ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3993/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34

din 26 aprilie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea petentei E.C.M. împotriva

rezoluției nr. 173/P/2005 din 14 decembrie 2005 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea și a rezoluției nr. 11/VIII/1 din 27 ianuarie 2006 a

procurorului șef secție urmărire penală de la parchetul sus-menționat, pe care

le-a menținut.

Petiționara a fost obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că

petiționara E.C.M. a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Oradea împotriva făptuitorilor M.M.M., notar public, N.M., J.G.D. și D.R.M.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248

1

C. proc.

pen. și art. 215 C. pen.

În esență s-a reținut că, la

data de 29 ianuarie 2004, s-a încheiat și autentificat la notarul public M.M.M.

sub nr. 267 contractul de împrumut cu garanție imobiliară între J.G.D. în

calitate de creditor și E.C.M., mandatara numitului E.L., în calitate de

debitor prin care s-a consemnat că primul a împrumutat cu suma de 28.700 Euro

pe debitor, garantând restituirea sumei prin ipotecarea imobilului casă de

locuit din municipiul Oradea, str. Academiei.

Prin rezoluția nr. 173/P/2005

din 14 decembrie 2005 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de

notarul public M.M.M., constatând că aceasta a redactat și autentificat

contractul potrivit voinței părților, care au semnat actul.

Procurorul a disjuns

cercetările față de N.M., J.G.D. și D.R.M., trimițând cauza, conform

dispozițiilor legale privind competența materială, la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea.

Plângerea petentei împotriva

acestei soluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 11/VIII/1/2006 din 27

ianuarie 2006 a procurorului șef secție urmărire penală (devenit procuror

general) de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pentru a respinge plângerea

petiționarei E.C.M., formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

împotriva soluției de neurmărire, Curtea de Apel Oradea a constatat că din

actele dosarului nu rezultă nici un element de fapt, de natură a fi socotit un

abuz sau înșelăciune din partea notarului public M.M.M., care a procedat la

redactarea și autentificarea contractului de împrumut cu garanție imobiliară

potrivit voinței reale a părților contractante, care, după citirea și

explicitarea acestuia, au consimțit și au semnat actul.

Petenta a participat la

încheierea contractului în calitate de mandatară a soțului său E.L. în baza

unei procuri speciale, care o împuternicea inclusiv să ipotecheze imobilul din

municipiul Oradea, str. Academiei.

În privința disjungerii

cauzei față de ceilalți făptuitori, instanța a apreciat că aceasta nu poate

face obiect al plângerii în temeiul art. 278

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri

petenta E.C.M. a declarat recurs, solicitând prin motivele scrise infirmarea soluției

de neurmărire penală și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de notarul public și ceilalți făptuitori, susținând că

actul autentificat privește un contract cu conținut cămătăresc, având clauze

penale neînțelese de debitoare.

Verificând hotărârea

criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este

fondat.

Din nicio împrejurare de

fapt nu rezultă că între părțile contractante ar fi existat un alt acord decât

cel consemnat prin contractul redactat și autentificat de notarul public.

Clauzele acestuia, de

altfel, simple și obișnuite în astfel de convenții, au fost declarate și

asumate de părți, prin semnarea actului, după citire.

Disjungerea cauzei față de

alți făptuitori nu poate face obiect al plângerii reglementate de dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., la instanța de judecată.

Așa fiind, soluția de

neurmărire adoptată de procuror față de notarul public se constată că este

legală și temeinică, astfel încât recursul petiționarei E.C.M. urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara E.C.M. împotriva sentinței penale nr. 34 din

26 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petentă la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iunie 2006.