ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Soluția instanței de fond

1.1. Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 14 decembrie 2011, reclamantul M.G.G.

a chemat în judecată pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din

România, solicitând anularea deciziei din 22 septembrie 2010, rectificată, a Consiliului

Baroului de Avocați Bacău și a deciziei din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale

a Barourilor din România, obligarea pârâtului Baroul Bacău să emită decizie prin

care să dispună înscrierea reclamantului atât în Tabloul avocaților definitivi,

cât și în Tabloul avocaților incompatibili, sau înscrierea reclamantului în Tabloul

avocaților incompatibili, sau înscrierea reclamantului în Tabloul avocaților definitivi,

suspendarea din calitatea de avocat pe perioada existenței stării de incompatibilitate

și înscrierea în Tabloul avocaților incompatibili, sau suspendarea reclamantului

din calitatea de avocat pe perioada existenței stării de incompatibilitate și înscrierea

în Tabloul avocaților incompatibili, constatarea că starea de incompatibilitate

la care se referă art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/ 1995 republicată [actual

art. 25 alin. (2)] se naște doar după momentul înscrierii pe Tabloul avocaților

definitivi, care dă dreptul la exercitarea profesiei și nu din momentul dobândirii

calității de avocat.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de 10 mai 2010 s-a adresat cu o cerere Baroului

de Avocați Bacău, prin care a solicitat să fie primit în profesia de avocat, cu

scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată,

în vigoare la acea dată.

În ședința din 7 iulie

2010, Consiliul Baroului Bacău a analizat cererea sa și a aprobat primirea în profesia

de avocat a reclamantului, emițând în acest sens decizia din 7 iulie 2010.

A mai arătat că la data

de 12 august 2010 s-a prezentat la Baroul Bacău, unde a achitat suma de 3.000 RON,

chitanță pe care se menționează că reprezintă „taxa înscriere pe tabloul avocaților”.

A precizat reclamantul

că după achitarea taxei de înscriere pe tablou, în aceeași zi, de 12 august 2010,

a depus la Baroul Bacău o cerere prin care a solicitat înscrierea sa pe Tabloul

avocaților, anexând cererii sale chitanța prin care dovedea achitarea taxei de înscriere

pe Tabloul avocaților.

La data de 16 august 2010,

s-a adresat din nou Baroului de Avocați Bacău, cu o cerere în care a solicitat înscrierea

(trecerea) sa pe Tabloul avocaților incompatibili începând cu data de 6

septembrie 2010.

A arătat reclamantul că,

Consiliul Baroului Bacău, luând în discuție cererile sale în ședința din 22

septembrie 2010, nu a ținut cont de solicitările sale și a emis decizia din 22

septembrie 2010, în care, la art. 1 a dispus decăderea sa din dreptul de a solicita

înscrierea pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, ca urmare a

neprezentării dovezii privind încetarea stării de incompatibilitate, iar la

art. 2 i-a respins cererea de a fi trecut pe Tabloul avocaților incompatibili.

Analizând cererea sa în

ședința din 10 februarie 2011, Consiliul Baroului Bacău a ajuns la concluzia că

în considerentele deciziei nr. 58 din 22 septembrie 2010 s-a „strecurat o eroare

materială”, pe care a îndreptat-o printr-o decizie rectificativă din 10

februarie 2011, modificând alin. (2) din decizia din 22 septembrie 2010.

A precizat reclamantul

că atacat și această decizie, rectificată din 22 septembrie 2010 la Consiliul Uniunii

Naționale a Barourilor din România, în data de 25 februarie 2011 și a solicitat

ca ambele contestații, respectiv cea formulată la data de 28 octombrie 2010 împotriva

deciziei din 22 septembrie 2010 (inițială), cât și cea formulată la data de 25

februarie 2011 împotriva deciziei din 22 septembrie 2010 (rectificată) să fie soluționate

împreună, prin aceeași decizie a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din

România.

La data de 9 iunie 2011,

Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a soluționat ambele contestații

ale reclamantului pe care le-a considerat neîntemeiate.

1.2. Prin sentința

nr. 3348 Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată și a anulat decizia

din 22 septembrie 2010, rectificată a Consiliului Baroului de Avocați Bacău și decizia

din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Baroului din România și a obligat

pârâtul Baroul Bacău la emiterea unei decizii prin care să dispună înscrierea reclamantului

pe tabloul avocaților incompatibili.

Pentru a pronunța această

hotărâre s-au reținut următoarele:

Legea nr. 51/1995 republicată

și Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la data emiterii primei decizii

prevăd în art. 28 lit. a) și respectiv art. 49 lit. a) că starea de incompatibilitate

determină suspendarea exercițiului profesiei de avocat pe toată durata existenței

acestei stări.

Cele 2 autorități, respingând

cererea reclamantului de trecere în tabloul avocaților incompatibili și reținând

că decizia de primire în profesie nu mai produce efecte, a considerat practic că

a încetat calitatea de avocat datorită stării de incompatibilitate.

În opinia instanței, această

aserțiune însă excede dispozițiunilor Legii nr. 51/1995, care prevede cazurile de

încetare a calității de avocat în art. 27 lit. a)-lit. d), printre care nu se află

și cel reținut de către cele două pârâte.

Pe de altă parte, a reținut

instanța că a admite teza autorităților pârâte, ar însemna că orice incompatibilitate

duce în mod autonom la încetarea calității de avocat, iar instituția suspendării

ar rămâne lipsită de sens, la fel ca și tabloul avocaților incompatibili.

Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel București au declarat recursuri Baroul Bacău și Uniunea

Națională a Barourilor din România, care au susținut critici care se circumscriu

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile art. 304

1

C.

proc. civ., 1865, susținând, în esență, că soluția este nelegală și netemeinică:

- instanța de fond a ignorat

că prin decizia din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului Bacău a fost primit în profesia

de avocat, urmând a exercitarea profesiei să fie realizată doar după îndeplinirea

cerințelor art. 13-art. 16 și art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, într-un termen

de maxim două luni de la emiterea deciziei;

- instanța de fond a interpretat

și aplicat în mod greșit prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, potrivit

cărora în cazurile în care există incompatibilitate, decizia va produce efecte numai

dacă în termenul de două luni a fost rezolvată starea de incompatibilitate;

- instanța de fond a nesocotit

faptul că prin decizia din 22 septembrie 2010 a Consiliului Baroului Bacău a constatat

că reclamantul nu și-a rezolvat situația de incompatibilitate în termenul legal

prevăzut de Decizia din 7 iulie 2010, decăzându-l astfel din dreptul de a mai solicita

înscrierea pe Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

În concluzie, autoritățile

recurente au solicitat admiterea recursurilor și respingerea acțiunii ca nefondată.

2.2. Intimatul-reclamant

a depus întâmpinare, răspunzând criticilor formulate de recurente și susținând,

în esență, că acestea sunt nefondate, soluția instanței de fond fiind legală și

temeinică.

Astfel, susține intimatul,

dispozițiile legale invocate: art. 24, actualul art. 25 din Legea nr. 51/1995 republicată,

au un conținut echivoc, iar soluția instanței de fond se circumscrie practicii unor

barouri din România, care au primit magistrați în avocatură, cu susținere de examen,

procedând apoi la înscrierea acestora pe Tabloul avocaților incompatibili, precum

și jurisprudenței Curții de Apel Galați.

2.3. Intimatul-reclamant

a depus concluzii scrise, după dezbaterea cauzei și amânarea pronunțării soluției

în cauză, argumentând, în plus, „faptul că textul inițial al art. 24 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995 prevedea în mod expres că, în cazul în care cel primit în profesia

de avocat nu renunță la starea de incompatibilitate, decizia de primire putea fi

anulată”, în timp ce, după modificarea prin Legea nr. 255/2004, art. 24 alin. (2)

nu mai prevede sancțiunea anulării și nici cerința renunțării la starea de incompatibilitate,

ci doar necesitatea rezolvării acesteia.

De asemenea, a invocat

decizia nr. 223/2013 referitoare la o excepție de neconstituționalitate a prevederilor

art. 25 din Legea nr. 51/1995, republicată, precum și deciziile nr. 881/2014 și

nr. 1158/2014 ale acestei secții.

Soluția instanței de recurs

Recursurile formulate

sunt întemeiate potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, așa cum s-a

arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente,

este necontestat că intimatul-reclamant, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, a fost primit în profesia de avocat, fără examen, în condițiile

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat, potrivit deciziei nr. Din 7 iulie 2010 a Consiliului Baroului

Bacău.

Astfel, prin cele patru

articole ale acestei decizii, Consiliul Superior al Magistraturii Baroului Bacău

a decis:

„Art. 1 – Se aprobă primirea

în profesia de avocat a lui M.G.G.

Art. 2 – La cererea lui

M.G.G., Consiliul Baroului Bacău va dispune înscrierea pe tabloul avocaților după

achitarea taxei de înscriere și verificarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de

art. 13, art. 14, art. 15, art. 16 și art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, inserând

mențiunile corespunzătoare conform acestor dispoziții legale în decizia de înscriere

pe tablou și după depunerea jurământului conform art. 21 din aceeași lege.

Art. 3 – Prezenta decizie

conferă calitatea de avocat nu și dreptul de exercitare a profesiei care se obține

numai în urma înscrierii pe tabloul avocaților după renunțarea la orice stare de

incompatibilitate prevăzută de art. 14 din Legea nr. 51/1995, cu modificările și

completările ulterioare, în cel mult 2 luni de la data comunicării deciziei de primire

în profesia de avocat, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din aceeași

lege.

Art. 4 – Neprezentarea

în termen de două luni de la emiterea prezentei decizii a documentelor care atestă

starea de incompatibilitate duce la anularea deciziei de primire în profesie cu

scutire de examen”.

Prin decizia din 22

septembrie 2010, Consiliul Baroului Bacău, constatând faptul că intimatul-reclamant

nu își rezolvase starea, situația de incompatibilitate legată de exercitarea funcției

de magistrat procuror, a decis:

„Art. 1 – Decade pe M.G.G.

din dreptul de a solicita înscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare

a profesiei partea I, ca urmare a neprezentării dovezii privind încetarea stării

de incompatibilitate.

Art. 2 – Respinge cererea

lui M.G.G. de a fi trecut pe tabloul avocaților incompatibili”.

Prin decizia din 9

iunie 2011, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România a respins ca neîntemeiată

contestația formulată împotriva Deciziei nr. 58/2010 a Consiliului Baroului Bacău.

Instanța de fond, admițând

acțiunea și anulând decizia din 22 septembrie 2010 și decizia din 9 iunie 2011,

a argumentat, în esență, că cele două autorități trebuiau să constate starea de

incompatibilitate, care nu reprezintă o cauză de încetare a calității de avocat,

potrivit art. 27 din Legea nr. 51/1996, ci o cauză de suspendare a calității de

avocat, potrivit art. 28 lit. a) din aceeași lege, concluzie bazată pe o interpretare

eronată a prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, art. 25 alin. (2)

din legea republicată la 27 februarie 2011.

Astfel, potrivit art.

24 alin. (2), art. 25 alin. (2) din lege, „În cazurile în carte există incompatibilitate,

decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării

de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea

deciziei”.

Or, potrivit dispozițiilor

sale, decizia din 7 iulie 2010 urma să producă efecte numai de la data încetării

stării de incompatibilitate, lucru care, în cazul intimatului-reclamant nu a fost

rezolvată în termenul legal prevăzut în mod expres la art. 4 din decizia din 7

iulie 2010.

Cu alte cuvinte, dacă

în mod general, normal, actele administrative produc efecte de la data aducerii

lor la cunoștința celor vizați, interesați (înmânare, comunicare, notificare, publicare,

etc.), în cauză este vorba de un act administrativ special, emis sub condiție și

termen, cerințe impuse de legiuitor din rațiuni care limitează accesul în profesie

de rezolvarea prealabilă a stării de incompatibilitate.

În ceea ce privește modificările

aduse prevederilor art. 24 alin. (2) din lege, argumentele intimatului-reclamant

nu sunt în măsură să susțină concluzia acestuia.

Într-adevăr, în forma

inițială, art. 24 alin. (2) prevedea că „Decizia de primire în profesie va fi anulată

de consiliul baroului, dacă cel primit în profesie nu renunță în termen de două

luni la situația care constituie caz de incompatibilitate”. Mențiunea „va fi anulată”

care lipsește din textul modificat prin pct. 23 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea

Legii nr. 51/1995, nu justifică susținerea că art. 24 alin. (2) în forma ulterioară

ar fi rămas fără sancțiune, deoarece sintagma folosită de această dată „va produce

efecte numai de la (…)”, are consecințe similare în cazul nesatisfacerii cerinței

impuse de legiuitor.

De asemenea, nici aserțiunea

referitoare la sintagma „dacă cel primit nu renunță (…)” din formularea inițială

și sintagma „care trebuie rezolvată”, folosită în forma ulterioară Legii nr. 255/2004,

nu justifică susținerea intimatului reclamant în sensul că ar avea un conținut diferit,

din moment ce ambele se referă la același lucru: încetarea stării de incompatibilitate.

Totodată, nici considerentele

Deciziei nr. 223/2013 a Curții Constituționale, citate fragmentar de intimatul-reclamant

în conținutul concluziilor scrise, nu pot justifica o altă interpretare a prevederilor

art. 24, art. 25 din Legea nr. 51/1995, care, evident, rămân la analiza și interpretarea

instanțelor de judecată competente.

Cât privește deciziile

acestei secții, invocate de intimatul-reclamant în concluziile scrise, acestea se

referă la problema vechimii necesare unui consilier juridic pentru a accede fără

examen la calitatea de avocat (decizia din 21 februarie 2014) și respectiv, la primirea

în profesia de avocat, dar cu respingerea cererii privind înscrierea pe tabloul

avocaților incompatibili (decizia din 6 martie 2014).

În concluzie, recursurile

vor fi admise și rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acțiunea

va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Baroul Bacău și de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței

nr. 3348 din 21 mai 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința recurată

și respinge acțiunea formulată de reclamantul M.G.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2014.