ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3644/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3644/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

reclamanta M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și

Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Deciziei nr. 131 din 12

mai 2011 emisă de către primul pârât; obligarea pârâților să emită actul

administrativ constând în decizia de primire în profesia de avocat a

reclamantei; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

contestației sale a arătat că prin cererea înregistrată sub numărul 1003 din 24

noiembrie 2010 a solicitat Baroului Neamț primirea în profesia de avocat cu

scutirea de examen, în condițiile în care reclamanta a exercitat funcția de

consilier juridic pe o perioadă mai mare de 10 ani, cerere respinsă.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație adresată celui de-al doilea pârât, Uniunea

Barourilor din România neformulând nici un răspuns, fiind astfel depășit

termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004.

A susținut reclamanta

că atitudinea comisiei a fost una pur discreționară și lipsită de

obiectivitate, în condițiile în care nu a fost stabilit un barem care să aducă

la cunoștința candidaților criteriile ce vor fi luate în considerare.

S-a arătat că din

analiza textului de lege rezultă că există un drept stabilit în favoarea

persoanelor enumerate, dacă alături de această vechime sunt îndeplinite și

celelalte condiții separate prevăzute de lege și această persoană solicită

primirea în profesia de avocat, astfel că forța juridică a Legii nr. 51/1995

este superioară forței juridice avute de Statutul Avocaților sau actelor

administrative a U.N.B.R., aceste acte fiind supuse controlului de legalitate

în condițiile Legii nr. 554/2004, fie pe cale principală, fie sub forma

excepției de nelegalitate.

A mai arătat că

organizarea colocviului cu finalitatea avută în vedere de organizatori a dus în

fapt la eludarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin Sentința civilă

nr. 147 din 30 septembrie 2011 s-a admis acțiunea în contencios administrativ

și fiscal promovată de reclamanta M.V. în contradictoriu cu pârâții Baroul

Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România, s-a anulat Decizia nr. 131

din 19 septembrie 2011 emisă de pârâtul Baroul Neamț și s-a dispus obligarea

pârâților de a emite o nouă decizie de primire a reclamantei în Baroul Neamț și

de a o înscrie pe aceasta pe tabloul avocaților.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din

România.

Prin Decizia civilă

nr. 5050 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție s-au admis ambele recursuri și s-a trimis cauza pentru rejudecare la

aceeași instanță.

Înalta Curte de

Casație și Justiție a reținut că la dosarul de față nu sunt depuse actele care

au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum nici dovada vechimii în

profesii juridice, astfel încât hotărârea instanței de fond nu are suport

probator în cauză.

Hotărârea instanței de

fond

Prin Sentința nr. 59

din 19 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal s-a admis acțiunea promovată de reclamanta M.V., în

contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din

România.

S-a dispus anularea

Deciziei nr. 131 din 12 mai 2011 și a fost obligat pârâtul Baroul Neamț să

emită decizia de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a

reclamantei.

Au fost obligați

pârâții să plătească reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 131 din 12 mai

2011 s-a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată de

reclamantă, cu motivarea generică "nu a făcut dovada unor cunoștințe

temeinice privind legislația organizării și exercitării profesiei de

avocat".

Deși în decizie s-a

menționat "rezultatul obținut la colocviul organizat în zilele de 15 - 16

aprilie 2011", în cauză nu s-a făcut dovada modului în care s-a stabilit

rezultatul avut în vedere.

A reținut Curtea de

apel dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (M) cu privire la

primirea în profesia de avocat cu excepția prevăzută în alin. (2) lit. b) din

același articol potrivit căreia, la cerere, poate fi primit în profesie, cu

scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a

îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau

jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din

motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

A apreciat instanța

că interpretarea dată de pârâți sintagmei "poate fi primit în

profesie" ca fiind un drept al Baroului de a controla accesul în profesia

de avocat se îndepărtează de voința legiuitorului manifestată prin dispozițiile

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.

Prin sintagma în

discuție ("poate fi primit") s-a apreciat că s-a instituit o

posibilitate pentru organele statutare de exercitare a profesiei de a aprecia

cu privire la primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile

art. 16 alin. (2) lit. b) din lege. Această posibilitate a fost concretizată

prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, care dispune că, în

cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului

poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, realizarea practică a acestei verificări

stabilindu-se prin Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului U.N.B.R. (organ de

conducere care are dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia deciziilor

de primire în profesie, date de către consiliile barourilor conform art. 63

alin. (1) lit. o) din Legea nr. 51/1995) care a aprobat Ghidul de bună practică

privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia

de avocat cu scutire de examen.

A constatat instanța

că, în reglementarea realizată prin actele organele statutare prin care se

realizează autonomia de organizare și funcționare a profesiei de avocat

(Statut, Hotărârea nr. 902/2010 a Consiliului UNBR), o astfel de verificare nu

este contrară dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (M)

atât timp cât această verificare nu capătă însușirile unui examen, ceea ce ar

goli de conținut însăși dispoziția art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1990 (M), sau dacă verificarea ar reprezenta exercitarea arbitrară și

abuzivă a dreptului de apreciere, ori se întemeiază pe considerente de

oportunitate.

Or, deși pe site-ul

Baroului Neamț au fost afișate atât tematica, bibliografia cât și subiectele

propuse pentru verificare, iar prin decizia contestată se menționează

rezultatele obținute la verificare, s-a constatat că din aceeași decizie nu

rezultă condițiile în care s-a realizat verificarea reclamantei de către

Consiliul Baroului Neamț, rezultatul obținut și modul în care a fost evaluată

prestația reclamantei la colocviul de verificare.

De asemenea, s-a

apreciat că, deși s-a pus în vedere pârâtului Baroul Neamț să depună toate

documentele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, acesta nu a

făcut la dosarul cauzei dovada existenței unui înscris sau a altui mijloc de

probă prin care să dovedească modul în care au fost evaluate cunoștințele

reclamantei.

S-a concluzionat în

lipsa absolută a unor elemente prin care să poată fi apreciate criteriile avute

în vedere de pârâtul Baroul Neamț la verificarea cunoștințelor reclamantei, că

decizia de respingere a cererii de primire în profesie a reclamantei emisă de

acest pârât este arbitrară și constituie o încălcare a dispozițiilor art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1990 (M) și chiar Hotărârii nr. 902/2010 a

Consiliului UNBR.

Reținând că

reclamanta întrunește condițiile prevăzute de art. 16 lit. b) din Legea nr.

51/1995 (M), reținând arbitrariul aprecierii efectuată de pârâtul Baroul Neamț

cu privire la verificarea cunoștințelor reclamantei privind legislația

specifică profesiei de avocat, instanța a constatat fondată acțiunea

reclamantei a dispus anularea Deciziei nr. 131/12 mai 2011 emisă de Consiliul

Baroului Neamț și obligarea Baroul Neamț să emită decizie de primire în

profesia de avocat, cu scutire de examen, a reclamantei.

Cu privire la lipsa

calității procesuale pasive invocată de pârâta Uniunea Națională a Barourilor

din România, s-a reținut netemeinicia acesteia raportat la dispozițiile art. 63

alin. (1) lit. o) din Legea 51/1995 (M).

Constatându-se că

ambele pârâte sunt părți căzute în pretenții având în vedere că cererea

reclamantei a fost admisă așa cum a fost formulată s-a dispus obligarea

pârâtelor să plătească reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs-pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei

succinte prezentări a situației de fapt, recurenta a dezvoltat următoarele

critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidența

motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență, că în mod greșit prima instanță a criticat

maniera concretă în care a fost organizat colocviul, care nu poate fi asimilat

unui examen de verificare a cunoștințelor.

S-a considerat că, în

condițiile în care verificarea are o justificare legală, iar reclamanta nu a

dovedit o prestație corespunzătoare, nu se poate susține ideea de vătămare

într-un drept sau interes legitim și nu se poate pleca de la premisa unei

evaluări contrare realității.

Totodată s-a arătat

că, în măsura în care reclamanta s-a prezentat la colocviu, a achiesat la

condițiile contestate, actul atacat beneficiind de prezumția de legalitate.

S-a solicitat

admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii

acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

Procedura în fața

instanței de recurs

Reclamanta-intimată a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului

A invocat excepția

lipsei de interes în promovarea recursului, legitimare procesuală pasivă având

Baroul Neamț.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt,

reclamanta-intimată M.V. a formulat la data de 24 noiembrie 2010 cererea

înregistrată de Baroul Neamț sub nr. 1003 din 24 noiembrie 2010 prin care a

solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în condițiile

art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și art. 16 alin. (3), (4) din

Statut.

În data de 13

decembrie 2010 decanul Baroului Neamț a întocmit raportul asupra cererii de

primire în profesie formulată de reclamantă și a concluzionat că aceasta

îndeplinește cerințele legii propunând invitarea reclamantei pentru verificarea

cunoștințelor privind legislația profesiei de avocat, propunere însușită de

Consiliul Baroului Neamț prin Hotărârea nr. 35 din 12 ianuarie 2011, iar prin Adresa

nr. 263 din 25 martie 2011 reclamanta a fost invitată pentru ziua de 15 aprilie

2011, ora 16,30 la sediul Baroului Neamț pentru verificarea cunoștințelor.

Prin Decizia nr. 131

din 12 mai 2011 s-a respins cererea de primire în profesia de avocat formulată

de reclamantă, cu motivarea generică "nu a făcut dovada unor cunoștințe

temeinice privind legislația organizării și exercitării profesiei de

avocat".

Împotriva Deciziei

nr. 131 din 12 mai 2011 reclamanta a formulat contestație la Uniunea Națională

a Barourilor din România, iar aceasta din urmă a refuzat să soluționeze

contestația formulată, condiționând soluționarea acesteia de răspunsul pe care

Baroul Neamț ar fi urmat să îl comunice.

În drept, temeiul

invocat de către reclamantă îi reprezintă dispozițiile art. 16 alin. (2) lit.

b) din Legea nr. 51/1995 potrivit cărora (2) La cerere, poate fi primit în

profesie, cu scutire de examen: b) cel care până la data primirii în profesia

de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier

juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de

avocat.

Se reține că

jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această

materie, mai ales după pronunțarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor

Omului din data de 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef împotriva României

care semnala divergențele de jurisprudență, a fost în sensul că impunerea unor

condiții suplimentare celor indicate în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995 precitat, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit.

n) din Legea nr. 554/2004 (exemplu: Decizia nr. 3228 din 17 iunie 2010 a ÎCCJ -

SCAF).

Chiar dacă

dispozițiile din Legea nr. 51/1995 nu impun baroului obligația primirii în

profesie cu scutire de examen, formularea textului lăsând baroului

posibilitatea de apreciere, care, în cauză, a fost exercitată sub forma

colocviului, modalitate necontestată de reclamantă, totuși prestația reclamantei

la colocviu nu a fost înregistrată pe vreun suport material pentru a se putea

aprecia, cu prilejul exercitării ulterioare a căilor de contestare

administrativă ori în justiție, asupra temeiniciei concluziei că "nu a

făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația organizării și

exercitării profesiei de avocat".

În acord cu instanța

de fond, Înalta Curte reține că din art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 -

în vigoare la data formulării și analizării cererii reclamantei - rezultă că

fundamentul scutirii de examen este condiția privind exercitarea profesiilor de

judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de

10 ani, întrucât se pleacă de la prezumția că acest termen este îndestulător

pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat.

Înalta Curte reține

că sintagma utilizată de legiuitor "poate fi primit în profesie cu scutire

de examen", nu poate fi interpretată ca instituind o simplă vocație. Câtă

vreme intimata reclamantă care a formulat cererea de primire în profesie cu

scutire de examen îndeplinește condițiile expres arătate la lit. b), respectiv,

a exercitat funcția de consilier juridic peste 10 ani și nu i-a încetat

activitatea din motive disciplinare care să o facă nedemnă pentru profesia de

avocat, în sensul explicitat la art. 13 din același act normativ, are un drept

subiectiv de a fi primită în profesie, drept care nu poate fi îngrădit decât

pentru motive temeinice, proporționale cu scopul urmărit de pârâte în

organizarea profesiei de avocat.

Din analiza art. 16

alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată se constată că singurul

motiv pentru care poate fi respinsă cererea ar fi neîndeplinirea condiției de

vechime cerută de lege și încetarea activității din una din funcțiile enumerate

în cuprinsul său, din motive disciplinare, care o fac nedemnă pentru profesia

de avocat.

Este adevărat că art.

21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede că în cazul cererilor de

primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice

cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei

de avocat, însă, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii

dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen.

A primi o asemenea

interpretare realizată de autoritățile pârâte, înseamnă a goli de conținut și

de eficiență prevederea respinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995.

De altfel, trebuie

precizat că practica Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal,

în materia interpretării dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat este constantă

în a aprecia că, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de

examen pe motiv că nu a fost promovată cerința verificării cunoștințelor

solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat,

sau neprezentarea la examen, constituie o exercitare abuzivă a dreptului de

apreciere al autorităților și, de aceea, au fost anulate actele emise de UNBR

pentru acest motiv.

Față de această

practică constantă și în lipsa unor argumente consistente care să justifice

declanșarea procedurii de schimbare a practicii judiciare, s-ar ajunge la

soluții contrare care au ca efect încălcarea principiului securității

raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este el

reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Consideră Înalta

Curte că dreptul de apreciere al barourilor nu poate fi justificat prin

instituirea unor proceduri și condiții care adaugă la condițiile prevăzute de

legea-cadru.

Această condiție impusă

de verificare a cunoștințelor cu privire la organizarea și exercitarea

profesiei este disproporționată în raport cu condițiile stabilite prin lege și

care fără îndoială sunt condiții obiective (vechime în funcția de consilier

juridic, nu au existat motive disciplinare care să-l facă nedemn pentru

profesia de avocat) și prevalează în mod firesc unor aprecieri subiective

privind verificarea cunoștințelor despre câteva acte normative fie ele și

despre organizarea profesiei de avocat.

În ceea ce privește

excepția lipsei de interes în promovarea recursului, care în fapt reprezintă o

apărare pe fond, se rețin dispozițiile art. 63 alin. (1) lit. o) din Legea nr.

51/1995, potrivit cărora Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România

verifică legalitatea și temeinicia deciziilor de primire în profesie, date de

către consiliile barourilor, constatându-se netemeinicia acesteia.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Constatând că

sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să

atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței nr.

59 din 19 martie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL