ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2013

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 3660/180/2012

pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul B.V. a chemat în judecată Baroul Bacău

din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România solicitând să se constate

că exercitarea profesiei de avocat în conformitate cu Decizia nr. 1 din 15

iulie 2004 este condiționată de înscrierea în Tabloul avocaților din Baroul

Bacău din cadrul U.N.B.R. și nu este supusă regimului de autorizare prin acord

de funcționare din partea Primarului unității administrativ-teritoriale, în

sensul reglementat de O.G. nr. 99/2000, privind comercializarea produselor și

serviciilor de piață aprobată prin Legea nr. 650/2002, republicată.

S-a solicitat

totodată constatarea:

- capacității de

exercițiu și de folosință a Cabinetului de Av. Dr. B.V., înregistrat cu sediul

în Municipiul Bacău, județul Bacău, autorizat fiscal în baza Legii 51/1995,

republicată, cu CIF/21183784;

- calității de avocat

salariat în cadrul profesiei de avocat, dobândită de Av. Dr. B.V., domiciliat

în Municipiul Bacău, prin contract de muncă încheiat cu Baroul Bacău din cadrul

U.N.B.R. cu sediul în Municipiul Bacău, și, că această calitate de avocat

angajat în cadrul profesiei, constituie vechime în profesia de avocat și nu

este asimilată activității de funcționar public;

- și a faptului că Baroul

Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, are sediul în

Municipiul Bacău, este autorizat în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/16655686,

și este membru component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, U.N.B.R.,

cu sediul în București, în calitate de persoană juridică de interes public

autorizată în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/29497286.

În motivarea cererii

s-a arătat că urgența administrării acestei dovezi este necesară în vederea dovedirii

calității de titular al dreptului de acțiune în raporturile cu terții, de

contribuabil a cabinetului de Av. Dr. B.V.

A invocat reclamantul

că acțiunea este introdusă pe fondul existenței pe rolul Curții de Apel a Dosarului

nr. 1750/110/2010, că cererea este oportună în raport de regimul de înființare

a cabinetului.

Referitor la primul

capăt de cerere reclamantul a arătat că pe plan local există o hotărâre a

Consiliului Local nr. 175/2006 potrivit căreia desfășurarea activității pe raza

teritorială a municipiului Bacău se face numai în baza acordului autorităților

administrației publice locale. Totodată reclamantul a făcut trimitere la art. 3

și art. 4 din anexa la Hotărârea în discuție arătând că în tabelul anexă nu

sunt incluse activitățile juridice. În continuare reclamantul a făcut referire

la dispozițiile din Legea nr. 51/1995 din analiza cărora ar rezulta că are

capacitate de exercițiu și de folosință.

S-a arătat că

acțiunea în asigurare dovezi este necesară în consolidarea calității procesuale

active a cabinetului de avocat care a făcut obiectul unei excepții invocate de

Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău, arătând că aceleași

dovezi au fost administrate în Dosarul 16294/2003 pe rol la C.E.D.O., soluționat prin Decizia din 21 februarie 2012.

Prin sentința nr. 20/CC/2012

din ședința camerei de consiliu Curtea de Apel Bacău, secția a II-a Civilă, de

Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de

asigurare de dovezi.

La termenul din 4 mai

2012 instanța a invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art.

235, C. proc. civ., excepție pe care a admis-o pentru următoarele considerente

:

Analizând obiectul

cererii s-a constatat că nu se solicită administrarea unor dovezi în

accepțiunea art. 235 și următoarele C. proc. civ.

S-a mai reținut că apărările

invocate de reclamant dar și solicitarea în sine nu pot face obiectul analizei

în cadrul unei cereri de asigurare dovezi.

În opinia Curții solicitarea

reclamantului nu se circumscrie noțiunii de „asigurare dovezi”, art. 235, C.

proc. civ. enumerând că prin dovezi se înțelege doar mărturia unei persoane,

părerea unui expert, starea unor lucruri.

În concluzie constatarea

capacității de folosință și exercițiu a unei persoane iese din sfera noțiunii

de „dovezi”, astfel că în raport de dispozițiile art. 235, C. proc. civ.

cererea apare ca inadmisibilă.

Referirea la

hotărârea C.E.D.O. s-a reținut că nu este de natură a schimba condițiile cerute

de art. 235, C. proc. civ. și cazurile în care se poate da eficiență textului

în discuție.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs, B.V. și Baroul Bacău din

cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România criticând sentința atacată

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În cuprinsul

cererilor de recurs sunt reiterate argumentele prezentate în cererea de chemare

în judecată.

În motivarea

recursurilor se arată în esență că, după examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile

declarate pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 235 C.

proc. civ. invocat de reclamant oricine are interes să se constate mărturia

unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri sau să dobândească

recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere

administrarea acestor dovezi.

Condiția esențială a

procedurii de asigurare a dovezilor prevăzută de art. 235 C. proc. civ. este

urgența determinată de existența unui pericol de dispariție a probei și de

îngreunarea administrării ei, dacă efectuarea ar fi întârziată.

Prin cererea introductivă

de instanță reclamantul a solicitat constatarea capacității de exercițiu și de

folosință a cabinetului de avocat B.V., constatarea calității de avocat, a

calității de membru al U.N.B.R. cât și a faptului că exercitarea profesiei de

avocat nu este condiționată de înscrierea în tabloul avocaților și nu este

supusă regimului de autorizare.

Așa cum în mod corect

a reținut și Curtea de Apel Bacău prin acțiunea în constatare formulată,

reclamantul a urmărit ca instanța să interpreteze dispozițiile Legii nr. 51/1995

și să constate că exercitarea profesiei de avocat nu este condiționată de

înscrierea în tabloul avocaților.

Or, solicitarea reclamantului

nu se circumscrie noțiunii de „asigurare dovezi”, art. 235, C. proc. civ.

enumerând că prin dovezi se înțelege doar mărturia unei persoane, părerea unui

expert, starea unor lucruri.

Se recurge la această

procedură atunci când există riscul ca un mijloc de probă să dispară până la

începerea procesului sau chiar pe parcursul procesului, dar înainte de etapa

proprunerii și administrării probelor.

Scopul asigurării

dovezilor este așadar conservarea unei probe pentru a putea fi folosită într-un

litigiu viitor sau chiar într-un litigiu în curs dar care nu a ajuns încă în

etapa administrării dovezilor.

Or, în speța de față

constatarea capacității de folosință și exercițiu a unei personae iese din

sfera noțiunii de dovezi, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus

respingerea cererii ca inadmisibilă.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de B.V. și Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din

România împotriva sentinței nr. 20/CC/2012 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Bacău , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.