ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 648/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 648/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

ordonanța nr. 366/P/2008 din 23 octombrie 2008, procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art.

228 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a), g) și j) C. proc. pen. a

dispus neînceperea urmăririi penale față de:

- Ș.l.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 215 C. pen.;

- L.D.,

- B.M.,

- C.A.,

- Ș.F.,

- C.I.,

- B.C. și,

- H.C.V.,

- sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.;

- I.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen., art.

215 C. pen., art. 256 C. pen. și art. 291 C. pen.

- B.N.T. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.,

- B.D.,

- R.M. și,

- B.I.V. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen.

Pentru a dispune în acest

sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarea

situație de fapt:

În esență, disputele au fost

generate de faptul cumpărării, cu ocazia licitației din 29 octombrie 2004, de

către avocatul I.C., a cotei părți de 2/4 din imobilul situat în Lugoj,

evidențiat în C.F., imobil moștenit de F.G. și sora ei F.L.R., de la mama lor.

Situația conflictuală astfel

generată, a făcut obiectul a numeroase dosare civile execuționale și penale, F.G.M.

formulând plângeri penale, atât împotriva cumpărătorului cât și a

judecătorilor, executorilor și experților menționați, în legătură cu modul în

care și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau conform legii, precum și față

de numitul Ș.I.G. de la care a contractat un împrumut bănesc.

Până în prezent, la această

unitate de parchet au fost adoptate mai multe soluții de neîncepere a urmăririi

penale după cum urmează:

1.- Avocat I.C.M. - prin

rezoluția nr. 171/P din 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara (Dosar nr. 171/P/2007), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a

dispus neînceperea urmăririi penale.

2.- Judecător C.B. - prin

rezoluția nr. 28/P din 07 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara (Dosar nr. 28/P/2007), conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

3.- Judecătorii C.l., C.B.,

executor judecătoresc B.N.T., avocat I.C.M., experți B.D. și B.l.V. - prin

ordonanța nr. 449/P din 14 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara (Dosar nr. 449/P/2007) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de magistrați, executor judecătoresc și avocat, precum și declinarea

competenței de soluționare a cauzei privind pe experți în favoarea Parchetului

de pe lângă Judecătoria Lugoj.

4.- Judecător B.M. - prin

rezoluția nr. 262/P din 07 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara (Dosar nr. 262/P/2004), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat.

5.- Judecător L.D. - prin

rezoluția nr. 243/P din 29 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

(Dosar nr. 245/P/2004) conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistrat.

6.- Executor judecătoresc H.V.

- Dosarul execuțional nr.156/2003 a fost instrumentat inițial de executorul H.V.,

iar ulterior, urmare a pensionării acestuia, a fost preluat sub nr. 222/2004 de

ce executorul B.N.T., toate activitățile îndeplinite având suport legal astfel

încât în cauză urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale, conform art. 10

lit. a) C. proc. pen."

7.- În fine, prin rezoluția

dată la 21 noiembrie 2007, în Dosarul penal nr. 552/P/2007, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorii L.D., B.M., C.l. și B.C.,

executorii judecătorești B.N.T. și H.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., precum și față de avocatul I.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 26 C.

pen. și art. 215 C. pen., pe motiv că faptele nu există și, mai mult sesizarea

a fost soluționată anterior, prin rezoluțiile menționate.

Prin aceeași rezoluție s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe experții B.l.V.

și B.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj.

Cei doi experți sunt acuzați

că, instigați fiind de avocatul I.C., au consemnat în rapoartele de expertiză

judiciară întocmite, date nereale cu privire la apartamentul în litigiu și a

terenului aferent.

Cu privire la acest capăt de

sesizare, problema a fost clarificată prin rezoluția acestei unități de parchet

nr. 171/P/2007 din 14 mai 2007 în cuprinsul căreia se consemnează următoarele:

În luna mai 2004, la cererea

lui I.C., expertul B.D. a efectuat o expertiză extrajudiciară, pentru evaluarea

cotei părți deținute în imobilul menționat.

În Dosarul civil nr. 3625/2004,

instanța de judecată a numit pe expertul B.l.V. în vederea efectuării unei

expertize iar expertul B.D. a fost acceptat ca expert consultant, la cererea

lui I.C.

Cu privire la expertul B.D.,

F.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, solicitând tragerea la

răspundere a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C.

pen. și art. 290 C. pen.

Prin rezoluția dată la 17

mai 2005, în Dosarul nr. 289/P/2005, unitatea de parchet menționată a dispus

neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există.

In motivarea soluției, s-a

arătat pe bună dreptate că neînsușirea de către reclamantă a concluziilor

raportului de expertiză, nu conduce la concluzia că B.D. se face vinovat de

săvârșirea infracțiunilor pentru care este acuzat.

De altfel, sus-numita nici

nu a contestat în instanță concluziile raportului de expertiză.

Pe de altă parte, prin

ordonanța dată la 23 aprilie 2007, aceeași unitate de parchet a dispus

neînceperea urmăririi penale față de experții B.D. și B.l.V. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen. și art. 25 C. pen. în

referire la art. 260 C. pen. pe motiv că faptele nu există.

Actele premergătoare au

vizat și fapta expertului B.l.V. de a fi modificat data intabulării în C.F. nr.

368/1.

Înscrierea în cartea

funciară a dreptului de proprietate al lui I.C., s-a făcut pe baza încheierii nr.

3083/2004 a Judecătoriei Lugoj, având ca temei ordonanța de adjudecare în Dosarul

execuțional nr. 222/2004 și procesul verbal de licitație întocmit de Biroul

executorului judecător B.N.T.

Prin aceiași ordonanță s-a dispus

declinarea competenței soluționare a cauzei în ceea ce îl privește pe avocatul

I.C., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Fiind audiat, I.C. a

declarat în fața procurorului, la data 08 mai 2007, că nu le-a cerut celor doi

experți să denatureze adevărul prin concluziile trase.

Or, în această situație,

acuzele aduse de F.G., prin ele însele, necoroborate cu alte probe sau indicii,

nu pot conduce la concluzia I.C. i-a instigat pe cei doi experți la mărturie

mincinoasă și că a înșelat-o, situație în care se constată că cele două

infracțiuni nu există.

De  menționat că față de

judecătorul C.I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută art. 246 C. pen., pe motiv că fapta nu există

și prin rezoluția dată la de 31 august 2005 în Dosarul penal nr. 175/P/2005.

Executorul judecătoresc H.C.V.

este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. iar Ș.l.G.

este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen.

Cu privire la acest capăt de

sesizare, precizăm că executorul judecătoresc H.C.V. a instrumentat inițial Dosarul

execuțional nr. 156/2003, îndeplinindu-și îndatoririle de serviciu conform

legii după care, urmare pensionării, l-a predat executorului judecătoresc B.N.T.

Titlul executor a constat

din contractul de împrumut nr. 1451 din 27 mai 2006, încheiat de creditorul Ș.l.G.

cu debitoarea F.G.M., în baza căruia acesta îi datora suma de 4.000 euro plus

cheltuielile de judecată, rezultând din litigiile civile generate de

neexecutarea contractului.

Executarea silită a fost

încuviințată de instanța competentă, iar debitoarea și-a dat acordul scris la

data de 01 aprilie 2004, în sensul că vânzarea cotei sale părți din imobil să

se facă la prețul de impozitare.

Din cele expuse, rezultă că

nici executorul judecătoresc H.C.V. și nici Ș.I.G. nu se fac vinovați de

săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt acuzați, pe motivul neîntrunirii sub

aspect subiectiv al elementelor constitutive prevăzute de lege.

Trebuie precizat și faptul

că F.G.M. a făcut plângere și împotriva funcționarilor de la Oficiul de

Cadastru Timișoara, fără a-i nominaliza și fără a enunța chiar generic acuzele

aduse, acest capăt de sesizare făcând obiectul cercetărilor într-un dosar

separat aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, ca urmare a declinării

competenței de soluționare a cauzei dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara prin ordonanța dată la 14 august 2007 în Dosarul penal nr. 449/P/2007.

În concluzie, cu excepția

lui Ș.I.G., în cazul tuturor persoanelor acuzate prin plângerea care a stat la

baza constituirii dosarului de față, s-au dispus anterior soluții de neîncepere

a urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 41/P/2008,

în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) și f) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale fața de Ș.I.G. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen.; L.D., B.M., C.I., B.C. și H.C.V. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.; I.C.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. în referire la art.

260 C. pen. și art. 215 C. pen.; B.N.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.; B.D. și B.I.V. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen.

În cuprinsul celor patru sesizări

și a declarației dată în fața procurorului la 2 octombrie 2008, care fac

obiectul cercetărilor în cauza de față, reclamanta, după ce a reiterat toate

acuzele anterioare, și-a suplimentat cerea de tragere la răspundere penală, în

sensul că a mai solicitat efectuarea cercetări penale față de notarul public R.M.

din cadrul Biroului Notarial cu aceeași denumire din municipiul Lugoj, pentru

fapta de a fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut încheiat cu Ș.I.G.,

față de judecătorul Ș.F. de la Judecătoria Lugoj, pentru fapta de fi pronunțat,

tot în mod abuziv, hotărârea care a stat la baza înregistrării Dosarului execuțional

nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N., față de judecătorul B.C. de la

aceeași instanță, pentru fapta de a fi investit cu formulă executorie, prin

fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, hotărârea adoptată de

Tribunalul Timiș în Dosarul civil nr. 1932/252/2 (precum și față de judecătorul

C.A., pentru fapta de a fi făcut parte din completul de judecată al

Tribunalului Timiș, care a soluționat Dosarul civil nr. 214/252/2007, deși

anterior fusese recuzată.

Din actele premergătoare

efectuate rezultă că și aceste acuze sunt vădit nefondate.

Astfel, notarul public R.M.,

a autentificat prin încheierea nr. 1451 din 27 mai 1996, contractul de împrumut

încheiat de reclamantă cu Ș.G., contract al cărui conținut nu este contestat;

cu alte cuvinte, în sarcina notarului public R.M. nu se pot reține

infracțiunile prev. de art. 246 și din C. pen., deoarece acestea nu există. Mai

mult, în cazul ambelor infracțiuni s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen.

Sentința civilă nr. 143 din 22

ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 1932/252/2006,

prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.M.C. împotriva

pârâtei R.F.L.S., dispunându-se sistarea stării de indiviziune cu privire la

imobilul în cauză precum și respingerea cererii reconvenționale și a celei de

intervenție în interes propriu, formulate de reclamanta R.F.L.S. și de

intervenienta F.G.M., nu poate fi apreciată ca nelegală și netemeinică,

necăzând în sarcina noastră posibilitatea de a lua o decizie în acest sens și,

până la proba contrară, doar pe baza simplelor acuze, necoroborate cu alte

probe sau indicii, nu se poate ajunge la o astfel de concluzie.

De altfel, hotărârea în

cauză nu este nici definitivă și nici irevocabilă, ea fiind supusă căilor de

atac ale recursului și apelului.

In ceea ce privește acuza

potrivit căreia judecătorul B.C. ar fi investit prin fals și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, cu formulă executorie, Decizia civilă nr. 540/

A din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1932/252/2006,

în sensul că deși cererea formulată de creditorul I.M.C., a fost depusă la

Judecătoria Lugoj, la data de 28 iulie 2008, investirea s-a făcut cu data de 25

iulie 2008, este de asemenea nefondată, din evidențele instanței menționate

rezultând că avem de a face cu o simplă eroare materială a grefierului

registrator, care a scris pe cerere data de 28 iulie 2008, deși în realitate,

așa cum rezultă și din ștampila cu data de intrare precum și din evidențele

calculatorului, documentul a fost depus la data de 25 iulie 2008, când cererea

a fost admisă în camera de consiliu.

Oricum, fie la data

menționată, fie la data de 28 iulie 2008, cererea de investire ar fi fost

admisă, nefiind alte impedimente în acest sens.

De asemenea, judecătorul C.A.

a tăcut parte din completul de judecată care a avut spre soluționare Dosarul nr.

214/252/2007, în care, împreună cu judecătorul P.M., au pronunțat Decizia civilă

nr. 672/ A din 22 august 2007, în contextul în care, cererea de recuzare

formulată de F.G.M. fusese respinsă ca neîntemeiată.

Prin această decizie a fost

respins apelul declarat de apelanta reclamantă F.G.M. împotriva sentinței

civile nr. 719 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Lugoj și a încheierii de

îndreptare a erorii materiale, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul civil

nr. 214/252/2007 în contradictoriu cu intimații F.L.S. și I.C.M.

Hotărârea a fost dată cu

drept de recurs, fiind supusă controlului judecătoresc prin exercitarea acestei

căi de atac.

Susținerile reclamantei F.G.M.,

potrivit cărora soluția adoptată este nelegală și netemeinică, nu poate conduce

însă la concluzia comiterii de către acest magistrat a infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din C. pen.

În ceea ce privește

infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în legătură cu comiterea

căreia este acuzat avocatul I.C.M., aceasta nu există, atât timp cât nu există

infracțiunea de fals intelectual, prev. art. 289 din C. pen.

Acuza potrivit căreia

avocatul I.C.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de primire de

foloase necuvenite, constând în aceea că a cumpărat de la Ș.I.G. creanța

decurgând din împrumutul contractat de la acesta de către F.G.M., pe care

ulterior a valorificat-o devenind proprietar al imobilului în cauză, se încadrează

în prev. art. 6 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și

sancționarea faptelor de corupție în referire la art. 256 din C. pen. care,

potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 43/2002 privind D.N.A., intră în

competente soluționare a Serviciului Teritorial Timișoara din cadrul acestei

instituții.

În consecință, cu privire la

acest capăt de acuzare, urmează să se dispună disjungerea și declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea unității de parchet menționată.

Plângerea petentei F.G.M., a

fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 1161/II/2/2008 din 25 noiembrie

2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Pentru a dispune în acest

sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a

reținut că susținerile petentei necoroborându-se cu alte mijloace de probă,

sunt afirmații nefondate.

În temeiul dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., petenta F.G. s-a adresat instanței competente.

Prin sentința penală nr. 228/PI

din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins

plângerea formulată, pe motiv că în cauză nu subzistă elemente de vinovăție în

privința persoanelor avizate de petenta F.G.M. de săvârșirea infracțiunilor

reclamate.

Împotriva sentinței, petenta

a formulat recurs, criticile aduse sentinței instanței de apel, fiind

menționate în memoriul depus la filele 34-42.

Motivarea recursului pe care

o face petenta se rezumă exact la reclamațiile făcute de aceasta începând de la

organul de urmărire penală până la instanța de apel.

Recursul va fi respins ca

nefondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a pronunța această

ordonanță, procurorul a arătat că petenta F.G.M. a sesizat organul de urmărire penală,

solicitând tragerea Ia răspundere penală a numiților: Ș.l.G. sub aspectul

săvârșii infracțiunii prev. de art. 215 C. pen.; L.D., B.M., C.A., Ș.F., C.l.,

B.C., H.C.V. si aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.; I.C.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. cu referire la art.

260 C. pen., art. 215 C. pen., 256 C. pen. și art. 291 C. pen.; B.N.T. sub

aspectul săvârșirii infracțiuni prev. de art. 246 și 289 C. pen.; B.D., R.M. și

B.l.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 C. pen.

Procurorul a arătat că prin

rezoluția nr. 41/P/2008, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 171/2008

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 462/59/2009, au fost

analizate în esență aceleași acuze ca și în prezentul dosar, fiind suplimentată

cererea de tragere la răspundere penală în sensul că petenta a solicitat

efectuarea de cercetări penale față de notarul public R.M. din Lugoj pentru

fapta că ar fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut încheiat cu Ș.l.G.,

față de judecătorul Ș.F. de la Judecătoria Lugoj pentru fapta de a fi pronunțat

în mod abuziv hotărârea care a stat la baza înregistrării Dosarului execuțional

nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N. față de judecătorul B.C. de la

aceeași instanță, pentru fapta de a investi cu formulă executorie, prin fals și

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor hotărârea adoptată de

Tribunalul Timiș în Dosarul civil nr. 1932/252/2006, precum și față de

judecătorul C.A. pentru fapta de a fi făcut parte din completul de judecată al

Tribunalului Timiș, care a soluționat Dosarul civil nr. 214/252/200 deși

anterior fusese recuzată.

S-a arătat în rezoluție că

acuzele formulate sunt vădit nefondate.

Astfel, notarul public R.M. a

autentificat prin încheierea nr. 1451/1996 contractul de împrumut încheiat de

reclamantă cu Ș.l.G., contract al cărui conținut nu este contestat, astfel că

în sarcina acesteia nu pot fi reținute infracțiunile prev. de art. 246 și 288 C.

pen., acestea neexistând; mai mult decât atât, în cazul acestora s-ar fi

împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit.

d) C. pen.

Procurorul a apreciat că, cu

privire la legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 143/2007 a

Judecătoriei Lugoj, pronunțată în Dosar nr. 1932/252/2006, nu poate face

aprecieri deoarece această hotărâre nu este irevocabilă, ea fiind supusă căilor

de atac.

Cu privire la cererea de

investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești, nu s-au constatat

nereguli de natură penală, astfel, acuzele cu privire la judecătorul B.C. de la

Judecătoria Lugoj, referitoare la infracțiunile de,fals și abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, sunt nefondate.

Referitor la judecătorul C.A., procurorul a arătat că

aceasta a făcut parte din completul de judecată care a soluționat Dosarul nr. 214/252/2007

și împreună cu judecătorul P.M. a pronunțat Decizia civilă nr. 752/A/2007 a

Tribunalului Timiș, în contextul în care cererea de recuzare formulată de

petenta F.G. a fost respinsă ca neîntemeiată, iar hotărârea pronunțată de

aceștia a fost dată cu drept de recurs, fiind supusă controlului judecătoresc,

susținerile petentei că soluția adoptată este nelegală și netemeinică neputând

duce la concluzia comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prev.

de art. 291 C. pen., în legătură cu comiterea căreia este acuzat avocatul l.C.M.,

aceasta nu există, atâta timp cât nu există infracțiunea de fals intelectual,

prev. de art. 289 C. pen.

Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere

petenta F.G., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția din 25

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr.

1161/11/2/2008.

Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere F.G.,

apreciind că sunt nelegale și netemeinice, invocând o serie de nelegalităti

comise cu ocazia executării silite a imobilului în cauză.

Instanța apreciază că plângerea formulată de petenta F.G.

este neîntemeiată, în condițiile în care din întregul material probator

existent în cauză nu au fost decelate elemente de natură să conducă la

confirmarea vinovăției vreunui intimat, acuzat în prezentul dosar de săvârșirea

unor infracțiuni de către petenta, nefiind probe de vinovăție în sensul acuzațiilor

aduse.

Petenta F.G. a formulat numeroase plângeri penale

împotriva magistraților care au soluționat cauze având ca obiect acțiuni civile

legate de imobilul al cărei proprietar a fost petenta, considerând că

hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, susținând că, cu

ocazia soluționării cauzelor au fost săvârșite infracțiuni, ca de altfel și cu

ocazia executării silite a imobilului în cauză de către executorul

judecătoresc, de către experții tehnici, de către notarul public care a încheiat

contractul de împrumut.

Instanța apreciază, așa cum s-a inserat și în

conținutul rezoluției atacate, că acuzele împotriva intimaților C.B., C.l., B.N.T.,

B.D. și B.l.V., B.M., L.D., H.V., l.C. au mai fost analizate prin alte

rezoluții, respectiv hotărâri judecătorești (soluția din Dosarul nr. 41/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, analizată prin sentința

penală nr. 171/2008 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. 462/59/2008,

rămasă definitivă prin nerecurare), astfel că, cu privire la aceștia există

autoritate de lucru judecat, neputându-se relua aceleași acuze în repetate

rânduri, deoarece acestea au fost analizate și tranșate în mod definitiv.

Plângerea de față conține și elemente noi, respectiv

acuzații aduse notarului public R.M., care a încheiat contractul de împrumut

dintre petentă și numitul Ș.l.G., însă în sarcina acestui intimat nu pot fi

reținute infracțiunile prev. de art. 246 și 288 C. pen., fiind incidente disp. art.

10 lit. a) C. proc. pen., faptele neexistând. Mai mult decât atât, cu privire

la acestea s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale conform

art. 122 C. pen.

Cu privire la pronunțarea unor hotărâri judecătorești

de către magistrații Ș.F., C.A., instanța apreciază că aceștia nu au comis fapte

de natură penală cu ocazia efectuării unei activități jurisdicționale, deoarece

împotriva hotărârilor judecătorești petenta are posibilitatea de a uza de căile

de atac legale, cu ocazia cărora poate invoca orice motiv de nelegalitate sau

de netemeinicie, acestea urmând a fi analizate cu ocazia judecării cauzelor în

căile de atac prevăzute de lege.

Prin admiterea posibilității de efectuare a unor

plângeri penale împotriva persoanelor care îndeplinesc o activitate de

jurisdicție, s-ar crea posibilitatea de a uza de alte căi de atac, neprevăzute

de legea procesuală, ceea ce este inadmisibil, persoanele în cauză, care sunt

nemulțumite de hotărârile judecătorești, având posibilitatea de a uza de căile

de atac.

Cu privire la activitatea judecătorului B.C., care a

investit cu formulă executorie Decizia civilă nr. 540/2008 a Tribunalului

Timiș, instanța apreciază că nu au existat elemente de natură penală,

subzistând în cauză doar o eroare materială a grefierului registrator cu

privire la data depunerii cererii de către avocatul l.C.M. la Judecătoria

Lugoj.

Cu privire la acuzele aduse avocatului l.C.M.,

respectiv că ar fi comis infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.,

această acuzație nu are suport legal, cât timp nu s-a constatat existența unei

infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., fiind incidente

disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Față de cele reținute,

Înalta Curte –în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. – va

respinge ca nefondat recursul petentei.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara F.G. împotriva sentinței penale nr. 228/PI din 5

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 februarie 2010.