ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Soluția instanței de fond 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14 decembrie 2011, reclamantul M.G.G.

a chemat în judecată pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând anularea deciziei din 22 septembrie 2010, rectificată, a Consiliului Baroului de Avocați Bacău și a deciziei din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, obligarea pârâtului Baroul Bacău să emită decizie prin care să dispună înscrierea reclamantului atât în Tabloul avocaților definitivi, cât și în Tabloul avocaților incompatibili, sau înscrierea reclamantului în Tabloul avocaților incompatibili, sau înscrierea reclamantului în Tabloul avocaților definitivi, suspendarea din calitatea de avocat pe perioada existenței stării de incompatibilitate și înscrierea în Tabloul avocaților incompatibili, sau suspendarea reclamantului din calitatea de avocat pe perioada existenței stării de incompatibilitate și înscrierea în Tabloul avocaților incompatibili, constatarea că starea de incompatibilitate la care se referă art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/ 1995 republicată [actual art. 25 alin. (2)] se naște doar după momentul înscrierii pe Tabloul avocaților definitivi, care dă dreptul la exercitarea profesiei și nu din momentul dobândirii calității de avocat.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 10 mai 2010 s-a adresat cu o cerere Baroului de Avocați Bacău, prin care a solicitat să fie primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată, în vigoare la acea dată. În ședința din 7 iulie 2010, Consiliul Baroului Bacău a analizat cererea sa și a aprobat primirea în profesia de avocat a reclamantului, emițând în acest sens decizia din 7 iulie 2010. A mai arătat că la data de 12 august 2010 s-a prezentat la Baroul Bacău, unde a achitat suma de 3.000 RON, chitanță pe care se menționează că reprezintă „taxa înscriere pe tabloul avocaților”. A precizat reclamantul că după achitarea taxei de înscriere pe tablou, în aceeași zi, de 12 august 2010, a depus la Baroul Bacău o cerere prin care a solicitat înscrierea sa pe Tabloul avocaților, anexând cererii sale chitanța prin care dovedea achitarea taxei de înscriere pe Tabloul avocaților.

La data de 16 august 2010, s-a adresat din nou Baroului de Avocați Bacău, cu o cerere în care a solicitat înscrierea (trecerea) sa pe Tabloul avocaților incompatibili începând cu data de 6 septembrie 2010. A arătat reclamantul că, Consiliul Baroului Bacău, luând în discuție cererile sale în ședința din 22 septembrie 2010, nu a ținut cont de solicitările sale și a emis decizia din 22 septembrie 2010, în care, la art. 1 a dispus decăderea sa din dreptul de a solicita înscrierea pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, ca urmare a neprezentării dovezii privind încetarea stării de incompatibilitate, iar la art. 2 i-a respins cererea de a fi trecut pe Tabloul avocaților incompatibili.

Analizând cererea sa în ședința din 10 februarie 2011, Consiliul Baroului Bacău a ajuns la concluzia că în considerentele deciziei nr. 58 din 22 septembrie 2010 s-a „strecurat o eroare materială”, pe care a îndreptat-o printr-o decizie rectificativă din 10 februarie 2011, modificând alin. (2) din decizia din 22 septembrie 2010. A precizat reclamantul că atacat și această decizie, rectificată din 22 septembrie 2010 la Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în data de 25 februarie 2011 și a solicitat ca ambele contestații, respectiv cea formulată la data de 28 octombrie 2010 împotriva deciziei din 22 septembrie 2010 (inițială), cât și cea formulată la data de 25 februarie 2011 împotriva deciziei din 22 septembrie 2010 (rectificată) să fie soluționate împreună, prin aceeași decizie a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România.

La data de 9 iunie 2011, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a soluționat ambele contestații ale reclamantului pe care le-a considerat neîntemeiate. 1.2. Prin sentința nr. 3348 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată și a anulat decizia din 22 septembrie 2010, rectificată a Consiliului Baroului de Avocați Bacău și decizia din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Baroului din România și a obligat pârâtul Baroul Bacău la emiterea unei decizii prin care să dispună înscrierea reclamantului pe tabloul avocaților incompatibili. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele: Legea nr. 51/1995 republicată și Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la data emiterii primei decizii prevăd în art. 28 lit. a) și respectiv art. 49 lit. a) că starea de incompatibilitate determină suspendarea exercițiului profesiei de avocat pe toată durata existenței acestei stări.

Cele 2 autorități, respingând cererea reclamantului de trecere în tabloul avocaților incompatibili și reținând că decizia de primire în profesie nu mai produce efecte, a considerat practic că a încetat calitatea de avocat datorită stării de incompatibilitate. În opinia instanței, această aserțiune însă excede dispozițiunilor Legii nr. 51/1995, care prevede cazurile de încetare a calității de avocat în art. 27 lit. a)-lit. d), printre care nu se află și cel reținut de către cele două pârâte. Pe de altă parte, a reținut instanța că a admite teza autorităților pârâte, ar însemna că orice incompatibilitate duce în mod autonom la încetarea calității de avocat, iar instituția suspendării ar rămâne lipsită de sens, la fel ca și tabloul avocaților incompatibili.

Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recursuri Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România, care au susținut critici care se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., 1865, susținând, în esență, că soluția este nelegală și netemeinică: - instanța de fond a ignorat că prin decizia din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Bacău a fost primit în profesia de avocat, urmând a exercitarea profesiei să fie realizată doar după îndeplinirea cerințelor art. 13-art.

16 și art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, într-un termen de maxim două luni de la emiterea deciziei; - instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora în cazurile în care există incompatibilitate, decizia va produce efecte numai dacă în termenul de două luni a fost rezolvată starea de incompatibilitate; - instanța de fond a nesocotit faptul că prin decizia din 22 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Bacău a constatat că reclamantul nu și-a rezolvat situația de incompatibilitate în termenul legal prevăzut de Decizia din 7 iulie 2010, decăzându-l astfel din dreptul de a mai solicita înscrierea pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

În concluzie, autoritățile recurente au solicitat admiterea recursurilor și respingerea acțiunii ca nefondată. 2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, răspunzând criticilor formulate de recurente și susținând, în esență, că acestea sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Astfel, susține intimatul, dispozițiile legale invocate: art. 24, actualul art. 25 din Legea nr. 51/1995 republicată, au un conținut echivoc, iar soluția instanței de fond se circumscrie practicii unor barouri din România, care au primit magistrați în avocatură, cu susținere de examen, procedând apoi la înscrierea acestora pe Tabloul avocaților incompatibili, precum și jurisprudenței Curții de Apel Galați.

2.3. Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, după dezbaterea cauzei și amânarea pronunțării soluției în cauză, argumentând, în plus, „faptul că textul inițial al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 prevedea în mod expres că, în cazul în care cel primit în profesia de avocat nu renunță la starea de incompatibilitate, decizia de primire putea fi anulată”, în timp ce, după modificarea prin Legea nr. 255/2004, art. 24 alin. (2) nu mai prevede sancțiunea anulării și nici cerința renunțării la starea de incompatibilitate, ci doar necesitatea rezolvării acesteia. De asemenea, a invocat decizia nr. 223/2013 referitoare la o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, precum și deciziile nr. 881/2014 și nr. 1158/2014 ale acestei secții.

Soluția instanței de recurs Recursurile formulate sunt întemeiate potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. În cauză, așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, este necontestat că intimatul-reclamant, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost primit în profesia de avocat, fără examen, în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, potrivit deciziei nr. Din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Bacău. Astfel, prin cele patru articole ale acestei decizii, Consiliul Superior al Magistraturii Baroului Bacău a decis: „Art. 1 – Se aprobă primirea în profesia de avocat a lui M.G.G.

Art. 2 – La cererea lui M.G.G., Consiliul Baroului Bacău va dispune înscrierea pe tabloul avocaților după achitarea taxei de înscriere și verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15, art. 16 și art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, inserând mențiunile corespunzătoare conform acestor dispoziții legale în decizia de înscriere pe tablou și după depunerea jurământului conform art. 21 din aceeași lege. Art. 3 – Prezenta decizie conferă calitatea de avocat nu și dreptul de exercitare a profesiei care se obține numai în urma înscrierii pe tabloul avocaților după renunțarea la orice stare de incompatibilitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 51/1995, cu modificările și completările ulterioare, în cel mult 2 luni de la data comunicării deciziei de primire în profesia de avocat, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeași lege.

Art. 4 – Neprezentarea în termen de două luni de la emiterea prezentei decizii a documentelor care atestă starea de incompatibilitate duce la anularea deciziei de primire în profesie cu scutire de examen”. Prin decizia din 22 septembrie 2010, Consiliul Baroului Bacău, constatând faptul că intimatul-reclamant nu își rezolvase starea, situația de incompatibilitate legată de exercitarea funcției de magistrat procuror, a decis: „Art. 1 – Decade pe M.G.G. din dreptul de a solicita înscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei partea I, ca urmare a neprezentării dovezii privind încetarea stării de incompatibilitate. Art. 2 – Respinge cererea lui M.G.G. de a fi trecut pe tabloul avocaților incompatibili”.

Prin decizia din 9 iunie 2011, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 58/2010 a Consiliului Baroului Bacău.

Instanța de fond, admițând acțiunea și anulând decizia din 22 septembrie 2010 și decizia din 9 iunie 2011, a argumentat, în esență, că cele două autorități trebuiau să constate starea de incompatibilitate, care nu reprezintă o cauză de încetare a calității de avocat, potrivit art. 27 din Legea nr. 51/1996, ci o cauză de suspendare a calității de avocat, potrivit art. 28 lit. a) din aceeași lege, concluzie bazată pe o interpretare eronată a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 25 alin. (2) din legea republicată la 27 februarie 2011. Astfel, potrivit art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (2) din lege, „În cazurile în carte există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.

Or, potrivit dispozițiilor sale, decizia din 7 iulie 2010 urma să producă efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, lucru care, în cazul intimatului-reclamant nu a fost rezolvată în termenul legal prevăzut în mod expres la art. 4 din decizia din 7 iulie 2010. Cu alte cuvinte, dacă în mod general, normal, actele administrative produc efecte de la data aducerii lor la cunoștința celor vizați, interesați (înmânare, comunicare, notificare, publicare, etc.), în cauză este vorba de un act administrativ special, emis sub condiție și termen, cerințe impuse de legiuitor din rațiuni care limitează accesul în profesie de rezolvarea prealabilă a stării de incompatibilitate. În ceea ce privește modificările aduse prevederilor art. 24 alin. (2) din lege, argumentele intimatului-reclamant nu sunt în măsură să susțină concluzia acestuia.

Într-adevăr, în forma inițială, art. 24 alin. (2) prevedea că „Decizia de primire în profesie va fi anulată de consiliul baroului, dacă cel primit în profesie nu renunță în termen de două luni la situația care constituie caz de incompatibilitate”. Mențiunea „va fi anulată” care lipsește din textul modificat prin pct. 23 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea Legii nr. 51/1995, nu justifică susținerea că art. 24 alin. (2) în forma ulterioară ar fi rămas fără sancțiune, deoarece sintagma folosită de această dată „va produce efecte numai de la (…)”, are consecințe similare în cazul nesatisfacerii cerinței impuse de legiuitor.

De asemenea, nici aserțiunea referitoare la sintagma „dacă cel primit nu renunță (…)” din formularea inițială și sintagma „care trebuie rezolvată”, folosită în forma ulterioară Legii nr. 255/2004, nu justifică susținerea intimatului reclamant în sensul că ar avea un conținut diferit, din moment ce ambele se referă la același lucru: încetarea stării de incompatibilitate. Totodată, nici considerentele Deciziei nr. 223/2013 a Curții Constituționale, citate fragmentar de intimatul-reclamant în conținutul concluziilor scrise, nu pot justifica o altă interpretare a prevederilor art. 24, art. 25 din Legea nr. 51/1995, care, evident, rămân la analiza și interpretarea instanțelor de judecată competente.

Cât privește deciziile acestei secții, invocate de intimatul-reclamant în concluziile scrise, acestea se referă la problema vechimii necesare unui consilier juridic pentru a accede fără examen la calitatea de avocat (decizia din 21 februarie 2014) și respectiv, la primirea în profesia de avocat, dar cu respingerea cererii privind înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili (decizia din 6 martie 2014). În concluzie, recursurile vor fi admise și rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acțiunea va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Baroul Bacău și de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 3348 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea formulată de reclamantul M.G.G., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2014.