ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3644/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 emisă de către primul pârât; obligarea pârâților să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de avocat a reclamantei; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației sale a arătat că prin cererea înregistrată sub numărul 1003 din 24 noiembrie 2010 a solicitat Baroului Neamț primirea în profesia de avocat cu scutirea de examen, în condițiile în care reclamanta a exercitat funcția de consilier juridic pe o perioadă mai mare de 10 ani, cerere respinsă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație adresată celui de-al doilea pârât, Uniunea Barourilor din România neformulând nici un răspuns, fiind astfel depășit termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004. A susținut reclamanta că atitudinea comisiei a fost una pur discreționară și lipsită de obiectivitate, în condițiile în care nu a fost stabilit un barem care să aducă la cunoștința candidaților criteriile ce vor fi luate în considerare.

S-a arătat că din analiza textului de lege rezultă că există un drept stabilit în favoarea persoanelor enumerate, dacă alături de această vechime sunt îndeplinite și celelalte condiții separate prevăzute de lege și această persoană solicită primirea în profesia de avocat, astfel că forța juridică a Legii nr. 51/1995 este superioară forței juridice avute de Statutul Avocaților sau actelor administrative a U.N.B.R., aceste acte fiind supuse controlului de legalitate în condițiile Legii nr. 554/2004, fie pe cale principală, fie sub forma excepției de nelegalitate. A mai arătat că organizarea colocviului cu finalitatea avută în vedere de organizatori a dus în fapt la eludarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin Sentința civilă nr. 147 din 30 septembrie 2011 s-a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România, s-a anulat Decizia nr. 131 din 19 septembrie 2011 emisă de pârâtul Baroul Neamț și s-a dispus obligarea pârâților de a emite o nouă decizie de primire a reclamantei în Baroul Neamț și de a o înscrie pe aceasta pe tabloul avocaților. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România. Prin Decizia civilă nr. 5050 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au admis ambele recursuri și s-a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că la dosarul de față nu sunt depuse actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum nici dovada vechimii în profesii juridice, astfel încât hotărârea instanței de fond nu are suport probator în cauză. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 59 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea promovată de reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România. S-a dispus anularea Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 și a fost obligat pârâtul Baroul Neamț să emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a reclamantei.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 131 din 12 mai 2011 s-a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de reclamantă, cu motivarea generică "nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația organizării și exercitării profesiei de avocat". Deși în decizie s-a menționat "rezultatul obținut la colocviul organizat în zilele de 15 - 16 aprilie 2011", în cauză nu s-a făcut dovada modului în care s-a stabilit rezultatul avut în vedere.

A reținut Curtea de apel dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (M) cu privire la primirea în profesia de avocat cu excepția prevăzută în alin. (2) lit. b) din același articol potrivit căreia, la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. A apreciat instanța că interpretarea dată de pârâți sintagmei "poate fi primit în profesie" ca fiind un drept al Baroului de a controla accesul în profesia de avocat se îndepărtează de voința legiuitorului manifestată prin dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin sintagma în discuție ("poate fi primit") s-a apreciat că s-a instituit o posibilitate pentru organele statutare de exercitare a profesiei de a aprecia cu privire la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege. Această posibilitate a fost concretizată prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care dispune că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, realizarea practică a acestei verificări stabilindu-se prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R.

(organ de conducere care are dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor conform art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 51/1995) care a aprobat Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

A constatat instanța că, în reglementarea realizată prin actele organele statutare prin care se realizează autonomia de organizare și funcționare a profesiei de avocat (Statut, Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR), o astfel de verificare nu este contrară dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M) atât timp cât această verificare nu capătă însușirile unui examen, ceea ce ar goli de conținut însăși dispoziția art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1990 (M), sau dacă verificarea ar reprezenta exercitarea arbitrară și abuzivă a dreptului de apreciere, ori se întemeiază pe considerente de oportunitate.

Or, deși pe site-ul Baroului Neamț au fost afișate atât tematica, bibliografia cât și subiectele propuse pentru verificare, iar prin decizia contestată se menționează rezultatele obținute la verificare, s-a constatat că din aceeași decizie nu rezultă condițiile în care s-a realizat verificarea reclamantei de către Consiliul Baroului Neamț, rezultatul obținut și modul în care a fost evaluată prestația reclamantei la colocviul de verificare. De asemenea, s-a apreciat că, deși s-a pus în vedere pârâtului Baroul Neamț să depună toate documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, acesta nu a făcut la dosarul cauzei dovada existenței unui înscris sau a altui mijloc de probă prin care să dovedească modul în care au fost evaluate cunoștințele reclamantei.

S-a concluzionat în lipsa absolută a unor elemente prin care să poată fi apreciate criteriile avute în vedere de pârâtul Baroul Neamț la verificarea cunoștințelor reclamantei, că decizia de respingere a cererii de primire în profesie a reclamantei emisă de acest pârât este arbitrară și constituie o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1990 (M) și chiar Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului UNBR. Reținând că reclamanta întrunește condițiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M), reținând arbitrariul aprecierii efectuată de pârâtul Baroul Neamț cu privire la verificarea cunoștințelor reclamantei privind legislația specifică profesiei de avocat, instanța a constatat fondată acțiunea reclamantei a dispus anularea Deciziei nr. 131/12 mai 2011 emisă de Consiliul Baroului Neamț și obligarea Baroul Neamț să emită decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, a reclamantei.

Cu privire la lipsa calității procesuale pasive invocată de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, s-a reținut netemeinicia acesteia raportat la dispozițiile art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea 51/1995 (M). Constatându-se că ambele pârâte sunt părți căzute în pretenții având în vedere că cererea reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată s-a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs-pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.: În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență, că în mod greșit prima instanță a criticat maniera concretă în care a fost organizat colocviul, care nu poate fi asimilat unui examen de verificare a cunoștințelor. S-a considerat că, în condițiile în care verificarea are o justificare legală, iar reclamanta nu a dovedit o prestație corespunzătoare, nu se poate susține ideea de vătămare într-un drept sau interes legitim și nu se poate pleca de la premisa unei evaluări contrare realității. Totodată s-a arătat că, în măsura în care reclamanta s-a prezentat la colocviu, a achiesat la condițiile contestate, actul atacat beneficiind de prezumția de legalitate. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Procedura în fața instanței de recurs Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului A invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, legitimare procesuală pasivă având Baroul Neamț. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, reclamanta-intimată M.V. a formulat la data de 24 noiembrie 2010 cererea înregistrată de Baroul Neamț sub nr. 1003 din 24 noiembrie 2010 prin care a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și art. 16 alin. (3), (4) din Statut.

În data de 13 decembrie 2010 decanul Baroului Neamț a întocmit raportul asupra cererii de primire în profesie formulată de reclamantă și a concluzionat că aceasta îndeplinește cerințele legii propunând invitarea reclamantei pentru verificarea cunoștințelor privind legislația profesiei de avocat, propunere însușită de Consiliul Baroului Neamț prin Hotărârea nr. 35 din 12 ianuarie 2011, iar prin Adresa nr. 263 din 25 martie 2011 reclamanta a fost invitată pentru ziua de 15 aprilie 2011, ora 16,30 la sediul Baroului Neamț pentru verificarea cunoștințelor.

Prin Decizia nr. 131 din 12 mai 2011 s-a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de reclamantă, cu motivarea generică "nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația organizării și exercitării profesiei de avocat". Împotriva Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 reclamanta a formulat contestație la Uniunea Națională a Barourilor din România, iar aceasta din urmă a refuzat să soluționeze contestația formulată, condiționând soluționarea acesteia de răspunsul pe care Baroul Neamț ar fi urmat să îl comunice.

În drept, temeiul invocat de către reclamantă îi reprezintă dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

Se reține că jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, mai ales după pronunțarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef împotriva României care semnala divergențele de jurisprudență, a fost în sensul că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a ÎCCJ - SCAF).

Chiar dacă dispozițiile din Legea nr. 51/1995 nu impun baroului obligația primirii în profesie cu scutire de examen, formularea textului lăsând baroului posibilitatea de apreciere, care, în cauză, a fost exercitată sub forma colocviului, modalitate necontestată de reclamantă, totuși prestația reclamantei la colocviu nu a fost înregistrată pe vreun suport material pentru a se putea aprecia, cu prilejul exercitării ulterioare a căilor de contestare administrativă ori în justiție, asupra temeiniciei concluziei că "nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația organizării și exercitării profesiei de avocat". În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că din art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 - în vigoare la data formulării și analizării cererii reclamantei - rezultă că fundamentul scutirii de examen este condiția privind exercitarea profesiilor de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 10 ani, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Înalta Curte reține că sintagma utilizată de legiuitor "poate fi primit în profesie cu scutire de examen", nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă vreme intimata reclamantă care a formulat cererea de primire în profesie cu scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv, a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, are un drept subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de pârâte în organizarea profesiei de avocat.

Din analiza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiției de vechime cerută de lege și încetarea activității din una din funcțiile enumerate în cuprinsul său, din motive disciplinare, care o fac nedemnă pentru profesia de avocat. Este adevărat că art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen.

A primi o asemenea interpretare realizată de autoritățile pârâte, înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. De altfel, trebuie precizat că practica Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în materia interpretării dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă în a aprecia că, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerința verificării cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, sau neprezentarea la examen, constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților și, de aceea, au fost anulate actele emise de UNBR pentru acest motiv.

Față de această practică constantă și în lipsa unor argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, s-ar ajunge la soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră Înalta Curte că dreptul de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin instituirea unor proceduri și condiții care adaugă la condițiile prevăzute de legea-cadru.

Această condiție impusă de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea profesiei este disproporționată în raport cu condițiile stabilite prin lege și care fără îndoială sunt condiții obiective (vechime în funcția de consilier juridic, nu au existat motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru profesia de avocat) și prevalează în mod firesc unor aprecieri subiective privind verificarea cunoștințelor despre câteva acte normative fie ele și despre organizarea profesiei de avocat. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului, care în fapt reprezintă o apărare pe fond, se rețin dispozițiile art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 51/1995, potrivit cărora Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România verifică legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, constatându-se netemeinicia acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr. 59 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL