ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2008

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82/

PI din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată

de petentul B.G. împotriva ordonanței din 29 mai 2007, pronunțată de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 224/P/2007 și a rezoluției

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 27

iunie 2007, pronunțată în dosar nr. 505/II/2/2007, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin plângerea adresată

instanței împotriva ordonanței din 29 mai 2007, dată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, petentul B.G. a cerut trimiterea cauzei la parchet

pentru continuarea cercetării față de persoanele reclamate, deoarece în mod

abuziv a fost deposedat de casă.

Din materialul probator

existent la dosar a rezultat că prin contractul de împrumut autentificat de

notarul public V.A. sub nr. 1104 din 14 martie 2004, soții B.G. și B.M. au luat

sub formă de împrumut suma de 32.000 Euro de la numitul G.D., contract semnat

de toate părțile.

Ulterior încheierii

contractului, în care era menționată garantarea împrumutului cu un imobil

proprietatea petentului și a soției acestuia, s-a cerut executarea silită

asupra imobilului deoarece nu i-a fost restituit împrumutul.

În acest sens, s-a adresat

executorului P.H., constituindu-se dosarul execuțional nr. 267/2005.

Prin încheierea din 6 iunie

2005 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul nr. 655/2005, a admis cererea

pronunțată de creditorul G.D. și s-a încuviințat executarea silită a titlului

executor constituit prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr. 1104/2005

pentru creanța totală de 32.000 Euro.

La data de 14 februarie

2006, executorul judecătoresc P.H. a procedat la executare silită a imobilului

proprietatea debitorului, care a fost adjudecat cu suma de 15.000 RON prin

licitație publică de numita G.E.S.

În condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanța de fond, învestită legal cu soluționarea plângerii, în

raport de starea de fapt arătată, ce rezultă din probe, a concluzionat că nu se

conturează elemente din care să rezulte că, prin conținutul său, contractul nu

ar reflecta voința părților, aspecte sub care rezoluția atacată este legală și

temeinică.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul B.G.

Recurentul petent nu a

motivat în scris recursul declarat, dar fiind prezent la data soluționării

cauzei în recurs a cerut trimiterea cauzei la procuror în vederea continuării cercetărilor

față de persoanele reclamate.

Susținerea recurentului se

va examina în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen.,

constatându-se, însă, că recursul este nefondat.

Este adevărat că

dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., prevăd

soluția trimiterii la procuror în scopul începerii urmăririi penale sau

redeschiderii urmăririi penale, dar în contextul în care au rămas aspecte

necercetate sau probe ce nu au fost administrate și care conțin indicii de

săvârșire a unei fapte penale.

În speță, însă din actele

administrate rezultă fără echivoc condițiile în care s-a încheiat contractul de

împrumut semnat de petent și soția acestuia, aceștia fiind de acord cu

condițiile stipulate și garanțiile angajate.

Neexistând fapte de inducere

în eroare și nici elemente care să contureze infracțiunile reclamate și care se

pretind a fi comise de notarul public sau de executorul judecătoresc cu ocazia

îndeplinirii atribuțiilor lor de serviciu nu se constată existența unor motive

legale care să justifice admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror

pentru începerea urmăririi penale.

Persoanele reclamate,

îndeplinind atribuțiile lor cu respectarea legii nu pot răspunde penal pentru

faptele reclamate, aspect sub care, soluția de neîncepere a urmăririi penale

este legală și temeinică și tot astfel, hotărârea atacată, care a menținut-o.

Neconstatându-se motive de

casare nici cu ocazia verificării din oficiu, conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., pentru totalitatea considerentelor expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petent.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 82 din 7

aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul petiționar

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2008.