ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2008

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82/ PI din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de petentul B.G. împotriva ordonanței din 29 mai 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 224/P/2007 și a rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 27 iunie 2007, pronunțată în dosar nr. 505/II/2/2007, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Prin plângerea adresată instanței împotriva ordonanței din 29 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul B.G.

a cerut trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetării față de persoanele reclamate, deoarece în mod abuziv a fost deposedat de casă. Din materialul probator existent la dosar a rezultat că prin contractul de împrumut autentificat de notarul public V.A. sub nr. 1104 din 14 martie 2004, soții B.G. și B.M. au luat sub formă de împrumut suma de 32.000 Euro de la numitul G.D., contract semnat de toate părțile. Ulterior încheierii contractului, în care era menționată garantarea împrumutului cu un imobil proprietatea petentului și a soției acestuia, s-a cerut executarea silită asupra imobilului deoarece nu i-a fost restituit împrumutul. În acest sens, s-a adresat executorului P.H., constituindu-se dosarul execuțional nr. 267/2005.

Prin încheierea din 6 iunie 2005 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul nr. 655/2005, a admis cererea pronunțată de creditorul G.D. și s-a încuviințat executarea silită a titlului executor constituit prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 1104/2005 pentru creanța totală de 32.000 Euro. La data de 14 februarie 2006, executorul judecătoresc P.H. a procedat la executare silită a imobilului proprietatea debitorului, care a fost adjudecat cu suma de 15.000 RON prin licitație publică de numita G.E.S. În condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanța de fond, învestită legal cu soluționarea plângerii, în raport de starea de fapt arătată, ce rezultă din probe, a concluzionat că nu se conturează elemente din care să rezulte că, prin conținutul său, contractul nu ar reflecta voința părților, aspecte sub care rezoluția atacată este legală și temeinică.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.G. Recurentul petent nu a motivat în scris recursul declarat, dar fiind prezent la data soluționării cauzei în recurs a cerut trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor față de persoanele reclamate. Susținerea recurentului se va examina în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., constatându-se, însă, că recursul este nefondat. Este adevărat că dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., prevăd soluția trimiterii la procuror în scopul începerii urmăririi penale sau redeschiderii urmăririi penale, dar în contextul în care au rămas aspecte necercetate sau probe ce nu au fost administrate și care conțin indicii de săvârșire a unei fapte penale.

În speță, însă din actele administrate rezultă fără echivoc condițiile în care s-a încheiat contractul de împrumut semnat de petent și soția acestuia, aceștia fiind de acord cu condițiile stipulate și garanțiile angajate. Neexistând fapte de inducere în eroare și nici elemente care să contureze infracțiunile reclamate și care se pretind a fi comise de notarul public sau de executorul judecătoresc cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor lor de serviciu nu se constată existența unor motive legale care să justifice admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale. Persoanele reclamate, îndeplinind atribuțiile lor cu respectarea legii nu pot răspunde penal pentru faptele reclamate, aspect sub care, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și tot astfel, hotărârea atacată, care a menținut-o.

Neconstatându-se motive de casare nici cu ocazia verificării din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., pentru totalitatea considerentelor expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 82 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2008.