ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2783/2015

Decizia nr. 2783/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 martie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: anularea hotărârilor nr. 62 din 29 noiembrie 2011 (cu privire la reclamantul A.), nr. 63 din 29 noiembrie 2010 (cu privire la reclamantul C.), și a deciziei nr. 80 din 02 ianuarie 2010 (cu privire la reclamantul B.) emise de Consiliul Baroului Bacău; anularea deciziilor nr. 21/19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul A.), nr. 68/19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul C.) și nr. 67/19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul B.), emise de Consiliul U.N.B.R.; obligarea pârâților să procedeze la primirea în profesie a reclamanților; obligarea pârâtului Baroul Bacău să procedeze la înscrierea reclamanților pe tabloul avocaților incompatibili.

Prin sentința nr. 7215 din 30 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Baroul Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România;

- a anulat deciziile nr. 21, 67 și 68 din 19-20 februarie 2011 emise de Consiliul U.N.B.R. și hotărârile nr. 62 și 63 din 29 noiembrie 2010 și nr. 80 din 02 decembrie 2010 emise de Consiliul Baroului Bacău;

- a obligat pârâții să primească pe reclamanți în profesia de avocat cu scutire de examen, potrivit legii, și să procedeze la înscrierea lor în Tabloul avocaților.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs pârâții Baroul Bacău și U.N.B.R.

Prin decizia nr. 1158 din 06 martie 2014 a admis recursurile declarate de Baroul Bacău și de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 7215 din 30 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că: a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere nr. 1, nr. 2 și nr. 3 și, ca prematur, capătul de cerere nr. 4 cuprinse în acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. și C. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bacău, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Bacău, în sensul că: a anulat decizia nr. 80 din 02 ianuarie 2010 emisă de Consiliul Baroului Bacău și decizia nr. 67 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România; a obligat pârâții să procedeze la primirea reclamantului B. în profesia de avocat; a respins, ca prematur, capătul de cerere privind obligarea pârâtului Baroul Bacău să procedeze la înscrierea reclamantului B. pe tabloul avocaților incompatibili.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 și pct. 5 C. proc. civ. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul C. a susținut că în spețe identice, pe situații de fapt similare, Înalta Curte a pronunțat deciziile nr. 4501/2012 și nr. 250/2014 prin care a statuat că în materia interpretării dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, practica Înaltei Curți este constantă în a aprecia că, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen pe motiv că nu a fost promovată cerința verificării cunoștințelor solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat sau neprezentarea la examen constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al autorităților și de aceea, au fost anulate actele emise de U.N.B.R.

Astfel, revizuentul solicită revizuirea hotărârii pronunțată de instanța de recurs pentru contrarietate de hotărâri, pe motiv că există hotărâri potrivnice, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea îndeplinind condiția că au date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, adică conțin elementele autorității lucrului juecat.

Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire de față, urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.

Revizuentul indică în cuprinsul cererii de revizuire și dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fără a indica în concret motivele acestei căi de atac.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- Există hotărâri definitive contradictorii.

Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

- Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date în dosare diferite.

Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

- În al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

- Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În speță, revizuentul se referă la hotărâri contradictorii, însă se raportează la hotărâri care nu au legătură cu cauza de față.

Prin urmare, hotărârile judecătorești invocate nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Față de aspectele anterior menționate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

În ceea ce privește excepția tardivității declarării revizuirii invocată de Uniunea Națională a Barourilor din România, instanța urmează a o respinge ca neîntemeiată, în raport cu dispozițiile legale invocate în susținerea acesteia precum și cu cele prevăzute de art. 324 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității declarării cererii de revizuire invocată de U.N.B.R., ca neîntemeiată.

Respinge cererea de revizuire formulată de C. împotriva deciziei nr. 1158 din 06 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/2/2014, ca nefondată.

Obligă revizuentul la plata sumei de 500 RON cheltuieli de judecată către intimata U.N.B.R.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.