ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1785/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.V. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Baroului Bacău și Decanul

Baroului Bacău, înscrierea sa în Baroul Bacău în calitate de avocat definitiv,

cu scutire de examen.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Cererea din 3 mai 2010 adresată

pârâților a solicitat admiterea în profesia de avocat definitiv și înscrierea

în Uniunea Națională a Barourilor din România – Baroul Bacău, cu scutire de

examen, întrucât îndeplinește condițiile prevăzute de lege.

Ulterior, reclamantul

a solicitat introducerea în cauză a Uniunii Naționale a Barourilor din România

și a formulat cerere de completatoare prin care a solicitat anularea Hotărârii

nr. 12/2010 a Consiliului Baroului Bacău, depunând precizări privind

îndeplinirea condiției de vechime de cel puțin 10 ani de consilier juridic sau

echivalent și a Deciziei nr. 857/2010 a Uniunii Naționale a Barourilor din

România, ca nelegale și netemeinice, invocând nulitatea absolută a celor două

acte.

de Apel

Prin Sentința nr.

268/CA din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a constatat că reclamantul nu este decăzut din dreptul

de a modifica cererea prin precizările făcute la data de 11 octombrie 2010 și a

respins acțiunea formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Baroului de Avocați Bacău – Baroul Bacău, Decanul Baroului de Avocați

Bacău și Uniunea Națională a Barourilor din România, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la cererea

de modificare a acțiunii, prima instanță a constatat că aceasta a fost

formulată de reclamant în termenul prevăzut de lege, întrucât Decizia nr.

857/2010 a Uniunii Naționale a Barourilor din România a cărei anulare s-a

solicitat, a fost emisă ulterior sesizării instanței, inițial refuzul pârâtului

Consiliului Baroului Bacău de a-l primi pe reclamant în profesie, cu scutire de

examen, s-a manifestat doar printr-o adresă, și nu printr-o hotărâre; acest

pârât a emis ulterior Hotărârea nr. 12/2010 care a fost menținută prin Decizia

nr. 857/2010 și pentru că există o legătură indisolubilă între actele atacate,

a constatat că se impune analizarea pe fond a tuturor actelor.

Prima instanță a

constatat că reclamantul nu întrunea la data depunerii cererii - 03 mai 2010 -

condițiile prevăzute de lege pentru a fi admis în profesia de avocat, fără

examen, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.

51/1995, întrucât nu a făcut dovada exercitării unei funcții din cele expres

stipulate de lege în domeniul juridic, pe timp de 10 ani.

Astfel, prima

instanță a reținut că reclamantul a promovat examenul de licență în sesiunea

din septembrie 1999 și, ca atare, doar de la această dată poate fi avută în

vedere activitatea juridică desfășurată, neavând relevanță faptul că anterior

acestei date, respectiv în perioada 15 septembrie 1997 - 17 decembrie 1999,

reclamantul a ocupat funcția de secretar al comunei Aroneanu, ”corespunzătoare

funcției publice de execuție de consilier juridic”, astfel cum rezultă din

înscrisuri, pentru că în acea perioadă era doar student la Facultatea de Drept,

nu și licențiat în Drept; participarea la examenul de admitere în magistratură,

invocată, de asemenea nu are relevanță, întrucât Legea nr. 303/2004 prevede

condiții diferite de cele ale Legii nr. 51/1995 pentru admiterea în profesia de

avocat fără examen.

Totodată, prima

instanță a constatat că din carnetul de muncă al reclamantului rezultă

angajarea acestuia în funcția de consilier juridic cu începere din data de 01

martie 2004, cu perioadă neîntreruptă până la 20 februarie 2006, la S.C. T.

S.A., apoi de la 11 martie 2008 până în prezent la S.C. B.S. S.R.L.

Concluzionând,

judecătorul fondului a reținut că reclamantul a desfășurat activitate juridică

care să îi confere vocația de a fi primit ca avocat fără examen, doar în

perioada martie 2004 - 20 februarie 2006 și ulterior de la 11 martie 2008,

constatând că celelalte activități desfășurate în funcția de secretar la

prefectură sau consilier de reintegrare, precum și perioada șomajului nu pot fi

asimilate cu activitatea juridică, în accepțiunea prevederilor Legii nr.

51/1995.

în cauză de către M.V.

Împotriva sentinței

Curții de Apel a formulat recurs reclamantul M.V., invocând generic

dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.

Recurentul nu și-a

structurat criticile formulate în motive de recurs, ci a reluat motivele de

fapt și de drept ale acțiunii, prezentând detaliat modul de derulare a

procedurii administrative și judiciare.

Sistematizând și

ordonând aspectele invocate de recurent, Înalta Curte reține că hotărârea

fondului este combătută sub următoarele aspecte.

3.1. Nemotivarea

soluției adoptate

Recurentul afirmă că

instanța nu a făcut altceva decât să treacă în revistă cererile părților, fără

a-și argumenta soluția de respingere a acțiunii. Mai arată că în cuprinsul

acțiunii invocase nulitatea absolută a celor două acte atacate, pe motiv că

cererea sa de primire în profesie nu a fost înregistrată și publicată pe pagina

de internet a Baroului Bacău, în vederea exercitării dreptului de opoziție

prevăzut de art. 18 alin. (3) din Statutul profesiei de avocat.

3.2. Interpretarea

greșită a probelor administrate

În cuprinsul acestui

motiv recurentul afirmă că are o vechime în funcția de consilier juridic și în

funcții echivalente de 10 ani, 7 luni și 7 zile. O dovadă în acest sens o

reprezintă în opinia sa și faptul că i s-a permis participarea la concursul de

admitere în magistratură, recunoscându-i-se vechimea corespunzătoare ca și

consilier juridic.

formulate de Uniunea Națională a Barourilor din România

În cauză a formulat

întâmpinare numai intimata Uniunea Națională a Barourilor din România,

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a arătat că

prima instanță a interpretat corect prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr.

51/1995, stabilind că pentru primirea în profesia de avocat trebuie să se facă

dovada îndeplinirii funcției de judecător, procuror, notar public, consilier

juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani. Din înscrisurile depuse de

recurent, precizează intimata, nu rezultă că după data absolvirii Facultății de

Drept, septembrie 1999, a exercitat vreuna din funcțiile indicate o perioadă de

10 ani, ci doar aproximativ patru ani, după cum bine a reținut Curtea de Apel.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare, cât și

sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul de față este nefondat pentru argumentele expuse în

continuare.

și de drept relevante

Recurentul-reclamant

M.V. a supus controlului de legalitate Hotărârea nr. 12 din data de 23 iunie

2010 prin care intimatul-pârât Consiliul Baroului Bacău i-a respins cererea de

primire în profesie cu scutire de examen, pentru neîndeplinirea condiției de

vechime prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, respectiv

vechimea de cel puțin 10 ani în profesia de consilier juridic. În același timp,

a învestit instanța de contencios administrativ și cu verificarea legalității

Deciziei nr. 857 din data de 11 - 12 septembrie 2010 a Uniunii Naționale a

Barourilor din România prin care i s-a respins ca neîntemeiată contestația

administrativă formulată împotriva actului administrativ sus-indicat.

Curtea de Apel,

verificând înscrisurile prezentate în probațiune de către reclamant, a ajuns la

concluzia că acesta nu a dovedit că a îndeplinit funcția de consilier juridic,

sau o funcție asimilată, cel puțin 10 ani și, deci, soluția administrativă

adoptată de pârâți este legală. Rezolvarea dată acțiunii judiciare de către

instanța de fond este corectă, ea fiind însușită și de instanța de recurs.

Răspunzând punctual

motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la

motivarea sentinței

Prima instanță și-a

motivat soluția adoptată în acord cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., prezentându-și argumentele într-o manieră coerentă și

convingătoare, aptă să satisfacă exigențele unui proces echitabil conform art.

6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În doctrină și în

jurisprudență, inclusiv în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

(de ex. în Hotărârea pronunțată în cauza Ruiz Torija contra Spaniei din 9

decembrie 1994) s-a reținut constant că instanțele de judecată sunt obligate

să-și motiveze deciziile dar nu li se poate pretinde să răspundă în mod special

la toate argumentele, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a

răspuns acestor argumente în mod implicit.

Acesta este și cazul

în speță. Instanța de recurs constată că prin sentința examinată, Curtea de

Apel a sistematizat motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în

judecată, astfel cum a fost ulterior completată și precizată, răspunzând

punctual și coerent la acestea.

Împrejurarea că

printre problemele invocate de reclamant se regăsesc și chestiuni legate de

aspectele formale ale etapelor soluționării cererii sale de primire în

profesie, cum ar fi înregistrarea și publicarea în vederea exercitării

dreptului la opoziție, nu poate conduce la o altă concluzie.

Câtă vreme în

procedura de soluționare a cererii de primire în profesie nu s-au invocat de

către intimați impedimente de această natură, soluția administrativă vizând

„fondul”, și anume vechimea minimă în profesia de consilier juridic cerută de

lege, nu era necesară vreo referire la acestea.

1.2. Referitor la

vechimea în profesia de consilier juridic

Potrivit

dispozițiilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1991 pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la data

formulării cererii de primire în profesie de către recurentul-reclamant M.V., 3

mai 2010:

„(2) La cerere, poate

fi primit în profesie, cu scutire de examen:

...

b) cel care până la

data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător,

procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10

ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac

nedemn pentru profesia de avocat.”

În speță, calculul

vechimii impuse de lege nu poate începe decât de la momentul septembrie 1999,

când recurentul a promovat examenul de licență la Universitatea „L.B.”,

Facultatea de Științe Juridice și Administrative din Sibiu, așa încât orice

activitate anterioară, chiar cu profil și atribuții de natură juridică, este

ineficientă din perspectiva examinată, fiind de neconceput asimilarea cu

funcția de consilier juridic a unor funcții exercitate de o persoană care nu

este licențiată în drept.

Din carnetul de muncă

și adeverințele prezentate, rezultă că recurentul a fost angajat în funcția de

consilier juridic doar în perioadele 1 martie 2004 - 20 februarie 2006, la S.C.

T. S.A. și apoi de la 15 martie 2008 până la prezent la S.C. B.S. S.R.L., având

o vechime insuficientă în această profesie. Prima instanță a stabilit în mod

corect că nu există nicio dispoziție legală care să asimileze funcția de

consilier de reintegrare socială și supraveghere în cadrul Serviciului omonim

de pe lângă Tribunalul Iași, funcție îndeplinită în perioada 1 septembrie 2001

- 6 februarie 2004, cu aceea de consilier juridic.

Împrejurarea că

recurentului i s-a permis participarea la concursul de admitere în magistratură

din data de 29 martie 2009, se justifică prin faptul că, potrivit dispozițiilor

art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor și art. 2 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea

concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în

funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/2006, puteau participa

la acest concurs, printre alte categorii profesionale și personalul de

probațiune cu studii superioare juridice, cu o vechime în specialitate de cel

puțin 5 ani.

Prin urmare, nici cu

prilejul acelui concurs, recurentului nu i s-a asimilat vechimea în funcția de

consilier de reintegrare cu vechimea în funcția de consilier juridic, ci,

beneficiind de dispozițiile legale enunțate, și-a putut adiționa vechimea în

această funcție la vechimea în funcția de consilier juridic îndeplinită

anterior.

În fine, Înalta Curte

mai observă că potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al recurentului, în

perioada 20 februarie 2006 - 15 martie 2008 acesta nu a desfășurat nicio

activitate, fiind beneficiar al Legii nr. 76/2002 și O.U.G. nr. 8/2003,

încasând indemnizație de șomaj și venit de completare.

În aceste condiții,

chiar dacă i s-ar fi asimilat vechimea în funcția de consilier de reintegrare

cu vechimea în funcția de consilier juridic, recurentul tot nu ar fi îndeplinit

condiția de vechime de minim 10 ani, prevăzută de lege, la data formulării

cererii de primire în profesie, 3 mai 2010.

Conchizând, Înalta

Curte reține că nu există niciun motiv pentru modificarea sau casarea sentinței

examinate.

soluției instanței de recurs

Pentru toate

considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va

respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 268/CA din 8 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 martie 2011.