ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3660/180/2012 pe rolul Judecătoriei Bacău reclamantul B.V. a chemat în judecată Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România solicitând să se constate că exercitarea profesiei de avocat în conformitate cu Decizia nr. 1 din 15 iulie 2004 este condiționată de înscrierea în Tabloul avocaților din Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R. și nu este supusă regimului de autorizare prin acord de funcționare din partea Primarului unității administrativ-teritoriale, în sensul reglementat de O.G. nr. 99/2000, privind comercializarea produselor și serviciilor de piață aprobată prin Legea nr. 650/2002, republicată.

S-a solicitat totodată constatarea: - capacității de exercițiu și de folosință a Cabinetului de Av. Dr. B.V., înregistrat cu sediul în Municipiul Bacău, județul Bacău, autorizat fiscal în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/21183784; - calității de avocat salariat în cadrul profesiei de avocat, dobândită de Av. Dr. B.V., domiciliat în Municipiul Bacău, prin contract de muncă încheiat cu Baroul Bacău din cadrul U.N.B.R.

cu sediul în Municipiul Bacău, și, că această calitate de avocat angajat în cadrul profesiei, constituie vechime în profesia de avocat și nu este asimilată activității de funcționar public; - și a faptului că Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, are sediul în Municipiul Bacău, este autorizat în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/16655686, și este membru component al Uniunii Naționale a Barourilor din România, U.N.B.R., cu sediul în București, în calitate de persoană juridică de interes public autorizată în baza Legii 51/1995, republicată, cu CIF/29497286. În motivarea cererii s-a arătat că urgența administrării acestei dovezi este necesară în vederea dovedirii calității de titular al dreptului de acțiune în raporturile cu terții, de contribuabil a cabinetului de Av.

Dr. B.V. A invocat reclamantul că acțiunea este introdusă pe fondul existenței pe rolul Curții de Apel a Dosarului nr. 1750/110/2010, că cererea este oportună în raport de regimul de înființare a cabinetului. Referitor la primul capăt de cerere reclamantul a arătat că pe plan local există o hotărâre a Consiliului Local nr. 175/2006 potrivit căreia desfășurarea activității pe raza teritorială a municipiului Bacău se face numai în baza acordului autorităților administrației publice locale. Totodată reclamantul a făcut trimitere la art. 3 și art. 4 din anexa la Hotărârea în discuție arătând că în tabelul anexă nu sunt incluse activitățile juridice. În continuare reclamantul a făcut referire la dispozițiile din Legea nr. 51/1995 din analiza cărora ar rezulta că are capacitate de exercițiu și de folosință.

S-a arătat că acțiunea în asigurare dovezi este necesară în consolidarea calității procesuale active a cabinetului de avocat care a făcut obiectul unei excepții invocate de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău, arătând că aceleași dovezi au fost administrate în Dosarul 16294/2003 pe rol la C.E.D.O., soluționat prin Decizia din 21 februarie 2012. Prin sentința nr. 20/CC/2012 din ședința camerei de consiliu Curtea de Apel Bacău, secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de asigurare de dovezi. La termenul din 4 mai 2012 instanța a invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art. 235, C. proc. civ., excepție pe care a admis-o pentru următoarele considerente : Analizând obiectul cererii s-a constatat că nu se solicită administrarea unor dovezi în accepțiunea art. 235 și următoarele C. proc.

civ. S-a mai reținut că apărările invocate de reclamant dar și solicitarea în sine nu pot face obiectul analizei în cadrul unei cereri de asigurare dovezi. În opinia Curții solicitarea reclamantului nu se circumscrie noțiunii de „asigurare dovezi”, art. 235, C. proc. civ. enumerând că prin dovezi se înțelege doar mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri. În concluzie constatarea capacității de folosință și exercițiu a unei persoane iese din sfera noțiunii de „dovezi”, astfel că în raport de dispozițiile art. 235, C. proc. civ. cererea apare ca inadmisibilă. Referirea la hotărârea C.E.D.O. s-a reținut că nu este de natură a schimba condițiile cerute de art. 235, C. proc.

civ. și cazurile în care se poate da eficiență textului în discuție. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Bacău au declarat recurs, B.V. și Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie. În cuprinsul cererilor de recurs sunt reiterate argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată. În motivarea recursurilor se arată în esență că, după examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 235 C. proc. civ. invocat de reclamant oricine are interes să se constate mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri sau să dobândească recunoașterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi.

Condiția esențială a procedurii de asigurare a dovezilor prevăzută de art. 235 C. proc. civ. este urgența determinată de existența unui pericol de dispariție a probei și de îngreunarea administrării ei, dacă efectuarea ar fi întârziată. Prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat constatarea capacității de exercițiu și de folosință a cabinetului de avocat B.V., constatarea calității de avocat, a calității de membru al U.N.B.R. cât și a faptului că exercitarea profesiei de avocat nu este condiționată de înscrierea în tabloul avocaților și nu este supusă regimului de autorizare. Așa cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Bacău prin acțiunea în constatare formulată, reclamantul a urmărit ca instanța să interpreteze dispozițiile Legii nr. 51/1995 și să constate că exercitarea profesiei de avocat nu este condiționată de înscrierea în tabloul avocaților.

Or, solicitarea reclamantului nu se circumscrie noțiunii de „asigurare dovezi”, art. 235, C. proc. civ. enumerând că prin dovezi se înțelege doar mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri. Se recurge la această procedură atunci când există riscul ca un mijloc de probă să dispară până la începerea procesului sau chiar pe parcursul procesului, dar înainte de etapa proprunerii și administrării probelor. Scopul asigurării dovezilor este așadar conservarea unei probe pentru a putea fi folosită într-un litigiu viitor sau chiar într-un litigiu în curs dar care nu a ajuns încă în etapa administrării dovezilor. Or, în speța de față constatarea capacității de folosință și exercițiu a unei personae iese din sfera noțiunii de dovezi, astfel că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de B.V. și Baroul Bacău din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 20/CC/2012 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Bacău , secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.