ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2643/2015

Decizia nr. 2643/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04

decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuenta A. a

formulat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a municipiului

București, cerere de revizuire împotriva Deciziei

nr.

3644

din data de 03 iunie 2014, pronunțată de aceeași instanță,

prin care s-a

a

respins,

ca nefondat, recursul declarat de

recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței

civile nr. 5054 din 20 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Revizuenta și-a

întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2, 3, și

6 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 83

din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a anulat cererea de

revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 3644 din 03 iunie

2014, pronunțată de aceeași instanță.

În considerentele

deciziei s-au reținut următoarele:

Având în vedere că la

dosarul cauzei există declarația revizuentei, în sensul că face parte din

categoria persoanelor puse sub interdicție, curtea de apel a pus în discuție,

la termenul din data de 18 decembrie 2014, excepția lipsei capacității de

exercițiu a acesteia, punându-i în vedere să depună acte în combaterea

excepției lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale, până la

termenul acordat în acest sens.

Constatând că la

termenul acordat pentru combaterea excepției lipsei capacității de exercițiu a

drepturilor procedurale, revizuenta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în

acest sens, curtea de apel, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a analizat cu

prioritate excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procedurale.

Astfel, s-a reținut

că revizuenta a fost pusă sub interdicție prin sentința civilă nr. 7128 din 2

decembrie 1988, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, aspect ce

rezultă din adresa Primăriei sectorului 6 București de la fila 43 din Dosarul

nr. x/3/2012 al Curții de Apel București, atașat prezentei cauze.

Ca urmare a punerii

sub interdicție, contestatoarea nu mai are capacitate procesuală de exercițiu,

motiv pentru care aceasta nu mai poate iniția și conduce personal procesul,

îndeplinind obligațiile și asumându-și drepturile procesuale pentru realizarea

în justiție a unui drept litigios.

În temeiul art. 42 C.

proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, persoana pusă sub interdicție nu

poate sta personal în proces, ci prin reprezentantul său legal, care în speță

este tutorele. În cauza de față, curtea de apel a constatat că are calitatea de

tutore B., sora contestatoarei, neintervenind o hotărâre judecătorească

definitivă de înlocuire a acestui reprezentant.

Însă, cererea de

revizuire a fost formulată personal de către revizuenta A., deși nu avea și nu

are capacitate procesuală de exercițiu.

În temeiul art. 42 C.

proc. civ., lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi

invocată în orice stare a pricinii.

Având în vedere că,

deși instanța a acordat revizuentei un termen pentru a face dovada calității

sale, potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nu și-a îndeplinit

obligațiile stabilite în acest sens, devin aplicabile dispozițiile alineatului

(2) al art. 161 C. proc. civ., ce statuează următoarele: „Dacă lipsurile nu se

împlinesc, instanța va anula cererea”.

Cum revizuenta nu a

făcut dovada capacității de exercițiu a drepturilor sale procedurale, curtea de

apel, în temeiul art. 161 C. proc. civ., a anulat cererea de revizuire întrucât

a fost formulată de o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu.

Împotriva Deciziei

nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs

revizuenta A.

La termenul de

judecată din data de 24 noiembrie 2015, instanța a dispus numirea unui curator

special, în baza art. 44 alin. (3) C. proc. civ., în persoana domnului avocat C.,

desemnat ca apărător din oficiu, pentru a reprezenta interesele, în mod

calificat, ale părții, având în vedere dispozițiile art. 43 C. proc. civ.,

potrivit cărora actele de procedură făcute de cel cu capacitate de exercițiu

redusă sunt supuse confirmării tutorelui și, în măsura în care în prezenta

cauză s-a constatat că tutorele nu a confirmat actele de procedură și că există

un conflict între partea protejată și tutore.

Examinând recursul,

în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra

revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

revizuită.

În cauză, hotărârea

atacată cu revizuire - Decizia nr. 3644 din 03 iunie 2014 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale - are caracter irevocabil, fiind pronunțată în soluționarea unui

recurs.

Prin urmare, Decizia

nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat

cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă

acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre irevocabilă.

În conformitate cu

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar

potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, hotărârea dată în recurs,

chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii, este irevocabilă.

Legalitatea căilor de

atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât

căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are

valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție

arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora

trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita

o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea

interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași

hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Raportat la

dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, recursul

declarat împotriva Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A., prin curator special C. împotriva

Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2015.