ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1158/2014

Decizia nr. 1158/2014

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16 martie 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții D. Bacău și E. (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „E.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Hotărârilor nr. 62 din 29 noiembrie 2011 (cu privire la reclamantul A.), nr. 63 din 29 noiembrie 2010 (cu privire la reclamantul C.), și a Deciziei nr. 80 din 2 ianuarie 2010 (cu privire la reclamantul B.) emise de Consiliul D. Bacău;

- anularea Deciziilor nr. 21 din 19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul A.), nr. 68 din 9-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul C.) și nr. 67 din 19-20 februarie 2011 (cu privire la reclamantul B.), emise de Consiliul E.;

- obligarea pârâților să procedeze la primirea în profesie a reclamanților;

- obligarea pârâtului D. Bacău să procedeze la înscrierea reclamanților pe tabloul avocaților incompatibili.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, următoarele:

Reclamanții au solicitat D. Bacău primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, ca avocați definitivi, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, în vigoare la data formulării cererilor, toți având o vechime de peste 10 ani în profesii juridice, iar, prin Hotărârile nr. 44 din 18 octombrie 2010, nr. 23 din 18 octombrie 2010 și nr. 46 din 18 octombrie 2010 ale Consiliului D. Bacău, au fost validate cererile formulate, stabilindu-se că întrunesc condițiile pentru primirea în profesie fără examen și s-a dispus ca reclamanții să se prezinte la sediul D. Bacău pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică a profesiei de avocat.

Reclamanții susțin că această verificare a cunoștințelor a constituit un examen, fiind încălcate prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, deoarece verificarea a fost realizată sub forma unei lucrări scrise, cu tematică, barem, durată de examinare de 2 ore și trei subiecte de sinteză. Susțin reclamanții că această verificare contravine jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și prevederilor pct. 5 din Hotărârea nr. 902 din 11 octombrie 2010 a Consiliului E., conform cărora verificarea cunoștințelor privind legislația specifică va consta într-o discuție liberă, numai cu titlu de excepție barourile putând decide ca verificarea cunoștințelor să se facă și în forma scrisă.

Se arată că reclamanții A. și C. nu s-au prezentat la acest examen.

Reclamantul B. s-a prezentat la examen, a susținut lucrarea scrisă și a răspuns la subiectele stabilite de Consiliul D. Bacău, în decizia de respingere a cererii de primire în profesie menționându-se, însă, că răspunsurile sunt „nesatisfăcătoare”.

În susținere, reclamanții invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și Hotărârea din 27 ianuarie 2009 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ștefan și Ștefi împotriva României (cauzele conexate nr. 24428/03 și nr. 26977/03).

În ceea ce privește ultimul capăt de cerere, reclamanții au arătat că, în prezent, își desfășoară activitatea în alte profesii juridice, respectiv reclamantul A. este judecător în cadrul Curții de Apel Bacău, reclamantul B. este asistent judiciar la Tribunalul Bacău, iar reclamantul C. ocupă funcția de consilier juridic la Uniunea Teritorială Județeană a Caselor de Ajutor Reciproc ale Salariaților din județul Bacău, activități incompatibile cu exercitarea efectivă a profesiei de avocat. În aceste condiții, reclamanții au înțeles să rezolve situația de incompatibilitate prin trecerea pe tabloul avocaților incompatibili, această rezolvare a stării de incompatibilitate fiind posibilă în raport de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, conform cărora decizia de primire în profesie produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de 2 luni de la emiterea deciziei.

Prin sentința nr. 7215 din 30 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții D. Bacău și E.;

- a anulat Deciziile nr. 21, 67 și 68 din 19 - 20 februarie 2011 emise de Consiliul E. și Hotărârile nr. 62 și 63 din 29 noiembrie 2010 și nr. 80 din 2 decembrie 2010 emise de Consiliul D. Bacău;

- a obligat pârâții să primească pe reclamanți în profesia de avocat cu scutire de examen, potrivit legii, și să procedeze la înscrierea lor în Tabloul avocaților.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că textul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 se referă la accederea în profesie fără supunerea sa unui examen, condiția privind exercitarea unei profesii juridice din cele arătate expres de lege pe o perioadă îndelungată de 10 ani reprezintă fundamentul scutirii de examen, prezumându-se că prestarea activității juridice în acest termen este îndestulătoare pentru dobândirea cunoștințelor necesare exercitării profesiei de avocat. O altă interpretare ar fi de natură să golească de conținut și de eficiență dispoziția cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. A subliniat, de asemenea, Înalta Curte că dispoziția legală conferă dreptul de a fi numit în profesia de avocat cu scutire de examen, persoanelor care îndeplinesc condiția mai sus menționată și nu doar o posibilitate sau o facultate.

În acest context, motivele pentru care au fost respinse cererile reclamanților sunt netemeinice și nelegale, sintagma „poate fi primit” din cuprinsul art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 neavând semnificația unui drept exclusiv de apreciere al barourilor, ci posibilitatea de a fi sau nu îndeplinite condițiile legale în acest sens, cum sunt condițiile pozitive referitoare la vechimea minimă necesară în funcția juridică și formularea cererii și condiția negativă de a nu fi nedemn pentru profesia de avocat, care decurge din art. 13 al legii. Or, reclamanții nu se află în niciuna dintre situațiile de nedemnitate prevăzute de acest act normativ și au făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16.

În ceea ce privește incompatibilitatea, potrivit legii, reclamanții ar avea la dispoziție 2 luni de la emiterea deciziilor de primire în profesie pentru tranșarea acestei situații, fiind vorba deci de o problemă ulterioară, nevizând o condiție de primire în avocatură.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs pârâții D. Bacău și E.

6.1. Recursul formulat de pârâtul D. Bacău;

Pârâtul D. Bacău a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Prin criticile formulate, recurentul-pârât susține, în esență, că art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 stabilește doar o vocație legală și nu exclude forme de selecție prevăzute prin statutul profesiei, în considerarea prevederilor art. 1 alin. (1) din lege.

Pentru a fi evitată aplicarea discreționară a prevederilor legale, în temeiul art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, prin Hotărârea E. nr. 902/2010 și Hotărârea nr. 18/2010 a Consiliului D. Bacău a fost reglementată modalitatea concretă de verificare a cunoștințelor specifice profesiei, fiind stabilite reguli concrete de apreciere și baremuri orientative, în litera și în spiritul legii.

Cu referire la capătul de cerere privind înscrierea în Tabloul avocaților, se arată că această procedură este ulterioară primirii în profesie și se inițiază după emiterea deciziei de primire în profesie, astfel că acest petit este prematur, întrucât baroul nu a fost învestit cu o cerere sub acest aspect.

Totodată, cu referire la capătul de cerere privind înscrierea pe Tabloul avocaților incompatibili, se arată că această procedură este ulterioară primirii în profesie și rezolvării situațiilor de incompatibilitate.

6.2. Recursul declarat de pârâta E.;

Pârâta E. a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că, în temeiul art. 21 din Statutul profesiei de avocat, emise în aplicarea prevederilor Legii nr. 51/1995, baroul are dreptul să verifice cunoștințele solicitanților cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, modalitatea de verificare, în formă scrisă sau orală, fiind la aprecierea consiliului baroului.

Se mai arată că, verificarea cunoștințelor realizată de Consiliul D. Bacău nu reprezintă un veritabil examen, ci are ca finalitate aprecierea dacă solicitanții dispun de cunoștințele minime necesare pentru primirea în profesia de avocat.

7.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

;

7.1. În temeiul art. 137 C. proc. civ., analizând excepția tardivității recursului declarat de pârâta E., se constată că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 303 alin. (1) C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte observă că, potrivit înscrisului aflat la fila 139 a dosarului de recurs, actul de comunicare a hotărârii atacate a fost înregistrat la E. sub nr. x/i/2011 la data de 20 august 2012, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de apel la data de 30 august 2012, în cadrul termenului legal de 15 zile prevăzut de dispozițiile menționate.

Ca atare, este neîntemeiată excepția tardivității recursului declarat de pârâta E.

7.2.

Examinând cauza prin prisma criticilor din recurs, în temeiul art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În esență, prin cele două cereri de recurs, sunt aduse aceleași critici sentinței pronunțate de Curtea de apel, în sensul că dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 conferă o vocație, iar nu un drept absolut, iar, conform prevederilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat și ale Hotărârii Consiliului E. nr. 902 din 11 octombrie 2010 privind Ghidul de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen,

modalitatea concretă de verificare a cunoștințelor este la aprecierea consiliului baroului și nu reprezintă un veritabil examen, ci are ca finalitate aprecierea îndeplinirii cerinței referitoare la cunoștințele minime necesare pentru primirea în profesia de avocat.

În cauză, reclamanții au învestit instanța cu o acțiune având ca obiect anularea actelor administrative prin care le-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cerere formulată în temeiul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat (în forma republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2011, anterior modificării acestui text prin pct. 7 din Legea nr. 270/2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 872 din 28 decembrie 2010) conform cărora:

„

La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:

a)

titularul diplomei de doctor în drept;

b)

cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.

”

Prin Statutul profesiei de avocat (forma în vigoare în perioada iulie-august 2010, când au fost depuse cererile de primire în profesia de avocat de către reclamanți), la art. 21 alin. (2) s-a prevăzut că „în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat”.

Ulterior, prin pct. 5 din Hotărârea nr. 902 din 11 septembrie 2010 a Consiliului E., a fost detaliată procedura de verificare a cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat și s-a prevăzut că „Verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat va consta dintr-o evaluare făcută pe baza unor discuții libere prin care se tratează subiecte din legislația specifică organizării și exercitării profesiei de avocat (…) Barourile pot decide ca verificarea cunoștințelor (…) să se facă și în formă scrisă (…) Rezultatul verificării cunoștințelor … poate determina respingerea cererii de primire în profesie cu scutire de examen”.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut

, mai ales după pronunțarea Hotărârii Curții Europene a Dreptului Omului din 27 ianuarie 2009 în cauza Ștefan și Ștef împotriva României, că impunerea unor condiții suplimentare celor indicate în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, conturează excesul de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 (spre exemplu, Deciziile nr. 3228 din 17 iunie 2010, nr. 4143 din 16 septembrie 2011, nr. 4265 din 19 octombrie 2012, nr. 4266 din 19 octombrie 2012).

În cauză, se constată următoarele:

- cererea din 8 iulie 2010, formulată de reclamantul A. pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost validată prin Hotărârea Consiliului D. Bacău nr. 44 din 18 octombrie 2012 sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, petentul a fost invitat să se prezinte la sediul baroului „pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului”. Prin Hotărârea nr. 62 din 29 noiembrie 2010, Consiliul D. Bacău a respins cererea, cu motivarea că petentul „nu s-a prezentat pentru verificarea în formă scrisă a cunoștințelor din legislația specifică profesiei de avocat, fără a exista vreo justificare pentru această lipsă”. Contestația formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. 21 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E.;

- cererea din 13 iulie 2010, formulată de reclamantul B. pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost validată prin Hotărârea Consiliului D. Bacău nr. 46 din 18 octombrie 2012 sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, petentul a fost invitat să se prezinte la sediul baroului „pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului”. Prin Hotărârea nr. 80 din 02 decembrie 2010, Consiliul D. Bacău a respins cererea, cu motivarea că sunt nesatisfăcătoare toate răspunsurile date de petent la verificarea scrisă a cunoștințelor din legislația specifică profesiei de avocat, astfel încât se apreciază că solicitantul nu posedă cunoștințe corespunzătoare. Contestația formulată de petent a fost respinsă de Consiliul E. prin Hotărârea nr. 67 din 19-20 februarie 2011;

- cererea din 6 august 2010, formulată de reclamantul C. pentru primire în profesia de avocat cu scutire de examen a fost validată prin Hotărârea Consiliului D. Bacău nr. 23 din 18 octombrie 2012 sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, iar, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, petentul a fost invitat să se prezinte la sediul baroului „pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului”. Prin Hotărârea nr. 63 din 29 noiembrie 2010, Consiliul D. Bacău a respins cererea, cu motivarea că petentul „nu s-a prezentat pentru verificarea în formă scrisă a cunoștințelor din legislația specifică profesiei de avocat, fără a exista vreo justificare pentru această lipsă”. Contestația formulată de reclamant a fost respinsă prin Decizia nr. 68 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E.

Cu referire la situațiile identice ale reclamanților A. și C., care nu au dat curs invitației de a se prezenta la sediul baroului în vederea verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului, Înalta Curte reține că prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 nu exclud posibilitatea de verificare a cunoștințelor solicitantului. Însă, în raport cu circumstanțele particulare, refuzul celor doi solicitanți de a se prezenta la sediul baroului pentru verificarea cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat generează imposibilitatea obiectivă de realiza a controlului de legalitate al actelor administrative sub aspectul existenței unui exces de putere al autorității publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În acest sens, este avută în vedere jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4047 din 11 octombrie 2012, nr. 4329 din 25 octombrie 2012, nr. 503 din 31 ianuarie 2013.

Astfel, este lipsită de temei legal soluția instanței de fond în privința soluției de admitere a cererilor formulate de reclamanții A. și C. de anulare a actelor administrative contestate.

Cu referire la situația particulară a reclamantului B., se constată că este legală soluția primei instanțe sub aspectul anulării Deciziei nr. 80 din 2 ianuarie 2010 emisă de Consiliul D. Bacău și a Deciziei nr. 67 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E. și obligării pârâții să procedeze la primirea reclamantului B. în profesia de avocat.

În concret, reclamantul B. a dat curs invitației de a se prezenta la sediul baroului în vederea verificării cunoștințelor privind legislația specifică profesiei de avocat, în conformitate cu tematica publicată pe site-ul baroului, și a fost supus unei examinări scrise cu barem și punctaj, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 41-48 ale dosarului curții de apel (lucrare scrisă și barem).

Or, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, deși art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat prevede posibilitatea de verificare a cunoștințelor solicitantului cu privire la legislația referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înțeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanților sub forma unui examen scris. A primi o asemenea interpretare înseamnă a goli de conținut și de eficiență prevederea cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 (în forma aplicabilă raportului juridic născut în baza cererii de primire în profesia de avocat) și constituie o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere conferit autorității publice (sunt avute în vedere, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 4777/2010, nr. 1328 din 9 martie 2012, nr. 4107 din 12 octombrie 2012, nr. 4265 din 19 octombrie 2012, nr. 2509 din 1 martie 2013).

Sunt întemeiate criticile din recurs referitoare la soluția instanței de fond privind admiterea capătului de cerere referitor la înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili. Acest capăt de cerere are caracter prematur, deoarece înscrierea pe tabloul avocaților incompatibili reprezintă o etapă ulterioară primirii în profesia de avocat, care se epuizează conform dispozițiilor legale după o durată de maximum două luni de la decizia de primire în profesia de avocat, conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 (în forma în vigoare a legii la data introducerii cererii de primire în profesia de avocat, renumerotat ca art. 25 alin. (2) în forma republicată a legii în M. Of. al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, textul având același conținut: „

În cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”).

În consecință, acest capăt de cerere este prematur, în condițiile în care, în privința intimaților-reclamanți, nici nu a fost emisă decizia de primire în profesia de avocat. Sub acest aspect, este avută în vedere jurisprudența Înaltei Curți reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile

nr. 1328 din 9 martie 2012 și nr. 738 din 13 februarie 2013.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de D. Bacău și de E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de D. Bacău și de E. împotriva sentinței nr. 7215 din 30 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că:

Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere nr. 1, nr. 2 și nr. 3 și, ca prematur, capătul de cerere nr. 4 cuprinse în acțiunea formulată și precizată de reclamanții A. și C. în contradictoriu cu pârâții E. și D. Bacău.

Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâții E. și D. Bacău, în sensul că:

- anulează Decizia nr. 80 din 2 ianuarie 2010 emisă de Consiliul D. Bacău și Decizia nr. 67 din 19-20 februarie 2011 a Consiliului E;

- obligă pârâții să procedeze la primirea reclamantului B. în profesia de avocat;

- respinge, ca prematur, capătul de cerere privind obligarea pârâtului D. Bacău să procedeze la înscrierea reclamantului B. pe tabloul avocaților incompatibili.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2014.