ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Bacău și Decanul Baroului Bacău, înscrierea sa în Baroul Bacău în calitate de avocat definitiv, cu scutire de examen. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea din 3 mai 2010 adresată pârâților a solicitat admiterea în profesia de avocat definitiv și înscrierea în Uniunea Națională a Barourilor din România – Baroul Bacău, cu scutire de examen, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a Uniunii Naționale a Barourilor din România și a formulat cerere de completatoare prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 12/2010 a Consiliului Baroului Bacău, depunând precizări privind îndeplinirea condiției de vechime de cel puțin 10 ani de consilier juridic sau echivalent și a Deciziei nr. 857/2010 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, ca nelegale și netemeinice, invocând nulitatea absolută a celor două acte. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 268/CA din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat că reclamantul nu este decăzut din dreptul de a modifica cererea prin precizările făcute la data de 11 octombrie 2010 și a respins acțiunea formulată de reclamantul M.V.

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului de Avocați Bacău – Baroul Bacău, Decanul Baroului de Avocați Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la cererea de modificare a acțiunii, prima instanță a constatat că aceasta a fost formulată de reclamant în termenul prevăzut de lege, întrucât Decizia nr. 857/2010 a Uniunii Naționale a Barourilor din România a cărei anulare s-a solicitat, a fost emisă ulterior sesizării instanței, inițial refuzul pârâtului Consiliului Baroului Bacău de a-l primi pe reclamant în profesie, cu scutire de examen, s-a manifestat doar printr-o adresă, și nu printr-o hotărâre; acest pârât a emis ulterior Hotărârea nr. 12/2010 care a fost menținută prin Decizia nr. 857/2010 și pentru că există o legătură indisolubilă între actele atacate, a constatat că se impune analizarea pe fond a tuturor actelor.

Prima instanță a constatat că reclamantul nu întrunea la data depunerii cererii - 03 mai 2010 - condițiile prevăzute de lege pentru a fi admis în profesia de avocat, fără examen, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, întrucât nu a făcut dovada exercitării unei funcții din cele expres stipulate de lege în domeniul juridic, pe timp de 10 ani.

Astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a promovat examenul de licență în sesiunea din septembrie 1999 și, ca atare, doar de la această dată poate fi avută în vedere activitatea juridică desfășurată, neavând relevanță faptul că anterior acestei date, respectiv în perioada 15 septembrie 1997 - 17 decembrie 1999, reclamantul a ocupat funcția de secretar al comunei Aroneanu, ”corespunzătoare funcției publice de execuție de consilier juridic”, astfel cum rezultă din înscrisuri, pentru că în acea perioadă era doar student la Facultatea de Drept, nu și licențiat în Drept; participarea la examenul de admitere în magistratură, invocată, de asemenea nu are relevanță, întrucât Legea nr. 303/2004 prevede condiții diferite de cele ale Legii nr. 51/1995 pentru admiterea în profesia de avocat fără examen.

Totodată, prima instanță a constatat că din carnetul de muncă al reclamantului rezultă angajarea acestuia în funcția de consilier juridic cu începere din data de 01 martie 2004, cu perioadă neîntreruptă până la 20 februarie 2006, la S.C. T. S.A., apoi de la 11 martie 2008 până în prezent la S.C. B.S. S.R.L. Concluzionând, judecătorul fondului a reținut că reclamantul a desfășurat activitate juridică care să îi confere vocația de a fi primit ca avocat fără examen, doar în perioada martie 2004 - 20 februarie 2006 și ulterior de la 11 martie 2008, constatând că celelalte activități desfășurate în funcția de secretar la prefectură sau consilier de reintegrare, precum și perioada șomajului nu pot fi asimilate cu activitatea juridică, în accepțiunea prevederilor Legii nr. 51/1995.

3. Recursul declarat în cauză de către M.V. Împotriva sentinței Curții de Apel a formulat recurs reclamantul M.V., invocând generic dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ. Recurentul nu și-a structurat criticile formulate în motive de recurs, ci a reluat motivele de fapt și de drept ale acțiunii, prezentând detaliat modul de derulare a procedurii administrative și judiciare. Sistematizând și ordonând aspectele invocate de recurent, Înalta Curte reține că hotărârea fondului este combătută sub următoarele aspecte. 3.1. Nemotivarea soluției adoptate Recurentul afirmă că instanța nu a făcut altceva decât să treacă în revistă cererile părților, fără a-și argumenta soluția de respingere a acțiunii.

Mai arată că în cuprinsul acțiunii invocase nulitatea absolută a celor două acte atacate, pe motiv că cererea sa de primire în profesie nu a fost înregistrată și publicată pe pagina de internet a Baroului Bacău, în vederea exercitării dreptului de opoziție prevăzut de art. 18 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat. 3.2. Interpretarea greșită a probelor administrate În cuprinsul acestui motiv recurentul afirmă că are o vechime în funcția de consilier juridic și în funcții echivalente de 10 ani, 7 luni și 7 zile. O dovadă în acest sens o reprezintă în opinia sa și faptul că i s-a permis participarea la concursul de admitere în magistratură, recunoscându-i-se vechimea corespunzătoare ca și consilier juridic.

4. Apărările formulate de Uniunea Națională a Barourilor din România În cauză a formulat întâmpinare numai intimata Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că prima instanță a interpretat corect prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, stabilind că pentru primirea în profesia de avocat trebuie să se facă dovada îndeplinirii funcției de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Din înscrisurile depuse de recurent, precizează intimata, nu rezultă că după data absolvirii Facultății de Drept, septembrie 1999, a exercitat vreuna din funcțiile indicate o perioadă de 10 ani, ci doar aproximativ patru ani, după cum bine a reținut Curtea de Apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant M.V. a supus controlului de legalitate Hotărârea nr. 12 din data de 23 iunie 2010 prin care intimatul-pârât Consiliul Baroului Bacău i-a respins cererea de primire în profesie cu scutire de examen, pentru neîndeplinirea condiției de vechime prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv vechimea de cel puțin 10 ani în profesia de consilier juridic.

În același timp, a învestit instanța de contencios administrativ și cu verificarea legalității Deciziei nr. 857 din data de 11 - 12 septembrie 2010 a Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care i s-a respins ca neîntemeiată contestația administrativă formulată împotriva actului administrativ sus-indicat. Curtea de Apel, verificând înscrisurile prezentate în probațiune de către reclamant, a ajuns la concluzia că acesta nu a dovedit că a îndeplinit funcția de consilier juridic, sau o funcție asimilată, cel puțin 10 ani și, deci, soluția administrativă adoptată de pârâți este legală. Rezolvarea dată acțiunii judiciare de către instanța de fond este corectă, ea fiind însușită și de instanța de recurs.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Referitor la motivarea sentinței Prima instanță și-a motivat soluția adoptată în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prezentându-și argumentele într-o manieră coerentă și convingătoare, aptă să satisfacă exigențele unui proces echitabil conform art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În doctrină și în jurisprudență, inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de ex. în Hotărârea pronunțată în cauza Ruiz Torija contra Spaniei din 9 decembrie 1994) s-a reținut constant că instanțele de judecată sunt obligate să-și motiveze deciziile dar nu li se poate pretinde să răspundă în mod special la toate argumentele, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit.

Acesta este și cazul în speță. Instanța de recurs constată că prin sentința examinată, Curtea de Apel a sistematizat motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost ulterior completată și precizată, răspunzând punctual și coerent la acestea. Împrejurarea că printre problemele invocate de reclamant se regăsesc și chestiuni legate de aspectele formale ale etapelor soluționării cererii sale de primire în profesie, cum ar fi înregistrarea și publicarea în vederea exercitării dreptului la opoziție, nu poate conduce la o altă concluzie. Câtă vreme în procedura de soluționare a cererii de primire în profesie nu s-au invocat de către intimați impedimente de această natură, soluția administrativă vizând „fondul”, și anume vechimea minimă în profesia de consilier juridic cerută de lege, nu era necesară vreo referire la acestea.

1.2.

Referitor la vechimea în profesia de consilier juridic Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la data formulării cererii de primire în profesie de către recurentul-reclamant M.V., 3 mai 2010: „(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: ... b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.” În speță, calculul vechimii impuse de lege nu poate începe decât de la momentul septembrie 1999, când recurentul a promovat examenul de licență la Universitatea „L.B.”, Facultatea de Științe Juridice și Administrative din Sibiu, așa încât orice activitate anterioară, chiar cu profil și atribuții de natură juridică, este ineficientă din perspectiva examinată, fiind de neconceput asimilarea cu funcția de consilier juridic a unor funcții exercitate de o persoană care nu este licențiată în drept.

Din carnetul de muncă și adeverințele prezentate, rezultă că recurentul a fost angajat în funcția de consilier juridic doar în perioadele 1 martie 2004 - 20 februarie 2006, la S.C. T. S.A. și apoi de la 15 martie 2008 până la prezent la S.C. B.S. S.R.L., având o vechime insuficientă în această profesie. Prima instanță a stabilit în mod corect că nu există nicio dispoziție legală care să asimileze funcția de consilier de reintegrare socială și supraveghere în cadrul Serviciului omonim de pe lângă Tribunalul Iași, funcție îndeplinită în perioada 1 septembrie 2001 - 6 februarie 2004, cu aceea de consilier juridic.

Împrejurarea că recurentului i s-a permis participarea la concursul de admitere în magistratură din data de 29 martie 2009, se justifică prin faptul că, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și art. 2 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006, puteau participa la acest concurs, printre alte categorii profesionale și personalul de probațiune cu studii superioare juridice, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani.

Prin urmare, nici cu prilejul acelui concurs, recurentului nu i s-a asimilat vechimea în funcția de consilier de reintegrare cu vechimea în funcția de consilier juridic, ci, beneficiind de dispozițiile legale enunțate, și-a putut adiționa vechimea în această funcție la vechimea în funcția de consilier juridic îndeplinită anterior. În fine, Înalta Curte mai observă că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al recurentului, în perioada 20 februarie 2006 - 15 martie 2008 acesta nu a desfășurat nicio activitate, fiind beneficiar al Legii nr. 76/2002 și O.U.G. nr. 8/2003, încasând indemnizație de șomaj și venit de completare.

În aceste condiții, chiar dacă i s-ar fi asimilat vechimea în funcția de consilier de reintegrare cu vechimea în funcția de consilier juridic, recurentul tot nu ar fi îndeplinit condiția de vechime de minim 10 ani, prevăzută de lege, la data formulării cererii de primire în profesie, 3 mai 2010. Conchizând, Înalta Curte reține că nu există niciun motiv pentru modificarea sau casarea sentinței examinate. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 268/CA din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.