ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5050/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5050/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin contestația înregistrată sub nr.
389/32/2011 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta M.V. a solicitat în
contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din
România, următoarele:
- anularea Deciziei
nr. 131 din 12 mai 2011 emisă de către primul pârât;
- obligarea pârâților
să emită actul administrativ constând în decizia de primire în profesia de
avocat a reclamantei;
- obligarea pârâților
la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința nr. 147
din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău a fost admisă acțiunea
reclamantei M.V. în contradictoriu cu pârâții Baroul Neamț și Uniunea Națională
a Barourilor din România, în sensul că a fost anulată Decizia nr. 131 din 19
septembrie 2011 emisă de pârâtul Baroul Neamț și au fost obligați pârâții să
emită o nouă decizie de primire a reclamantei în Baroul Neamț și să o înscrie
pe tabloul avocaților.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 16 din Legea nr. 51/1995,
în vigoare la data formulării cererii de primire în profesia de avocat a
reclamantei, "(1) Primirea în profesie se obține pe baza unui examen
organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului
profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a)
titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care până la data primirii în
profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public,
consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a
încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia
de avocat. (3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au
deținut funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție."
Instanța a reținut că
rezultă fără echivoc faptul că prin alin. (2) se derogă de la primul alineat,
care prevede organizarea unui examen pentru primirea în profesia de avocat, în
baza legii și a statutului profesiei.
S-a apreciat de
instanța de primă jurisdicție faptul că organizarea unui colocviu de către
Baroul Neamț pentru admiterea în profesia de avocat a reclamantei a încălcat
caracterul special al alin. (2) în raport cu alin. (1) al art. 16 din Legea nr.
51/1995, ipoteză în care acest pârât a adăugat la lege.
Instanța a arătat că
o asemenea interpretare, nu numai că se abate de la voința și scopul avut în
vedere de legiuitor, aceea de a permite celor enumerați la alineatul 2 de a
accede în profesia de avocat, cu scutire de examen și de a facilita deci
intrarea în această profesie ca derogare de la regula generală, deoarece se
prezumă absolut că în cei 10 ani de exercitare a profesiilor sau funcțiilor
respective s-au dobândit cunoștințele necesare exercitării profesiei de avocat
de către cei enumerați.
Cum un text de lege
trebuie interpretat în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul de a nu
produce efecte, instanța a apreciat că art. 16 alin. (2) trebuie interpretat în
sensul că cei interesați și care îndeplinesc condițiile cerute de acest text
special și derogator de la alin. (1) (ce prevede regula și condițiile generale
ale intrării în această profesie) au posibilitatea de a intra în această
profesie, posibilitatea privind deci candidații, iar nu barourile, astfel încât
dacă vor să-și manifeste intenția de a-și valorifica acest drept prin
formularea unei cereri adresată barourilor, acestea din urmă nu pot verifica
alte condiții decât cele prevăzute în alin. (2) al art. 16 din Legea nr.
51/1995.
Instanța a apreciat că
organizarea colocviului a fost ilegală și prin urmare orice efect al acestuia
este nul.
Instanța nu a acordat
însă și cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului, apreciind că nu s-a
dovedit și precizat cuantumul prejudiciului cauzat reclamantei.
Recursurile
declarate de Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România
Recurentul Baroul
Neamț a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală,
arătând că dispozițiile art. 21 din Statutul profesiei de avocat, care completează
dispozițiile din Legea nr. 51/1995, au fost corect aplicate de UNBR, apreciind
că aceste dispoziții au avut în vedere introducerea unor modalități de
protejare a acestei profesii, în condițiile în care există un număr
considerabil de persoane care doresc să acceadă în această profesie, dar care
nu întrunesc condițiile de a fi avocat.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa
hotărârea atacată dispunând trimiterea spre rejudecare la instanța de fond,
pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu
dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să
stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind
aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea
corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Înalta Curte
analizând actele și lucrările cauzei a constatat că la dosarul de față nu sunt
depuse actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, precum nici
dovada vechimii în profesii juridice, astfel încât hotărârea instanței de fond
nu are suport probator în cauză.
Pentru a nu
prejudicia reclamanta de o cale de atac, în vederea completării probatoriului
cu înscrisurile necesare soluționării cauzei, respectiv toate actele care au
stat la baza emiterii deciziei contestate referitoare la reclamanta M.V.,
Înalta Curte va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, în temeiul
art. 312 C. proc. civ.
Cererea de cheltuieli
de judecată formulată de recurenta U.N.B.R. urmează a fi soluționată de
instanța de fond, în raport de soluția dată acțiunii introductive, întrucât în
acest stadiu procesual nu a fost stabilită o culpă procesuală în sarcina
vreunei părți aflată în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
formulate de Baroul Neamț și Uniunea Națională a Barourilor din România
împotriva Sentinței nr. 147 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel Bacău,
secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 noiembrie 2012.
Procesat
de GGC - NN