ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1564/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 08.01.2014, pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2014, reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții C., Baroul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au solicitat anularea Contractului de asistență juridică nr. x/19.09.2011 încheiat de reclamanta A. cu pârâtul C., pentru viciu de consimțământ constând în eroare asupra obiectului contractului, conform prevederilor art. 1026 și 1027 alin. (1) și (2) pct. 1 C. civ., deoarece consimțământul reclamantei A. a fost viciat prin eroare la semnarea contractului de asistență. Reclamantele au solicitat să se dispună anularea contractului de asistență juridică sus-menționat și potrivit art. 1218 C. civ., întrucât pârâtul C. a profitat de starea de necesitate în care se aflau reclamantele, reclamanta B. aflându-se la momentul semnării în arest preventiv. Reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului C. la restituirea către reclamanta A. a sumei de 17.100 RON, cu titlu de onorariu achitat la data de 26.01.2012, sumă actualizată cu dobânda de referință a B.N.R. și indexată cu indicele de inflație până la data plății efective, deoarece contractul de asistență a fost reziliat unilateral de către pârât, fără nicio notificare prealabilă și fără ca avocatul C. să-și aducă la îndeplinire obligațiile contractuale. Reclamantele au solicitat ca pârâtul C. să precizeze data la care a reziliat Contractul de asistență juridică nr. x/19.09.2011. Reclamantele au solicitat obligarea pârâtului C. la plata către fiecare dintre acestea a sumei de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, actualizată cu indicele de inflație cu dobânda de referință, până la data plății efective, pentru neplăcerile cauzate reclamantei A., în vârstă de 78 ani, deoarece stresul și incertitudinile i-au agravat afecțiunile cardiace și pentru neplăcerile cauzate reclamantei B., persoană cu handicap accentuat, întrucât pârâtul a periclitat în mod intenționat apărarea acesteia în apel la Curtea de Apel Suceava, secția penală, în dosar nr. x/2011, nemotivând apelul până la primul termen de judecată, neprezentându-se la acest termen și reziliind unilateral contractul de asistență juridică fără notificarea reclamantelor. Reclamanta B. a solicitat și desființarea Hotărârii nr. 34/26.11.2012 emisă de Consiliul Baroului Bacău, care în mod netemeinic a clasat plângerea formulată de petenta B. împotriva pârâtului C. și a Deciziei nr. 658/28.03.2013 emisă de Consiliul U.N.B.R. din România, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 34 din 26.11.2012. Reclamanta A. a solicitat și modificarea Deciziei nr. 5/13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, prin care s-a dispus ca pârâtul C. să restituie suma de 4000 RON, încasată cu titlu de onorariu de la A., desființarea Hotărârii nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău, prin care s-a respins în mod netemeinic contestația formulată împotriva Deciziei nr. 5/13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, desființarea Hotărârii nr. 8/11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău în soluționarea plângerii înregistrată de petenta A. privind încălcarea contractului de asistență juridică nr. x/19.09.2011 și desființarea Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care s-a respins, ca inadmisibilă contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 8 din 11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău . Reclamantele au solicitat ca pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să comunice soluția în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2013 sau care este stadiul cercetării penale a pârâtului C.. Reclamanta B., prin cererea din 06.05.2014, și-a completat acțiunea introductivă, arătând că solicită obligarea pârâtului C. la plata sumei de 50.001 RON, cu titlu de despăgubiri morale pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației reclamantei, prin Referat justificativ înregistrat în 19.03.2013, în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru termenul din 08.05.2015, reclamanta B. a depus la dosar cerere completatoare la acțiunea introductivă, invocând excepția de nelegalitate și excepția de nulitate a Deciziei nr. 5 din 13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, menținută prin Hotărârea nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău, cu încălcarea art. 132 alin. (1) și alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, fără ascultarea reclamanților și fără încercarea de conciliere a părților, întrucât suma pe care pârâtul C. trebuie să o restituie reclamantei A. este de 17.100 RON, reprezentantă de onorariul încasat necuvenit de acesta și nu doar suma de 4.000 RON, cum dispune în mod nelegal Decizia nr. 5/213.03.2013. Reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate și excepția de nulitate a Deciziei nr. 785/06.10.2013 pronunțată de Uniunea Națională a Barourilor din România, care în mod netemeinic și nelegal respinge ca inadmisibilă contestația formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 8 din 11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău, considerând în mod netemeinic că există identitate de cauză, obiect și părți. Pentru același termen, reclamanta A. prin procurator D. a depus la dosar cerere completatoare la acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtului C. la indicarea societății de asigurare pentru răspundere civilă profesională cu care are încheiată polița de asigurare; introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă profesională pentru pârâtul C.; obligarea pârâtului C. la prezentarea în instanță a Registrului de evidență a contractelor de asistență juridică de la cabinetul avocațial al pârâtului, admiterea excepției de nelegalitate și excepția de nulitate a Deciziei nr. 5 din 13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, menținută prin Hotărârea nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău; admiterea excepției de nelegalitate și excepției de nulitate a Deciziei nr. 785/06.10.2013 pronunțată de Uniunea Națională a Barourilor din România; admiterea excepției de nelegalitate și excepției de nulitate a Hotărârii nr. 8/11.03.2013 a Baroului Bacău; admiterea excepției de nelegalitate și excepției de nulitate a Hotărârii nr. 25/08.04.2013 a Baroului Bacău; obligarea pârâtului C. la plata daunelor morale către reclamanta A. de 400.000 RON aduse demnității, onoarei și reputației sale, pe lângă cele 20.000 RON solicitate prin acțiunea introductivă. La termenul din 08.05.2015 - primul termen de judecată asupra fondului cauzei, Judecătoria Bacău a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău, în raport de prevederile art. 99 alin. (2) din Noul C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3387/29.05.2015 Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată în data de 29.06.2015. Prin sentința nr. 1350/14.12.2015 Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel Bacău în vedere pronunțării regulatorului de competență. Prin sentința nr. 17/CC/20.04.2016 Curtea de Apel Bacău a stabilit competența de soluționare a cauzelor în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată la data de 01.06.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Reclamantele A. și B. au depus la dosar cerere "îndreptare neregularități" în data de 02.08.2016, prin care arată că obiectul principal al acțiunii nu este anulare act administrativ, ci îl reprezintă anularea contractului civil-Contract asistență juridică nr. x/19.09.2011 și acțiunile în pretenții privind restituirea onorariului plătit avocatului C. și obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale către fiecare reclamantă, excepțiile de nelegalitate și de nulitate absolută a deciziei nr. 5/13.03.2013 a Decanului Baroului Bacău și a Hot. Nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău reprezintă cereri accesorii. Mai arată că prescripția a fost întreruptă potrivit art. 2537 alin. (3) Noul C. civ., prin constituirea de parte civilă pe parcursul urmăririi penale în ds. nr. 13/P/2013. Prin încheierea din 16.12.2016, tribunalul a respins excepția necompetentei materiale și funcționale a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată de reclamante, pentru autoritate de lucru judecat a sentinței civile nr. 17/CC/20.04.2016, îndreptată prin încheierea din 11 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016. Prin încheierea de ședință din 27.05.2019 a Tribunalului Bacău pronunțată în ds. nr. 289/32/2016 instanța a dispus următoarele: - a respins ca tardiv formulată cererea de introducere în cauză a Uniunii Naționale a Barourilor din România; - a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză în calitate de intervenient forțat a asigurătorului de răspundere civilă E. S.A. din perioada valabilității contractului de asistență juridică ce face obiectul prezentului dosar; - a respins, ca tardiv formulată, cererea completatoare având ca obiect acordarea de daune moratorii de 50 RON pe zi de întârziere; - a luat act de renunțările la judecată formulate; a calificat excepțiile nulității absolute și relative a contractului de asistență juridică și excepția autorității de lucru judecat invocate de reclamante, ca fiind apărări de fond; a soluționat o serie de excepții (excepția netimbrării, lipsei calității procesuale pasive a F. S.A., inadmisibilitatea capetelor 7 și 8 de cerere, tardivitatea formulării cererii completatoare, lipsa calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, excepțiile de nelegalitate), a unit cu fondul o serie de excepții, a încuviințat proba cu înscrisuri, a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților cu privire la capătul 12 din cerere și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capetele de cerere având ca obiect anulare contract de asistență juridică; - instanța a acordat cuvântul și a rămas în pronunțare pe excepțiile unite cu fondul, excepțiile invocate din oficiu, fondul cauzei, cererile de sesizare a Curții Constituționale și excepția nelegalei compuneri a completului de judecată reiterată de reclamanta B. înainte de a se ridica ședința de judecată. Prin sentința civilă nr. 447/09.07.2019 pronunțată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016, îndreptată prin sentința civilă nr. 5/13.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 s-a dispus următoarele: - au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de reclamante, excepția inadmisibilității capetelor de cerere formulate de reclamanta A., având ca obiect "modificare Decizie nr. 5/13.03.2013 a Decanului Baroului Bacău și desființare Hotărâre nr. 25/08.04.2013, emisă de Consiliul Baroului Bacău", excepție invocată de pârâtul C., excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere formulat de reclamanta A., având ca obiect "desființare Hotărâre nr. 8/11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău", excepție invocată de pârâtul C.; - a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, fiind respinse capetele de cerere având ca obiect "anulare Contract de asistență juridică nr. x/19.09.2011" formulate de reclamantele A., ca prescrise; - au fost respinse, ca neîntemeiate, capătul de cerere având ca obiect "restituire onorariu de avocat în sumă de 17.100 RON" formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul C. și capătul de cerere având ca obiect "daune morale", astfel cum a fost modificat sub aspectul cuantumului, formulat de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâtul C.; - s-a luat act de renunțarea formulată de reclamanta B. la judecarea capetelor de cerere având ca obiect "desființare Hotărâre nr. 34/26.11.2012 emisă de Consiliul Baroului Bacău și Decizie nr. 658/28.03.2013 emisă de Consiliul U.N.B.R. din România". - a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Baroul Bacău având ca obiect "modificare Decizie nr. 5/13.03.2013 a Decanului Baroului Bacău, desființare Hotărâre nr. 25/08.04.2013 și Hotărâre nr. 8/11.03.2013 emise de Consiliul Baroului Bacău"; - a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată din oficiu, fiind respinsă cererea formulată împotriva reclamanților C., Baroul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având ca obiect "desființare Decizie nr. 785/06.10.2013 a Uniunii Naționale a Barourilor din România", ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.; - s-a luat act de renunțarea formulată de reclamanta B. la judecarea capătului de cerere având ca obiect "comunicare soluție în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2013"; - a fost admisă excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fiind respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect "comunicare soluție în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2013" formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău; - a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea completatoare formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul C., având ca obiect "obligarea la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale aduse onoarei și demnității"; - s-a dispus obligarea reclamantelor la plata către Uniunea Națională a Barourilor din România sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Cererea de apel. Reclamantele A. și B. au formulat apel împotriva sentinței nr. 447/09.07.2019 și a încheierilor din 08.04.2019 și 27.05.2019 din Dosarul nr. x/2016, a încheierii din 10.04.2019 din Dosarul nr. x/2016, a încheierii de ședință nr. 55/20.05.2019 din Dosarul nr. x/2016.1, a încheierii nr. 8/07.10.2019 din Dosarul nr. x/2016, sentinței nr. 561/07.10.2019 din Dosarul nr. x/2016, a încheierii din 29.11.2016 din Dosarul x/2016, a încheierii din 16.12.2016 din Dosarul nr. x/2016, pronunțate de către Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a încheierii din 28.03.2014 pronunțată de către Tribunalul Bacău, secția Civilă în Dosarul nr. x/2014, a încheierilor din 09.05.2014, 14.05.2014, 20.06.2014 și 24.06.2014 din Dosarul nr. x/2014, a încheierii din 04.03.2015 din Dosarul nr. x/2014, a încheierii din 13.03.2015 din Dosarul nr. x/2014, a încheierii din 21.04.2015 din Dosarul nr. x/2014 și a încheierii din 28.01.2015 din Dosarul nr. x/2014, pronunțate de către Judecătoria Bacău, secția civilă.

Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Prin încheierea din data de 04.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Bacău a dispus conexarea acestuia la dosarul nr. x/2016. Prin încheierea din data de 04.12.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 instanța a calificat calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond ca fiind apelul, toate motivele căii de atac urmând a fi calificate ca fiind motive de apel. Prin încheierea de ședința din data de 18.12.2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22.12.2020, instanța a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale dispunând sesizarea acesteia în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 191 alin. (4) C. proc. civ. și art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și a respins cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a art. 457 alin. (2) și art. 470 alin. (2) C. proc. civ. ca inadmisibilă. Prin decizia nr. 309 din data de 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil apelul promovat de apelantele-reclamante A. și B., în contradictoriu cu intimații-pârâți: Consiliul U.N.B.R., C., Baroul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Uniunea Națională a Barourilor din România București - prin Consiliul U.N.B.R. și E. S.A., împotriva încheierilor de ședință: - nr. 55/20.05.2019 pronunțată în ds. nr. 289/32/2016/a5.1 al Tribunalului Bacău; - din 28.03.2014 pronunțată în ds. nr. 219/180/2014 al Judecătoriei Bacău; - din 28.01.2015 pronunțată în ds. nr. 219/180/2014/a2 al Judecătoriei Bacău; - din 04.03.2015 pronunțată în ds. nr. 219/180/2014/a3 al Judecătoriei Bacău; - din 13.03.2015 pronunțată în ds. nr. 219/180/2014/a4 al Judecătoriei Bacău; - din 21.04.2015 pronunțată în ds. nr. 219/180/2014/a5 al Judecătoriei Bacău; A admis apelul formulat împotriva încheierii de ședință din 27.05.2019 pronunțată în ds. nr. 289/32/2016 al Tribunalului Bacău; a anulat în parte încheierea de ședință, respectiv în ceea ce privește soluția de decădere a reclamantelor din dreptul de a-și completa acțiunea cu cererea de anulare/desființare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR și, analizând fondul acestei cereri, a respins ca nefondată cererea de anulare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de către A. împotriva Hotărârii nr. 8/11.03.2013 a Consiliului Baroului Bacău; a menținut celelalte dispoziții ale încheierii de ședință din 27.05.2019. A respins ca nefondat apelul formulat împotriva celorlalte hotărâri pronunțate de către Judecătoria Bacău în ds. nr. 219/180/2014 și de către Tribunalul Bacău în ds. nr. 289/32/2016 și în celelalte dosare asociate/conexate acestora. A respins ca nefondată cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de apelante.

Cererea de recurs. Reclamantele A. și B. au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 04.12.2020 și a deciziei nr. 309 din data de 18.12.2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin aceeași cerere, recurentele-reclamante au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 447/09.07.2019 pronunțată în dosar x/2019 de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (pct. 3 memoriu de recurs), împotriva încheierii de ședință din 8 aprilie 2019 pronunțată în același dosar (pct. 4 memoriu de recurs), prin care s-a dispus trimiterea dosarului la completul imediat următor, precum și împotriva încheierii de ședință din 27.05.2019 dată în același dosar (pct. 7 memoriu de recurs). De asemenea, recurentele-reclamante au formulat recurs împotriva încheierii de ședință dată în Camera de Consiliu la data de 10.04.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 5 memoriu de recurs) prin care s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător G., precum și împotriva încheierii de ședință dată în dosar nr. x/2016.1 prin care s-a respins cererea de reexaminare amendă judiciară ca neîntemeiată (pct. 6 recurs). Recurentele-reclamante au declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 561/7.10.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 8 recurs), a sentinței civile nr. 5/13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 10 recurs), a încheierii de ședință nr. 8/07.10.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 9 recurs), respectiv a încheierii de ședință din 29.11.2016 pronunțată de aceeași instanță în dosar x/2016 (pct. 11 recurs). Recurentele-reclamante au declarat recurs și împotriva următoarelor încheieri de ședință: - încheierea de ședință din 28 martie 2014 pronunțată în dosar nr. x/2014 de Tribunalul Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 09.05.2014 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 14.05.2014 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 20.06.2014 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 24.06.2014 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 28.01.2015 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 04.03.2015 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 13.03.2015 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă; - încheierea de ședință din 21.04.2015 pronunțată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secția Civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele -reclamante au arătat, în esență, că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, fiind încălcat principiul continuității instanței, în condițiile în care judecătorul cauzei - H. - nu a fost înlocuit în condițiile legii cu judecătoarea G., înlocuirea fiind dispusă prin decizie administrativă a conducerii tribunalului și nu prin trimitere a cauzei pentru repartizare aleatorie conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. În dezvoltarea aceluiași motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentele-reclamante au invocat încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor și în privința dosarelor asociate constituite la nivelul Curții de Apel Bacău (dosar x/2014), Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv Judecătoriei Bacău, secția civilă, prin care s-au soluționat fie cereri de recuzare a judecătorului investit cu soluționarea cauzei, fie cereri de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cereri reexaminare amendă judiciară. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că hotărârile și încheierile atacate au fost date de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzelor, fiind încălcat principiul distribuirii aleatorii a cauzelor și continuității, garanții aferente imparțialității obiective a instanței, parte a dreptului la un proces echitabil. Recurentele-reclamante au invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că în mod nelegal Curtea de Apel Bacău a soluționat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 ca apel, deși trebuia soluționat ca recurs, în condițiile în care cauza soluționată de Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 447/9.07.2019 are ca obiect anularea unui act administrativ. Subsumat acestui motiv de recurs au arătat că după soluționarea conflictului negativ de competență, prin sentința civilă nr. 17/20.04.2016, Curtea de Apel Bacău a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bacău. În opinia recurentelor-reclamante nu este incident art. 460 alin. (3) C. proc. civ. reținut de instanța de fond în considerentele încheierii de ședință din 4.12.2020 prin care a dispus calificarea căii de atac ca fiind apel, întrucât concursul dintre legea specială și cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, iar obiectul cauzei dedus judecății îl reprezintă anularea unui act administrativ, litigiul fiind guvernat de dispozițiile Legii nr. 554/2004. Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat că instanța a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Sub acest aspect, au arătat că, în mod greșit Tribunalul Bacău a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care recurenții-reclamanți nu au avut cunoștință de excepția invocată, fiind încălcat, atât principiul contradictorialității, cât și cel al dreptului la apărare, critici respinse în mod nelegal prin hotărârea recurată. În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au arătat, în esență, că hotărârile recurate cuprind motive contradictorii, fiind redate paragrafe ample din hotărârile judecătorești criticate. Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 din Decretul 167/1958, arătând că termenul de prescripție a fost întrerupt prin constituirea ca parte civilă în plângerea penală formulată la data de 21.12.2012 împotriva pârâtului avocat C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu ocazia încheierii contractului de asistență juridică nr. x/19.09.2011. Subsumat acestui motiv de recurs au invocat și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1207 C. civ. cu referire la vicierea consimțământului prin eroare asupra obiectului contractului precum și a dispozițiilor art. 1218 C. civ., cu referire la contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate, consimțământul recurentei-reclamante A. fiind viciat, întrucât aceasta era arestată, asistența juridică fiind obligatorie în cauza penală. Recurentele-reclamante au invocat critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arătând în esență că instanța de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la cererea recurentelor-reclamante de introducere în cauză a asigurătorului de răspundere civilă profesională a intimatului-pârât av. C.. Astfel, prin încheierea de ședință din 22.10.2018 pronunțată în Dosarul x/2016, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, iar ulterior, prin încheierea de ședință din 27.05.2019, aceeași instanță a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a asigurătorului de răspundere civilă a pârâtului.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.07.2021, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Ape Bacău a invocat excepția nulității recursului în raport de împrejurarea că motivele de recurs invocate reprezintă simple nemulțumiri, neputând fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 447/9.07.2019 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal intimatul-pârât a invocat excepția inadmisibilității, arătând că împotriva respectivei hotărâri judecătorești a mai fost promovată o cale de atac soluționată de instanța competentă. Prin întâmpinarea depusă la data de 16.03.2022, moștenitorii intimatului-pârât C. decedat la 12.07.2021, I. și J. au solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului formulat împotriva hotărârilor/încheierilor de ședință menționate la pct. 3-20 din motivele de recurs, cenzurarea criticilor invocate în susținerea recursului vădit inadmisibil formulat împotriva unor încheieri și/sau măsuri tehnico-administrative, precum și respingerea ca nefondat a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 309/18.12.2020. În esență, au arătat intimații-pârâți că niciuna dintre hotărârile și/sau încheierile de ședință menționate la pct. 3-20 din memoriul de recurs nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fie pentru că au fost pronunțate pe fondul cauzei, fie pentru că au o altă cale de atac, fie pentru că nu este prevăzută de lege o astfel de cale de atac. În ceea ce privește calificarea căii d atac declarată împotriva sentinței civile nr. 447/9.07.2019, în opinia intimaților-pârâți, în mod corect instanța de fond a calificat ca fiind apel, în condițiile în care, având mai multe capete principale de cerere, atât privind anularea unor acte administrative, cât și privind anularea contractului de asistență juridică, în raport de dispozițiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Pe fondul cauzei, au arătat că, în mod corect instanța de fond a reținut că în raport de data încheierii contractului de asistență juridică -19.09.2011, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. civ. de la 1864, respectiv cele ale Decretului 167/1958 și nu ale noului C. civ. la care fac trimitere recurentele-reclamante. În atare situație, în mod corect instanța de fond a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea contractului de asistență juridică din 19.09.2011, în condițiile în care demersul judiciar al recurentelor reclamante a fost inițiat la 8.01.2014, cu mult peste termenul de 18 luni prevăzut de dispozițiile art. 9 alin. (2) Decretul 167/1958. Referitor la întreruperea cursului prescripției invocată de recurentele reclamante, susținerile acestora sunt nefondate, întrucât simpla formulare a unei plângeri penale care nu este urmată de începerea urmăririi penale nu este aptă să conducă la întreruperea cursului prescripției extinctive. Sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii de introducere forțată în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, au arătat că asigurătorul nu are calitate în cauză, de vreme ce sumele solicitate nu au nicio legătură cu o eventuală culpă profesională a autorului intimaților-pârâți. Au invocat și faptul că soluția pronunțată pe capetele de cerere vizând anularea actelor administrative emise de organele profesiei de avocat este legală, întrucât, nici pe parcursul soluționării plângerilor cu caracter disciplinar nu s-a reținut nicio abatere disciplinară împotriva autorului intimaților-pârâți, ba dimpotrivă, s-a constatat că acesta și-a îndeplinit în mod corespunzător, atribuțiile profesionale, aspect confirmat de faptul că recurenta -reclamantă B. a fost pusă în libertate.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 02 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. În ședința publică din data de 16.03.2021, în baza dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului-pârât C. decedat la data de 11.07.2021, respectiv I. în calitate de soție supraviețuitoare și J. în calitate de fiu, constatând că aceștia au depus întâmpinare față de recursul declarat în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepțiile inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 4.12.2020, precum și excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 309/18.12.2020, Înalta Curte reține că sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Prin încheierea de ședință din 4.12.2020, instanța de fond a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la prezenta cauză, a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel și a reținut cauza pentru deliberare și pronunțarea hotărârii, dispunând amânarea pronunțării. Fiind în prezența unei încheieri premergătoare, care poate fi atacată numai odată cu fondul, fiind susceptibilă de aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, conform art. 466 alin. (4) și art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității. Asupra excepției nulității recursului, Înalta Curte reține că motivele de recurs formulate de recurentele-reclamante au fost încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a fi respinsă și excepția nulității recursului. Pe fondul recursului declarat împotriva încheierii de amânare pronunțare și împotriva deciziei civile nr. 309/18.12.2020, examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor de nelegalitate a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Recurentele-reclamante au investit instanța de contencios administrativ și fiscal, a cărei competență de soluționare a fost stabilită prin sentința civilă nr. 17/CC/20.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Bacău și Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu o cerere având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Baroului Bacău și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, anularea pentru vicierea consimțământului a contractului de asistență juridică nr. x/19.09.2021, restituire onorariu și plată de daune morale. Prin sentința civilă nr. 447/9.07.2019, pronunțată în dosar nr. x/2016, îndreptată prin sentința civilă nr. 5/13.01.2020 pronunțată în dosar nr. x/2016, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu și a respins ca prescris capătul de cerere vizând anulare contract asistență juridică, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere vizând restituire onorariu avocat și acordarea daunelor morale, a respins ca neîntemeiată cererea anulare acte administrative emise de Consiliul Baroului Bacău. Calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri a fost calificată de instanța de control judiciar - Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - ca fiind apel, în raport de dispozițiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului" și, soluționând apelul, prin decizia civilă nr. 309/2020 s-a dispus respingerea ca inadmisibil a apelului declarat împotriva încheierilor de ședință pronunțate în cereri reexaminare amenzi judiciare sau taxe judiciare de timbru, a fost admis apelul formulat împotriva încheierii de ședință din 27.05.2019 pronunțată în ds. nr. 289/32/2016 al Tribunalului Bacău; a anulat în parte încheierea de ședință, respectiv în ceea ce privește soluția de decădere a reclamantelor din dreptul de a-și completa acțiunea cu cererea de anulare/desființare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR și, analizând fondul acestei cereri, a respins ca nefondată cererea de anulare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de către A. împotriva Hotărârii nr. 8/11.03.2013 a Consiliului Baroului Bacău cu menținerea celorlalte dispoziții ale încheierii de ședință din 27.05.2019. De asemenea, a respins ca nefondat apelul formulat împotriva celorlalte hotărâri pronunțate de către Judecătoria Bacău în dosar nr. x/2014 și de către Tribunalul Bacău în dosar nr. x/2016 și în celelalte dosare asociate/conexate acestora. Investită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune analiza cu prioritate a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care vizează compunerea completului de judecată competent să soluționeze calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță în materia contenciosului administrativ, astfel cum a fost reținută prin regulatorul de competență reprezentat de sentința civilă nr. 17/CC/20.04.2016 pronunțată de Curtea de apel Bacău. În dezlegarea acestei probleme de drept, trebuie avute în vedere considerentele deciziei nr. 17/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să soluționeze recursul în interesul legii. Astfel, prin decizia sus menționată s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În considerentele acestei decizii, s-a reținut că: "44. În materia contenciosului administrativ voința legiuitorului a fost aceea de a asigura judecarea proceselor cu celeritate, acesta fiind un principiu unanim recunoscut, care guvernează desfășurarea litigiilor aflate în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ. 45. Conform art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar: "Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență." 46. Acest text de lege face referire în mod expres la urgență în judecarea căii de atac, consacrând principiul celerității în soluționarea acestor cauze, astfel că recursul apare ca fiind calea de atac cea mai adecvată scopului indicat de legiuitor, soluție care reafirmă regula conținută în art. 20 din Legea nr. 554/2004 și confirmă o soluție de tradiție în legislația națională, în materia contenciosului administrativ, recursul fiind singura cale de atac compatibilă. 47. Se consideră, așadar, în acord și cu jurisprudența consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. 48. Se au în vedere, totodată, prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. 49. Una dintre aceste incompatibilități este prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 50. Această derogare de la normele dreptului comun instituite de C. proc. civ. este aplicabilă atât hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, cât și celor pronunțate în cursul judecății, întrucât textul din legea specială folosește sintagma "hotărârea pronunțată în primă instanță", fără a face distincție în privința tipului hotărârilor, sentințelor ori încheierilor." Or, în cauză, prin hotărârea definitivă nr. 17/20.04.2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Bacău și Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt. Având în vedere conexitatea dintre capetele de cerere principale formulate de reclamante și întrucât capetele de cerere principale prin care se solicită anularea actelor administrative atrag competența instanței mai mare în grad, instanța, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Prin urmare, fiind în prezența unei hotărâri judecătorești pronunțate în materia contenciosului administrativ, calea de atac care poate fi exercitată este recursul, iar nu apelul, cum în mod greșit s-a reținut în cuprinsul deciziei recurate. În consecință, calificând greșit calea de atac exercitată drept apel în loc de recurs, instanța a pronunțat o hotărâre în complet de doi judecători în loc de trei, cum prevede legea, fiind încălcate normele legale imperative privind compunerea instanței. Găsind fondat, așadar, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte nu va analiza și celelalte critici formulate în recurs, care urmează a fi analizate de instanța de rejudecare în complet legal constituit.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 487 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 4 decembrie 2020 și a sentinței nr. 309 din 18 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care le va casa și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,