ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2643/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2643/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2643/2015
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04
decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuenta A. a
formulat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a municipiului
București, cerere de revizuire împotriva Deciziei
nr.
3644
din data de 03 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță,
prin care s-a
a
respins,
ca nefondat, recursul declarat de
recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței
civile nr. 5054 din 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția
a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Revizuenta și-a
întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2, 3, și
6 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 83
din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze
privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a anulat cererea de
revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 3644 din 03 iunie
2014, pronunțată de aceeași instanță.
În considerentele
deciziei s-au reținut următoarele:
Având în vedere că la
dosarul cauzei există declarația revizuentei, în sensul că face parte din
categoria persoanelor puse sub interdicție, curtea de apel a pus în discuție,
la termenul din data de 18 decembrie 2014, excepția lipsei capacității de
exercițiu a acesteia, punându-i în vedere să depună acte în combaterea
excepției lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale, până la
termenul acordat în acest sens.
Constatând că la
termenul acordat pentru combaterea excepției lipsei capacității de exercițiu a
drepturilor procedurale, revizuenta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în
acest sens, curtea de apel, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a analizat cu
prioritate excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale.
Astfel, s-a reținut
că revizuenta a fost pusă sub interdicție prin sentința civilă nr. 7128 din 2
decembrie 1988, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, aspect ce
rezultă din adresa Primăriei sectorului 6 București de la fila 43 din Dosarul
nr. x/3/2012 al Curții de Apel București, atașat prezentei cauze.
Ca urmare a punerii
sub interdicție, contestatoarea nu mai are capacitate procesuală de exercițiu,
motiv pentru care aceasta nu mai poate iniția și conduce personal procesul,
îndeplinind obligațiile și asumându-și drepturile procesuale pentru realizarea
în justiție a unui drept litigios.
În temeiul art. 42 C.
proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, persoana pusă sub interdicție nu
poate sta personal în proces, ci prin reprezentantul său legal, care în speță
este tutorele. În cauza de față, curtea de apel a constatat că are calitatea de
tutore B., sora contestatoarei, neintervenind o hotărâre judecătorească
definitivă de înlocuire a acestui reprezentant.
Însă, cererea de
revizuire a fost formulată personal de către revizuenta A., deși nu avea și nu
are capacitate procesuală de exercițiu.
În temeiul art. 42 C.
proc. civ., lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi
invocată în orice stare a pricinii.
Având în vedere că,
deși instanța a acordat revizuentei un termen pentru a face dovada calității
sale, potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nu și-a îndeplinit
obligațiile stabilite în acest sens, devin aplicabile dispozițiile alineatului
(2) al art. 161 C. proc. civ., ce statuează următoarele: „Dacă lipsurile nu se
împlinesc, instanța va anula cererea”.
Cum revizuenta nu a
făcut dovada capacității de exercițiu a drepturilor sale procedurale, curtea de
apel, în temeiul art. 161 C. proc. civ., a anulat cererea de revizuire întrucât
a fost formulată de o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu.
Împotriva Deciziei
nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs
revizuenta A.
La termenul de
judecată din data de 24 noiembrie 2015, instanța a dispus numirea unui curator
special, în baza art. 44 alin. (3) C. proc. civ., în persoana domnului avocat C.,
desemnat ca apărător din oficiu, pentru a reprezenta interesele, în mod
calificat, ale părții, având în vedere dispozițiile art. 43 C. proc. civ.,
potrivit cărora actele de procedură făcute de cel cu capacitate de exercițiu
redusă sunt supuse confirmării tutorelui și, în măsura în care în prezenta
cauză s-a constatat că tutorele nu a confirmat actele de procedură și că există
un conflict între partea protejată și tutore.
Examinând recursul,
în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză
este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte constată următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra
revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea
revizuită.
În cauză, hotărârea
atacată cu revizuire - Decizia nr. 3644 din 03 iunie 2014 a Curții de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale - are caracter irevocabil, fiind pronunțată în soluționarea unui
recurs.
Prin urmare, Decizia
nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat
cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă
acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre irevocabilă.
În conformitate cu
dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului
hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile
prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar
potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârea dată în recurs,
chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, este irevocabilă.
Legalitatea căilor de
atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât
căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac
prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se
obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are
valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție
arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre
judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora
trebuie făcută în condițiile legii.
Dreptul de a exercita
o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea
interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași
hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Raportat la
dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul
declarat împotriva Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări
sociale, va fi respins, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A., prin curator special C. împotriva
Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 noiembrie 2015.