ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3263/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3263/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată inițial la Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamanta L.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R.

și Baroul Bacău, anularea deciziei din 10 octombrie 2009 a Consiliului U.N.B.R.

și a hotărârii din 14 aprilie 2008 a Consiliului Baroului Bacău, precum și

obligarea pârâtului Baroul Bacău la emiterea hotărârii de primire în profesia

de avocat fără examen. Această instanță, prin sentința civilă nr. 300 din 14

mai 2010 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

instanței de fond în primul ciclu procesual

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

4937 din 7 decembrie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamanta L.M., în

contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul Bacău al U.N.B.R., și, în

consecință, a anulat hotărârea din 14 aprilie 2008 a Baroului Bacău și decizia

din 10 octombrie 2009 a Consiliului U.N.B.R. Totodată a obligat pârâtul Baroul

Bacău să emită o hotărâre de primire a reclamantei în profesia de avocat, cu

scutire de examen.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin hotărârea din 14 aprilie

2008 a Consiliului Baroului Bacău, adoptată cu majoritate de voturi, a fost

respinsă cererea formulată de reclamantă, din data de 31 octombrie 2007, de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, cu motivarea că, în urma verificării

cunoștințelor conform art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat,

petenta ar fi formulat răspunsuri vagi, insuficiente, ceea ce a evidențiat

faptul că solicitanta nu avea cunoștințele teoretice necesare practicării

profesiei de avocat.

Prima instanță a apreciat

că hotărârea din 14 aprilie 2008 cuprinde o motivare generală, aprecieri subiective,

fără a se arăta concret la ce întrebări nu a răspuns reclamanta sau a dat răspunsuri

vagi, insuficiente, prin prezentarea punctuală a acestora.

Pe de altă parte, a constatat

instanța de fond, pârâta nu a încheiat un proces-verbal în care să consemneze întrebările

formulate și răspunsurile date de reclamantă, pentru a se putea verifica dacă reclamanta

a răspuns sau nu la întrebările adresate.

Din acest punct de vedere,

hotărârea din 14 aprilie 2008 a Baroului Bacău a fost apreciată ca fiind un act

administrativ nemotivat, întrucât încalcă dreptul la apărare al reclamantei, neputându-se

cunoaște modul în care pârâta a apreciat fiecare răspuns al reclamantei.

Prin urmare, nici U.N.B.R.

nu a putut face o analiză obiectivă asupra contestației, decizia din 10

octombrie 2009 fiind de asemenea nemotivată, întrucât deși nu existau la dosarul

cauzei dovezi în sensul reținut de Baroul Bacău, iar reclamanta nefiind supusă unui

nou interviu, nu s-a făcut o analiză pe fond a îndeplinirii condiției privind pregătirea

profesională a reclamantei.

Pe de altă parte, prima

instanță a mai reținut că interviul nu este prevăzut în Legea nr. 51/1995, ci în

art. 21 din Statutul profesiei de avocat, consiliul baroului apreciind de la caz

la caz dacă organizează sau nu interviu cu privire la verificarea cunoștințelor

solicitantului, situație cu profund caracter discriminatoriu, neexistând criterii

obiective și valabile pentru orice persoană care solicită intrarea în profesia de

avocat în aceste condiții, prin care, pe de o parte, să se stabilească când se organizează

un interviu, iar pe de alta parte, să se facă o analiză obiectivă a îndeplinirii

condiției privind existența cunoștințelor necesare practicării profesiei de avocat.

În concluzie, Curtea de

apel a apreciat că reclamanta îndeplinea condițiile art. 16 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995 pentru a intra în profesia de avocat cu scutire de examen, iar pârâta

în mod nejustificat i-a respins cererea reclamantei, creându-i acesteia o vătămare,

în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

de control judiciar în primul ciclu procesual

Prin decizia civilă

nr. 1105 din 1 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de Baroul Bacău împotriva sentinței civile nr. 4937 din 7 decembrie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

și, în consecință, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași

instanțe.

Înalta Curte a arătat,

în esență, că prima instanță avea obligația de a cere înregistrarea video și audio

a modului de desfășurare a interviului, pentru a putea să aprecieze în cunoștință

de cauză cu privire la legalitatea procedurii și dacă consemnarea făcută în cele

două hotărâri are semnificația dată de pârâți, și anume, a necunoașterii de către

reclamantă a normelor privind practicarea profesiei de avocat.

de fond în cel de-al doilea ciclu procesual

Cauza a fost înregistrată,

spre rejudecare, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, la data de 9 mai 2012, iar la data de 3

septembrie 2012 au fost depuse la dosarul cauzei suportul informatic cu înregistrarea

interviului din 14 aprilie 2008 precum și transcrierea acestui interviu.

Prin sentința civilă

nr. 6322 din 7 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta L.M. în contradictoriu

cu pârâții U.N.B.R. și Baroul Bacău și, în consecință, a anulat hotărârea din

14 aprilie 2008 a Baroului Bacău și decizia din 10 octombrie 2009 a Consiliului

U.N.B.R. și a obligat pârâtul Baroul Bacău să emită o hotărâre de primire a reclamantei

în profesia de avocat cu scutire de examen.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a arătat că pârâtul Baroul Bacău era îndreptățit să organizeze

un interviu prin care să verifice cunoștințele reclamantei cu privire

la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, însă acest drept nu putea

fi exercitat în mod abuziv și discreționar, în absența stabilirii de către

pârât, anterior desfășurării interviului, a unor criterii obiective pe baza

cărora urmau să fie evaluate cunoștințele reclamantei, a modului de elaborare

a întrebărilor sau subiectelor la care urma să răspundă reclamanta, a tematicii

și legislației pe baza cărora erau să fie elaborate întrebările, a criteriilor

de stabilire a punctajului și, în special, a stabilirii unui punctaj minim

necesar pentru a fi declarată admis la interviu.

Curtea a apreciat că,

din analiza transcrierii interviului reclamantei desfășurat la data de 14

aprilie 2008, rezultă faptul că au lipsit regulile de realizare a interviului și

criteriile obiective de evaluare sus-menționate, pârâtul Baroul Bacău apreciind

că reclamanta nu avea cunoștințele teoretice necesare practicării profesiei

de avocat, pe baza unei evaluări subiective a membrilor Consiliului Baroului Bacău.

Astfel, întrebările din

prima parte a interviului au vizat stabilirea motivației reclamantei de a accede

în profesia de avocat, și nu verificarea cunoștințelor reclamantei cu

privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, care era scopul

interviului, iar întrebările din partea a doua, deși au vizat acest scop, nu

se precizează la care dintre întrebări răspunsul reclamantei a fost greșit

și care sunt aspectele esențiale la care reclamanta a dat răspunsuri greșite

sau nu a răspuns și pe baza cărora Consiliul Baroului Bacău a apreciat că reclamanta

nu avea cunoștințele teoretice necesare practicării profesiei de avocat.

și motivele de recurs înfățișate

Împotriva sentinței civile

nr. nr. 6322 din 7 noiembrie 2012 au formulat recurs, în termenul legal, pârâții

U.N.B.R. și Baroul Bacău, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii

acțiunii reclamantei.

5.1. Recursul pârâtului

Baroul Bacău

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate, recurentul-pârât Baroul Bacău a solicitat modificarea soluției

adoptate de prima instanță pe motiv că în mod nelegal s-a apreciat că în ceea ce

o privește pe intimata-reclamantă s-ar fi adoptat o manieră de verificare arbitrară.

S-a arătat că deși reclamanta

nu a criticat modalitatea de verificare, acceptată prin participarea fără obiecțiuni,

ci doar aprecierea finală ca fiind corespunzătoare unei viziuni subiective, instanța

de fond, deși avea posibilitatea, la rândul său, de a evalua și verifica în concret

prestația reclamantei nu a făcut-o, reținând în mod eronat că nu a existat obiectivitate

în procedura aplicată în cauză.

5.2. Recursul pârâtului

U.N.B.R.

Recurentul-pârât U.N.B.R.

a invocat ca temei de drept al căii de atac exercitate prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțate

de prima instanță, urmare a greșitei aprecieri asupra prevederilor art. 16

alin. (2) din Legea nr. 51/1995.

Recurentul U.N.B.R. a

arătat că, deși în mod corect instanța de fond a reținut că Baroul Bacău era îndreptățit

să organizeze interviul pentru verificarea intimatei cu privire la organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, în mod eronat a concluzionat în sensul că baroul

nu a stabilit criterii obiective de evaluare a cunoștințelor reclamantei, modul

de elaborare a întrebărilor și nici tematica și legislația pe baza cărora urmau

să fie pregătite întrebările.

A mai susținut recurentul-pârât

că, potrivit art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, numai membrii comisiei

de verificare pot stabili dacă răspunsurile la întrebări sunt corespunzătoare. Așa

fiind, în condițiile în care competența cu privire la apreciere este atribuită de

lege exclusiv consiliului baroului instanța de judecată nu se poate substitui acesteia

nici cu privire la elaborarea tematicii și nici în aprecierea răspunsurilor.

II. Soluția și considerentele

instanței de control judiciar

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor înfățișate de cei doi recurenți-pârâți, față de apărările

intimatei-reclamante și sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile promovate, în considerarea

celor înfățișate în cele ce urmează.

Prin hotărârea pronunțată

în fond după casare și potrivit îndrumărilor cuprinse în decizia de casare a Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 1105 din 1 martie 2012, pronunțată într-un prim

ciclu procesual, prima instanță, deși a reținut că recurentul-pârât Baroul Bacău

avea competența de a stabili întrebările la care urma să răspundă reclamanta, a

apreciat din analiza transcrierii interviului desfășurat la data de 14 aprilie 2008,

că au lipsit regulile de realizare a interviului și criteriile obiective de evaluare

a răspunsurilor.

Contrar celor stabilite

de prima instanță, Înalta Curte, apreciind în sensul temeiniciei criticilor înfățișate

de cei doi recurenți, constată că nu subzistă motivele de nelegalitate reținute,

actele și înscrisurile aflate la dosar atestând că atât procedura de organizare

a interviului reclamantei-intimate, cât și evaluarea răspunsurilor acesteia, s-au

derulat cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995,

și a art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

Nu poate fi împărtășită

aprecierea judecătorului fondului în sensul că se impune anularea actelor atacate

pe motiv că nu s-a precizat în cuprinsul acestora care dintre răspunsuri au fost

greșite, evaluarea comisiei fiind considerată subiectivă, câtă vreme transcrierea

interviului reclamantei-intimate demonstrează că decizia de respingere a cererii

de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, apare ca fiind obiectivă,

justificată și nicidecum atrasă de criterii subiective.

Structurarea întrebărilor

cuprinse în interviul înregistrat demonstrează, pe de o parte, că acestea au fost

de așa natură concepute încât să nu reprezinte un examen. Pe de altă parte, conținutul

întrebărilor formulate în vederea evaluării cunoștințelor privind legislația referitoare

la exercitarea profesiei de avocat confirmă cu evidență că nu se impunea elaborarea

prealabilă a unei tematici sau a unor grile de punctaj, astfel cum a reținut prima

instanță.

Atare proceduri preliminare

nu sunt specifice interviului, ca formă de comunicare specială utilizată în scopuri

de selecție profesională, bazată pe interacțiune, spontaneitate și care se desfășoară,

preponderent sub forma unor discuții libere, în care, de cele mai multe ori, o întrebare

o atrage pe alta, fără a preexista o listă cuprinzând toate întrebările ce urmează

a fi adresate.

Prin urmare, raportat

tocmai la specificitatea și conținutul real al discuțiilor purtate în cazul reclamantei

intimate (redate și în scris) în cursul interviului, a cărui organizare nu a fost

de altfel contestată nici de prima instanță, Înalta Curte apreciază că nu se poate

reține, ca motiv de nelegalitate a actelor atacate, exercitarea abuzivă și discreționară

de către autoritățile pârâte a dreptului de a evalua cunoștințele teoretice ale

reclamantei-intimate cu privire la organizarea profesiei de avocat, derivând din

lipsa unor reguli și criterii de organizare și de evaluare a interviului.

Înalta Curte reține totodată

temeinicia criticilor celor două recurente cu privire la pretinsa nemotivare, respectiv

la insuficiența acesteia din cuprinsul actelor a căror anulare s-a solicitat.

Examinarea celor două

hotărâri supuse controlului de legalitate, prin care a fost respinsă cererea de

primire în profesia de avocat cu scutire de examen a intimatei-reclamante, atrage

în opinia Înaltei Curți, contrar opiniei instanței de fond, concluzia că acestea

conțin motivări corespunzătoare și suficient detaliate, raportat la circumstanțele

cauzei.

Astfel, împrejurarea că

în cuprinsul celor două hotărâri s-a indicat expres că reclamanta a formulat răspunsuri

vagi, insuficiente, iar pe alocuri nici nu a răspuns unor întrebări, satisface,

în contextul factual al speței, cerința motivării actului, ca o condiție nu doar

formală ci vizând chiar fondul actului administrativ.

În aprecierea Înaltei

Curți nu se impunea detalierea și exemplificarea constatărilor și aprecierilor membrilor

comisiei, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat deja, a rezultat că nu au

fost adresate reclamantei întrebări având un grad ridicat de dificultate, de tipul

celor uzitate cu ocazia unor examinări prin concurs sau examen, discuțiile purtate

având în mod evident o natură interactivă și minimal formală.

Nu mai puțin relevantă

însă este și împrejurarea că transcriptul interviului depus la dosar cu ocazia rejudecării

cauzei confirmă deplin constatările și aprecierile comisiei, în acest sens, cu titlu

doar exemplificativ, fiind elocvente răspunsurile de tipul „infracțiune penală”

sau „pentru încetarea calității de avocat sunt patru condiții: în momentul în care

este condamnat printr-o hotărâre definitivă, în caz de deces, în condițiile în care

a fost exclus și printr-o (…) la cererea scrisă a acestuia”.

Concluzionând în sensul

temeiniciei criticilor și motivelor de recurs înfățișate de cele două recurente-pârâte,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (2), cu referire la art. 304

pct. 9 C. proc. civ., va admite recursurile promovate și, în consecință, pentru

toate argumentele înfățișate, va modifica sentința recurată, în sensul respingerii

ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei-intimate, cu aplicarea art. 274 C. proc.

civ. privind acordarea cheltuielilor de judecată către cele două recurente, conform

dovezilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâții U.N.B.R. și Baroul Bacău împotriva sentinței civile nr. 6322 din 7 noiembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta L.M., ca neîntemeiată.

Obligă intimata-reclamantă

L.M. la plata, cu titlul cheltuieli de judecată, a sumei de 1.308,30 RON către recurenta-pârâtă

U.N.B.R. și a sumei de 302,15 RON către recurentul-pârât Baroul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 septembrie 2014.