclamantului și titularul
dreptului subiectiv dedus în justiție; că, potrivit art. 48 alin. (2) din Legea
nr. 51/1995, Baroul Bacău are personalitate juridică, patrimoniu și buget
propriu, că interesul reclamantului este legitim, personal, născut și actual,
legitimarea izvorând tocmai din conformitatea cu ordinea de drept, având în
vedere că prin actul constitutiv al SC C.S. SRL Bacău s-au prevăzut
activitățile juridice de consultanță, reprezentare, redactare acte juridice, ca
obiect de activitate și că, prin aceasta, s-a încălcat dreptul subiectiv al
reclamantului, așa încât interesul judiciar se consideră că există și a devenit
actual din momentul încălcării dreptului, iar, pe fondul cauzei, din
perspectiva criticii apelantului vizând reținerea în considerentele sentinței a
Deciziei XXII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a
considerat că menționata decizie are efect obligatoriu de la data publicării
sale, care este 20 noiembrie 2006, așa încât instanța de fond era obligată să o
aplice la data pronunțării sentinței: 28 noiembrie 2007, soluția anulării
actului constitutiv al SC C.S. SRL dispunându-se în mod legal, față de
încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 514/2003, ale Legii nr. 51/1995
și ale Legii nr. 31/1990.
Împotriva
menționatei decizii au formulat recurs, apelanta – pârâtă SC C.S. SRL Bacău și
apelantul – intervenient în interesul pârâtei, Colegiul Consilierilor Juridici
Bacău, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9
C. proc. civ.
În motivarea recursurilor s-a
arătat, în esență, că judecata s-a făcut cu ignorarea art. 85 C. proc. civ.,
prin neintroducerea și necitarea în cauză a Oficiului Registrului Bacău, având
în vedere că dizolvarea de drept și radierea societății din registrul
comerțului se pronunță cu citarea Registrului Comerțului; că hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la considerarea obiectului
de activitate al SC C.S. SRL Bacău ca fiind ilicit și contrar ordinii publice;
că instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate pe cale reconvențională
de către intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, a interpretat
greșit și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al adresei Camerei
Deputaților nr. 51/541 din 15 iulie 2004, al adresei Ministerului Justiției nr.
54993 din 15 iunie 2005 și al adresei Notă nr. 4131/C din 14 noiembrie 2005,
înaintată Camerei Deputaților de către Procurorul General al României I.B.; că
hotărârile instanțelor au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,
considerându-se că profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată prin
societăți profesionale tip S.R.L. având ca obiect desfășurarea de activități
juridice și cu nelegala interpretare a art. 21 din Statutul profesiei de
consilier juridic, față de art. 6 din Legea nr. 514/2003 – recurentele
neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond în soluționarea
excepțiilor și în interpretarea art. 21, sau a celor aduse Deciziei XXII a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, cum nici a afirmațiilor vizând
fondul cauzei, față de decizia recurată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C.
proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C.
proc. civ., referitoare la neintroducerea, respectiv, necitarea în cauză a
Oficiului Registrului Comerțului Bacău, nu-și găsesc justificare, știut fiind
că, potrivit principiului de drept –
tantum devolutum quantum judicatum
– prin intermediul apelului, nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în
fața primei instanțe, iar prevederile art. 85 C. proc. civ. se referă la
citarea părților, Oficiul Registrului Comerțului Bacău neavând o astfel de
calitate în prezenta cauză al cărei obiect îl constituie declararea nulității SC
C.S. SRL Bacău, nu dizolvarea de drept și radierea din Registrul Comerțului a
acestei societăți, cum eronat susțin recurenții.
Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că decizia atacată
cuprinde motivele pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1)
pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar argumentându-și soluția
respingerii apelului formulat de Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, intervenient
în interesul pârâtei SC C.S. SRL și pe neconformitatea cu ordinea de drept a
activităților juridice de consultanță, reprezentare, redactare acte juridice,
cuprinse în obiectul de activitate al acestei societăți, evocând, din această
perspectivă, dispozițiile imperative ale Legilor nr. 514/2003, nr. 51/1995 și
nr. 31/1990, încălcate, și caracterul obligatoriu al Deciziei nr. XXII/2006 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, neavând a se pronunța pe
fondul cererii reconvenționale formulată în cauză de către intervenientul
Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, respinsă de instanța de fond, ca
inadmisibilă, așa încât nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art.
304 pct. 7 C. proc. civ.
Cum potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greșită a
actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătorești, numai în
acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii
actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se
constată că recurenții, evocând acest motiv, l-au asociat greșitei interpretări
a probelor, care constituie o chestiune de fapt și nu justifică invocarea
precitatului motiv, bazat pe denaturarea actului juridic.
Este de observat că instanța de apel a confirmat cu justețe, soluția
instanței de fond, întemeiată pe art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990,
republicată, întrucât nulitatea societății vizează doar societățile comerciale
care au dobândit personalitate juridică prin înregistrarea actului lor constitutiv
în registrul comerțului de pe lângă tribunalul în raza căruia și-au stabilit
sediul social, societăți care au fost constituite cu încălcarea anumitor
prevederi legale imperative, privitoare la condițiile de fond și de formă
pentru constituirea valabilă a unei anumite forme de societate comercială,
între care figurează, potrivit precitatului articol din Legea privind
societățile comerciale, și situația în care obiectul de activitate al
societății este ilicit sau contrar ordinii publice.
Legea nr. 514/2003 nu conține nicio prevedere care să îngăduie
organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale având
ca obiect desfășurarea de activități juridice de asistență, de consultanță, de
reprezentare juridică și de redactare de documente juridice, astfel că, în mod
corect, s-a reținut că art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic
contravine prevederilor menționatei legi, precum și celor ale Legii nr. 31/1990,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, știut fiind că,
potrivit dispozițiilor sale, cuprinse în art.1, persoanele fizice și persoanele
juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale doar în scopul
efectuării de acte de comerț, or profesia de consilier juridic nu este
compatibilă cu profesia de comerciant, în sensul art. 7 C. com. - activitățile
juridice de tipul celor susarătate neincluzându-se în faptele de comerț
enumerate la art. 3 C. com. și nefiind susceptibile de a fi considerate a avea
caracter comercial din perspectiva art. 4, același cod.
Nefiind o profesie liberală, asemeni celei de avocat, profesia de
consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al
raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă, astfel că nici
motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește aplicare în
speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursurile declarate de
pârâta SC C.S. SRL Bacău și de intervenientul COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI
Bacău împotriva deciziei civile nr. 83 din 24 octombrie 2008, pronunțată de
Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca
nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi
3 februarie 2010.