ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1717/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/ F din 26

ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 57/P/F/2004,

s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul persoană vătămată B.S.V.,

împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, dată în

dosarul nr. 276/P/2002, pronunțată la data de 12 noiembrie 2002, cu privire la

notarul public M.G.

Totodată, s-a admis însă, plângerea

același părți vătămate împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov, dată în dosarul nr. 516/P/2001, la data de 25 noiembrie 2002, s-a

desființat sus citata ordonanță și s-a trimis cauza procurorului în vederea

redeschiderii urmăririi penale și completării materialului probator, cu privire

la învinuiții C.G., A.S. și F.M.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că la data de 13 mai 1999 notarul public M.G. a autentificat

contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 910/1999, în baza căruia

partea vătămată B.S.V. a împrumut suma de 2700 dolari S.U.A. de la învinuitul C.G.,

obligându-se să-i plătească o dobândă de 1215 dolari S.U.A. și penalități de 1%

pe zi de întârziere.

În aceeași zi, la un alt notar

public s-a autentificat un alt contract de împrumut, în baza căruia partea

vătămată B.S.V. a acordat cu titlu de împrumut, suma de 58.529.250 lei

(echivalentul a 2700 + 1215 dolari primiți de el de la C.G.) învinuitul F.M.,

cu termen de restituire 13 august 1999. Înțelegerea s-a perfectat cu medierea

numitei A.S., care a primit un comision. Întrucât F.M. nu a restituit, la

termen, împrumutul primit de la partea vătămată B.S.V., acesta nu a avut

disponibilitățile bănești să restituie împrumutul primit de la C.G., iar acesta

din urmă a trecut la executarea silită a imobilului, care a constituit garanția

creanței.

În Contractul autentificat de

notarul public M.G. s-au respectat atât dispozițiile Legii nr. 36/1995 cât și

ale art. 1575 și art. 1590 C. civ., părților aplicându-li-se condițiile de

acordare, restituire și garantarea creanței.

Faptul că notarului i s-a solicitat

numai o notă explicativă nu constituie un motiv care să determine desființarea

rezoluției, atâta timp cât în cadrul actelor premergătoare nu s-au evidențiat

indiciile săvârșirii vreunei infracțiuni de către notar.

În aceste condiții, instanța a

apreciat că rezoluția Parchetului nr. 276/P/2002 din 12 noiembrie 2002 este

legală și temeinică.

Cealaltă rezoluție nr. 516/P/2001,

cu privire la care B.S.V. a formulat plângere, referitoare la învinuiții F.M.,

A.S. și C.G., a fost desființată, trimițându-se cauza procurorului în vederea

redeschiderii urmăririi penale și completării materialului probator.

Împotriva acestei sentințe penale a

declarat recurs partea vătămată B.S.V., invocând dispozițiile art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., susținând că notarul public nu a depus diligență profesională

specială, pentru a identifica intenția de înșelăciune din partea învinuitului C.G.,

astfel că acesta avea obligația să refuze autentificarea contractului de

împrumut. Referitor la ceilalți învinuiți, a invocat faptul că jaloanele

trasate de instanță organelor de urmărire penală, pentru completarea cercetării

limitează cadrul acesteia numai la infracțiunea de înșelăciune, fără a avea în

vedere infracțiunea de evaziune fiscală prin practicarea cămătăriei fără

autorizație. S-a solicitat reunirea celor două cauze, întrucât există

conexitate între faptele tuturor învinuiților.

Recursul este nefondat.

Este de observat că, potrivit art. 35

din Legea nr. 36/1995, printre altele, cercetarea penală a notarilor trebuie

avizată de ministrul justiției. Astfel fiind, atâta timp cât din actele

premergătoare nu au rezultat indicii, privind săvârșirea unor infracțiuni de

către notarul public M.G., organele de cercetare penală nu au fost în măsură să

solicite ministrului justiției avizarea cercetării penale și apoi să înceapă

urmărirea penală.

Dacă în cursul redeschiderii

urmăririi penale cu privire la ceilalți trei învinuiți, dispusă corect prin

sentința criticată, vor rezulta indicii și în legătură cu activitatea ilicită a

notarului public, organele de anchetă vor avea posibilitatea să coroboreze

probele administrate și să facă propuneri în consecință.

Pe de altă parte, Curtea constată că

îndrumările date de instanță în ceea ce privește aspectele ce trebuie

verificate cu privire la ceilalți trei învinuiți, nu sunt limitative,

dimpotrivă, chiar instanța a precizat că „se vor lămuri orice împrejurări

rezultate din desfășurarea urmăririi penale”.

Așa fiind, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul formulat de B.S.V.,

ca nefondat, menținând hotărârea criticată, ca nelegală.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.S.V., împotriva sentinței penale nr. 1 din 26 ianuarie 2004 a

Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

martie 2004.