ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 369/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1434, pronunțată la data de 28 noiembrie 2007, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacău a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului Baroul Bacău, inadmisibilității acțiunii, tardivității, lipsei de interes, lipsei de obiect, invocate de pârâta SC C.S. SRL Bacău; a admis acțiunea reclamantului Baroul Bacău, formulată în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL Bacău și a dispus anularea actului constitutiv al SC C.S. SRL; a respins, pe fond, cererile de intervenție în interes alăturat pârâtei, formulate de Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, Confederația Sindicatelor Democratice din România și Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R.

din România, prin decan B.V. și a respins, ca inadmisibilă, cererea reconvențională formulată de intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, în contradictoriu cu reclamantul Baroul Bacău. Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut, cu referire la excepțiile invocate de pârâtă, că Baroul Bacău a fost autorizat să funcționeze în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 281/1954 și Decretului-lege nr. 90/1990, potrivit căruia Uniunea avocaților din România și barourile au personalitate juridică – baroul fiind constituit pe județ sau Municipiul București - condițiile de exercitare a profesiei de avocat, reglementate de o lege specială, fiind diferite de cele cuprinse în O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații; că acțiunea reclamantului de anulare a actului constitutiv al SC C.S.

SRL a fost introdusă în vederea valorificării dreptului de a cere în justiție desființarea retroactivă a actului constitutiv menționat, ca urmare a încălcării normelor imperative ce stau la baza sistemului judiciar și a ordinii de drept și în aplicarea dispozițiilor art. 82 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, în conformitate cu care, consiliile și decanii barourilor au obligația și autorizarea să urmărească ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) și (2) și să ia măsurile legale în acest sens; că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 60 din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006 și art. 6 din Legea nr. 26/1990, nefiind atacată încheierea judecătorului delegat, termenul de prescripție aplicabil în cauză fiind cel prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958; că obiectul acțiunii a fost clar determinat, iar interesul în promovarea acesteia este dat chiar de dispozițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în principal, că, prin dispozițiile art. 5, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 514/2003, este permisă organizarea consilierilor juridici doar în asociații profesionale, cu respectarea legii privind asociațiile și fundațiile, iar faptul că art. 21 din Statutul consilierilor juridici depășește cadrul instituit prin legea în baza căruia a fost adoptat, nu justifică constituirea de societăți comerciale având ca obiect de activitate: consultanță, asistență și reprezentare juridică de către consilierii juridici, actul constitutiv al SC C.S. SRL Bacău încălcând, sub aspectul obiectului de activitate prevăzut la Capitolul II art. 5, dispozițiile limitative ale Legii nr. 514/2003, dispozițiile de ansamblu ale Legii nr. 31/1990, Legea nr. 51/1995, art. 67-81 C. proc.

civ., evocându-se și dispozițiile art. 82 alin. (1)-(4) din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004. În ce privește cererea reconvențională, formulată de intervenientul în interesul pârâtei, Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, instanța de fond a reținut cerințele art. 119 C. proc. civ. și împrejurarea că, în speță, nu se poate vorbi de valorificarea unui drept propriu al acestui intervenient față de reclamant. Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Bacău a anulat, ca insuficient timbrate, apelurile declarate de pârâta SC C.S. SRL și de intervenientele Confederația Sindicatelor Democratice din România și Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România împotriva sentinței tribunalului și a respins, ca nefondat, apelul declarat de intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici Bacău împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, cu referire la apelurile formulate în cauză de pârâtă și de intervenientele Confederația Sindicatelor Democratice din România și Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România, că, deși citate pentru termenul din data de 24 octombrie 2008, cu mențiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu sumele indicate, aceste apelante nu s-au conformat, inducând astfel aplicarea sancțiunii prevăzută de Legea nr. 146/1997.

Cu referire la apelul intervenientului Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, instanța de control judiciar a reținut că nu se justifică critica nepronunțării instanței de fond asupra cererii de chemare în judecată a Ministerului Justiției și a Guvernului României, având în vedere că, prin încheierea din 7 martie 2007, această instanță s-a dezinvestit, declinând competența de soluționare a menționatei cereri în favoarea Curții de Apel Bacău, care a înregistrat-o și a soluționat-o; că excepțiile invocate au fost judicios respinse de prima instanță, care a reținut, corect, față de obiectul acțiunii dedusă judecății, că termenul de prescripție este cel reglementat de Decretul nr. 167/1958; că nici excepțiile inadmisibilității și calității procesuale active nu au fundament juridic, întrucât legitimarea procesuală a Baroului Bacău este dată de dreptul acestuia de a solicita protecția instanței pentru apărarea unui interes legitim, existând identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului subiectiv dedus în justiție; că, potrivit art. 48 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, Baroul Bacău are personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu, că interesul reclamantului este legitim, personal, născut și actual, legitimarea izvorând tocmai din conformitatea cu ordinea de drept, având în vedere că prin actul constitutiv al SC C.S.

SRL Bacău s-au prevăzut activitățile juridice de consultanță, reprezentare, redactare acte juridice, ca obiect de activitate și că, prin aceasta, s-a încălcat dreptul subiectiv al reclamantului, așa încât interesul judiciar se consideră că există și a devenit actual din momentul încălcării dreptului, iar, pe fondul cauzei, din perspectiva criticii apelantului vizând reținerea în considerentele sentinței a Deciziei XXII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a considerat că menționata decizie are efect obligatoriu de la data publicării sale, care este 20 noiembrie 2006, așa încât instanța de fond era obligată să o aplice la data pronunțării sentinței: 28 noiembrie 2007, soluția anulării actului constitutiv al SC C.S.

SRL dispunându-se în mod legal, față de încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii nr. 514/2003, ale Legii nr. 51/1995 și ale Legii nr. 31/1990. Împotriva menționatei decizii au formulat recurs, apelanta – pârâtă SC C.S. SRL Bacău și apelantul – intervenient în interesul pârâtei, Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursurilor s-a arătat, în esență, că judecata s-a făcut cu ignorarea art. 85 C. proc. civ., prin neintroducerea și necitarea în cauză a Oficiului Registrului Bacău, având în vedere că dizolvarea de drept și radierea societății din registrul comerțului se pronunță cu citarea Registrului Comerțului; că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la considerarea obiectului de activitate al SC C.S.

SRL Bacău ca fiind ilicit și contrar ordinii publice; că instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate pe cale reconvențională de către intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, a interpretat greșit și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al adresei Camerei Deputaților nr. 51/541 din 15 iulie 2004, al adresei Ministerului Justiției nr. 54993 din 15 iunie 2005 și al adresei Notă nr. 4131/C din 14 noiembrie 2005, înaintată Camerei Deputaților de către Procurorul General al României I.B.; că hotărârile instanțelor au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, considerându-se că profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată prin societăți profesionale tip S.R.L.

având ca obiect desfășurarea de activități juridice și cu nelegala interpretare a art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, față de art. 6 din Legea nr. 514/2003 – recurentele neprecizând relevanța criticilor aduse instanței de fond în soluționarea excepțiilor și în interpretarea art. 21, sau a celor aduse Deciziei XXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, cum nici a afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia recurată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Recursurile sunt nefondate. Astfel, criticile circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., referitoare la neintroducerea, respectiv, necitarea în cauză a Oficiului Registrului Comerțului Bacău, nu-și găsesc justificare, știut fiind că, potrivit principiului de drept – tantum devolutum quantum judicatum – prin intermediul apelului, nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar prevederile art. 85 C. proc. civ. se referă la citarea părților, Oficiul Registrului Comerțului Bacău neavând o astfel de calitate în prezenta cauză al cărei obiect îl constituie declararea nulității SC C.S. SRL Bacău, nu dizolvarea de drept și radierea din Registrul Comerțului a acestei societăți, cum eronat susțin recurenții. Examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că decizia atacată cuprinde motivele pe care se sprijină, conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., instanța de control judiciar argumentându-și soluția respingerii apelului formulat de Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, intervenient în interesul pârâtei SC C.S. SRL și pe neconformitatea cu ordinea de drept a activităților juridice de consultanță, reprezentare, redactare acte juridice, cuprinse în obiectul de activitate al acestei societăți, evocând, din această perspectivă, dispozițiile imperative ale Legilor nr. 514/2003, nr. 51/1995 și nr. 31/1990, încălcate, și caracterul obligatoriu al Deciziei nr. XXII/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, neavând a se pronunța pe fondul cererii reconvenționale formulată în cauză de către intervenientul Colegiul Consilierilor Juridici Bacău, respinsă de instanța de fond, ca inadmisibilă, așa încât nu se poate reține incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Cum potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului juridic poate determina modificarea hotărârii judecătorești, numai în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, se constată că recurenții, evocând acest motiv, l-au asociat greșitei interpretări a probelor, care constituie o chestiune de fapt și nu justifică invocarea precitatului motiv, bazat pe denaturarea actului juridic.

Este de observat că instanța de apel a confirmat cu justețe, soluția instanței de fond, întemeiată pe art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, întrucât nulitatea societății vizează doar societățile comerciale care au dobândit personalitate juridică prin înregistrarea actului lor constitutiv în registrul comerțului de pe lângă tribunalul în raza căruia și-au stabilit sediul social, societăți care au fost constituite cu încălcarea anumitor prevederi legale imperative, privitoare la condițiile de fond și de formă pentru constituirea valabilă a unei anumite forme de societate comercială, între care figurează, potrivit precitatului articol din Legea privind societățile comerciale, și situația în care obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice.

Legea nr. 514/2003 nu conține nicio prevedere care să îngăduie organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect desfășurarea de activități juridice de asistență, de consultanță, de reprezentare juridică și de redactare de documente juridice, astfel că, în mod corect, s-a reținut că art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine prevederilor menționatei legi, precum și celor ale Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, știut fiind că, potrivit dispozițiilor sale, cuprinse în art.1, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale doar în scopul efectuării de acte de comerț, or profesia de consilier juridic nu este compatibilă cu profesia de comerciant, în sensul art. 7 C. com.

- activitățile juridice de tipul celor susarătate neincluzându-se în faptele de comerț enumerate la art. 3 C. com. și nefiind susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva art. 4, același cod. Nefiind o profesie liberală, asemeni celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă, astfel că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește aplicare în speță. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâta SC C.S. SRL Bacău și de intervenientul COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI Bacău împotriva deciziei civile nr. 83 din 24 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.