ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5611/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia sub nr. 1066 din 6 februarie 2004, petenta M.F. a

formulat plângere împotriva rezoluției nr. 93 din 11 iunie 2003, a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Ulterior, prin încheierea nr. 2537

din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cauza a fost strămutată

la Curtea de Apel Brașov.

Prin rezoluția nr. 93 din data de 11

iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea P.D.C., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 289, art. 291, art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe

lângă Tribunalul Sibiu, privind pe făptuitorii M.M. și C.A.M., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție de

neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea P.D.C., notar public,

procurorul a reținut următoarele:

Petiționara M.F. i-a reclamat la

data de 12 septembrie 2002 pe M.M. și C.A.M., pentru faptul că la data de 15

octombrie 1997 au indus-o în eroare la acordarea unui împrumut, în sensul că

deși au convenit ca pentru suma de bani să încheie un contract de garanție

imobiliară, pentru apartamentul persoanei vătămate, s-a încheiat de fapt un

contract de vânzare – cumpărare, iar ulterior apartamentul a fost luat de C.A.M.

Ulterior, cu ocazia audierii sale, în data de 30 noiembrie 2001, persoana

vătămată M.F. a formulat plângere și împotriva făptuitoarei P.D.C., notar

public, care a autentificat contractul de vânzare – cumpărare și care ar fi

semnat în fals cererea de redactare, autentificare și intabulare a contractului

de vânzare – cumpărare din 15 octombrie 1997.

Din expertiza grafologică, efectuată

în cauză, a rezultat că partea vătămată a executat semnăturile în cauză. Mai

mult, conform legii de organizare a notarilor publici, cererea de redactare,

autentificare și intabulare nu este obligatorie și nu produce consecințe

juridice prin conținutul său, astfel că nu se poate reține în sarcina

făptuitoarei P.D.C. comiterea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.

289 C. pen., uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. și complicitate la

înșelătorie în convenții, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen., faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive, respectiv

intenția.

Cu privire la soluția de disjungere,

s-a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 64 alin. (1) și (2) din Legea nr.

360/2002, făptuitorul M.M. având calitatea de subofițer la Poliția municipiului

Sibiu.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționara M.F. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu,

care a fost soluționată prin rezoluția nr. 791 din 26 noiembrie 2003 a acestei

autorități judiciare. Prin aceasta a fost respinsă plângerea persoanei

vătămate, arătându-se că în condițiile în care petenta recunoaște că a semnat

personal actul de vânzare – cumpărare translativ de proprietate, semnătura

depusă pe cerere (stabilită, de altfel, că îi aparține, conform raportului de

constatare tehnico – științifică) este lipsită de relevanță efectuarea unei

expertize grafice, plângerea fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei rezoluții, petenta

M.F. a formulat plângere la instanță, solicitând admiterea plângerii, desființarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitoarea P.D.C. și

începerea urmăririi penale față de aceasta, pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen. Totodată, petiționara a solicitat efectuarea unei expertize

grafologice.

Curtea de Apel Brașov, prin sentința

penală nr. 24/ F din 18 iunie 2004, a respins plângerea formulată de petentă, obligând-o

la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționara M.F., solicitând, prin motivele scrise, efectuarea

unei noi expertize grafologice, prin care să dovedească faptul că nu a semnat

actele pe care le contestă.

Examinând recursul în raport de

motivele invocate, cât și din oficiu, se constată că acesta este nefondat și

urmează a fi respins.

Verificând actele și lucrările

dosarului se reține că prin Rezoluția nr. 93/P/2003 din 11 iunie 2003 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitoarea P.D.C., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289,

art. 291, art. 26 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., disjungerea cauzei și

disjungerea cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, privind pe făptuitorii M.M.

și C.A.M., pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Prin rezoluția nr. 791/II/2/2003 din

26 noiembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins

plângerea petiționarei, împotriva soluției dată prin rezoluția nr. 93/P/2003

din 11 iunie 2003.

Susținerile petiționarei, în sensul

că făptuitoarea P.D.C. ar fi falsificat cererea de redactare, autentificare și

intabulare a contractului de vânzare – cumpărare, sunt infirmate de

declarațiile luate de organele de cercetare penală și de raportul de constatare

tehnico – științifică nr. 179 din 25 iulie 2003, care concluzionează că

semnăturile depuse pe cererea intitulată „Doamna Notar Public” din 15 octombrie

1997, atribuite petiționarei, au fost executate de aceasta.

Așadar, se constată că instanța a

cărei hotărâre a fost recurată, a apreciat în mod corect că Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Alba Iulia în mod justificat a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitoarea P.D.C.

Pentru aceste considerente, se

constată că nu există motive pentru efectuarea unei noi expertize grafologice

și ca urmare pentru trimiterea dosarului în vederea redeschiderii urmăririi

penale, în cauză, și în consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., urmează ca recursul petiționarei M.F. să fie respins, ca

nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara M.F. împotriva sentinței penale nr. 24/ F din 18 iunie

2004 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurentă să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29

octombrie 2004.