ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 648/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța nr. 366/P/2008 din 23 octombrie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 228 C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a), g) și j) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de: - Ș.l.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen.; - L.D., - B.M., - C.A., - Ș.F., - C.I., - B.C. și, - H.C.V., - sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.; - I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen., art. 215 C. pen., art. 256 C. pen.

și art. 291 C. pen. - B.N.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., - B.D., - R.M. și, - B.I.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reținut următoarea situație de fapt: În esență, disputele au fost generate de faptul cumpărării, cu ocazia licitației din 29 octombrie 2004, de către avocatul I.C., a cotei părți de 2/4 din imobilul situat în Lugoj, evidențiat în C.F., imobil moștenit de F.G. și sora ei F.L.R., de la mama lor. Situația conflictuală astfel generată, a făcut obiectul a numeroase dosare civile execuționale și penale, F.G.M.

formulând plângeri penale, atât împotriva cumpărătorului cât și a judecătorilor, executorilor și experților menționați, în legătură cu modul în care și-au îndeplinit atribuțiile ce le reveneau conform legii, precum și față de numitul Ș.I.G. de la care a contractat un împrumut bănesc. Până în prezent, la această unitate de parchet au fost adoptate mai multe soluții de neîncepere a urmăririi penale după cum urmează: 1.- Avocat I.C.M. - prin rezoluția nr. 171/P din 14 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (Dosar nr. 171/P/2007), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale. 2.- Judecător C.B. - prin rezoluția nr. 28/P din 07 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (Dosar nr. 28/P/2007), conform prevederilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale. 3.- Judecătorii C.l., C.B., executor judecătoresc B.N.T., avocat I.C.M., experți B.D. și B.l.V. - prin ordonanța nr. 449/P din 14 august 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (Dosar nr. 449/P/2007) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrați, executor judecătoresc și avocat, precum și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe experți în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj. 4.- Judecător B.M. - prin rezoluția nr. 262/P din 07 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (Dosar nr. 262/P/2004), conform art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat.

5.- Judecător L.D. - prin rezoluția nr. 243/P din 29 iunie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara (Dosar nr. 245/P/2004) conform art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat. 6.- Executor judecătoresc H.V. - Dosarul execuțional nr.156/2003 a fost instrumentat inițial de executorul H.V., iar ulterior, urmare a pensionării acestuia, a fost preluat sub nr. 222/2004 de ce executorul B.N.T., toate activitățile îndeplinite având suport legal astfel încât în cauză urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale, conform art. 10 lit. a) C. proc. pen." 7.- În fine, prin rezoluția dată la 21 noiembrie 2007, în Dosarul penal nr. 552/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii L.D., B.M., C.l.

și B.C., executorii judecătorești B.N.T. și H.V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., precum și față de avocatul I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 26 C. pen. și art. 215 C. pen., pe motiv că faptele nu există și, mai mult sesizarea a fost soluționată anterior, prin rezoluțiile menționate. Prin aceeași rezoluție s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe experții B.l.V. și B.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj. Cei doi experți sunt acuzați că, instigați fiind de avocatul I.C., au consemnat în rapoartele de expertiză judiciară întocmite, date nereale cu privire la apartamentul în litigiu și a terenului aferent.

Cu privire la acest capăt de sesizare, problema a fost clarificată prin rezoluția acestei unități de parchet nr. 171/P/2007 din 14 mai 2007 în cuprinsul căreia se consemnează următoarele: În luna mai 2004, la cererea lui I.C., expertul B.D. a efectuat o expertiză extrajudiciară, pentru evaluarea cotei părți deținute în imobilul menționat. În Dosarul civil nr. 3625/2004, instanța de judecată a numit pe expertul B.l.V. în vederea efectuării unei expertize iar expertul B.D. a fost acceptat ca expert consultant, la cererea lui I.C. Cu privire la expertul B.D., F.G. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, solicitând tragerea la răspundere a acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 290 C. pen. Prin rezoluția dată la 17 mai 2005, în Dosarul nr. 289/P/2005, unitatea de parchet menționată a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există. In motivarea soluției, s-a arătat pe bună dreptate că neînsușirea de către reclamantă a concluziilor raportului de expertiză, nu conduce la concluzia că B.D. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care este acuzat. De altfel, sus-numita nici nu a contestat în instanță concluziile raportului de expertiză. Pe de altă parte, prin ordonanța dată la 23 aprilie 2007, aceeași unitate de parchet a dispus neînceperea urmăririi penale față de experții B.D. și B.l.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen.

și art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen. pe motiv că faptele nu există. Actele premergătoare au vizat și fapta expertului B.l.V. de a fi modificat data intabulării în C.F. nr. 368/1. Înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al lui I.C., s-a făcut pe baza încheierii nr. 3083/2004 a Judecătoriei Lugoj, având ca temei ordonanța de adjudecare în Dosarul execuțional nr. 222/2004 și procesul verbal de licitație întocmit de Biroul executorului judecător B.N.T. Prin aceiași ordonanță s-a dispus declinarea competenței soluționare a cauzei în ceea ce îl privește pe avocatul I.C., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Fiind audiat, I.C. a declarat în fața procurorului, la data 08 mai 2007, că nu le-a cerut celor doi experți să denatureze adevărul prin concluziile trase.

Or, în această situație, acuzele aduse de F.G., prin ele însele, necoroborate cu alte probe sau indicii, nu pot conduce la concluzia I.C. i-a instigat pe cei doi experți la mărturie mincinoasă și că a înșelat-o, situație în care se constată că cele două infracțiuni nu există. De menționat că față de judecătorul C.I., s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută art. 246 C. pen., pe motiv că fapta nu există și prin rezoluția dată la de 31 august 2005 în Dosarul penal nr. 175/P/2005. Executorul judecătoresc H.C.V. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. iar Ș.l.G. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen.

Cu privire la acest capăt de sesizare, precizăm că executorul judecătoresc H.C.V. a instrumentat inițial Dosarul execuțional nr. 156/2003, îndeplinindu-și îndatoririle de serviciu conform legii după care, urmare pensionării, l-a predat executorului judecătoresc B.N.T. Titlul executor a constat din contractul de împrumut nr. 1451 din 27 mai 2006, încheiat de creditorul Ș.l.G. cu debitoarea F.G.M., în baza căruia acesta îi datora suma de 4.000 euro plus cheltuielile de judecată, rezultând din litigiile civile generate de neexecutarea contractului. Executarea silită a fost încuviințată de instanța competentă, iar debitoarea și-a dat acordul scris la data de 01 aprilie 2004, în sensul că vânzarea cotei sale părți din imobil să se facă la prețul de impozitare.

Din cele expuse, rezultă că nici executorul judecătoresc H.C.V. și nici Ș.I.G. nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt acuzați, pe motivul neîntrunirii sub aspect subiectiv al elementelor constitutive prevăzute de lege. Trebuie precizat și faptul că F.G.M. a făcut plângere și împotriva funcționarilor de la Oficiul de Cadastru Timișoara, fără a-i nominaliza și fără a enunța chiar generic acuzele aduse, acest capăt de sesizare făcând obiectul cercetărilor într-un dosar separat aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin ordonanța dată la 14 august 2007 în Dosarul penal nr. 449/P/2007.

În concluzie, cu excepția lui Ș.I.G., în cazul tuturor persoanelor acuzate prin plângerea care a stat la baza constituirii dosarului de față, s-au dispus anterior soluții de neîncepere a urmăririi penale. Prin rezoluția nr. 41/P/2008, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. d) și f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale fața de Ș.I.G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen.; L.D., B.M., C.I., B.C. și H.C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.; I.C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen. și art. 215 C. pen.; B.N.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen.; B.D. și B.I.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 260 C. pen. În cuprinsul celor patru sesizări și a declarației dată în fața procurorului la 2 octombrie 2008, care fac obiectul cercetărilor în cauza de față, reclamanta, după ce a reiterat toate acuzele anterioare, și-a suplimentat cerea de tragere la răspundere penală, în sensul că a mai solicitat efectuarea cercetări penale față de notarul public R.M. din cadrul Biroului Notarial cu aceeași denumire din municipiul Lugoj, pentru fapta de a fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut încheiat cu Ș.I.G., față de judecătorul Ș.F. de la Judecătoria Lugoj, pentru fapta de fi pronunțat, tot în mod abuziv, hotărârea care a stat la baza înregistrării Dosarului execuțional nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N., față de judecătorul B.C.

de la aceeași instanță, pentru fapta de a fi investit cu formulă executorie, prin fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, hotărârea adoptată de Tribunalul Timiș în Dosarul civil nr. 1932/252/2 (precum și față de judecătorul C.A., pentru fapta de a fi făcut parte din completul de judecată al Tribunalului Timiș, care a soluționat Dosarul civil nr. 214/252/2007, deși anterior fusese recuzată. Din actele premergătoare efectuate rezultă că și aceste acuze sunt vădit nefondate. Astfel, notarul public R.M., a autentificat prin încheierea nr. 1451 din 27 mai 1996, contractul de împrumut încheiat de reclamantă cu Ș.G., contract al cărui conținut nu este contestat; cu alte cuvinte, în sarcina notarului public R.M.

nu se pot reține infracțiunile prev. de art. 246 și din C. pen., deoarece acestea nu există. Mai mult, în cazul ambelor infracțiuni s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. Sentința civilă nr. 143 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 1932/252/2006, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul I.M.C. împotriva pârâtei R.F.L.S., dispunându-se sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul în cauză precum și respingerea cererii reconvenționale și a celei de intervenție în interes propriu, formulate de reclamanta R.F.L.S. și de intervenienta F.G.M., nu poate fi apreciată ca nelegală și netemeinică, necăzând în sarcina noastră posibilitatea de a lua o decizie în acest sens și, până la proba contrară, doar pe baza simplelor acuze, necoroborate cu alte probe sau indicii, nu se poate ajunge la o astfel de concluzie.

De altfel, hotărârea în cauză nu este nici definitivă și nici irevocabilă, ea fiind supusă căilor de atac ale recursului și apelului. In ceea ce privește acuza potrivit căreia judecătorul B.C. ar fi investit prin fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, cu formulă executorie, Decizia civilă nr. 540/ A din 2 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 1932/252/2006, în sensul că deși cererea formulată de creditorul I.M.C., a fost depusă la Judecătoria Lugoj, la data de 28 iulie 2008, investirea s-a făcut cu data de 25 iulie 2008, este de asemenea nefondată, din evidențele instanței menționate rezultând că avem de a face cu o simplă eroare materială a grefierului registrator, care a scris pe cerere data de 28 iulie 2008, deși în realitate, așa cum rezultă și din ștampila cu data de intrare precum și din evidențele calculatorului, documentul a fost depus la data de 25 iulie 2008, când cererea a fost admisă în camera de consiliu.

Oricum, fie la data menționată, fie la data de 28 iulie 2008, cererea de investire ar fi fost admisă, nefiind alte impedimente în acest sens. De asemenea, judecătorul C.A. a tăcut parte din completul de judecată care a avut spre soluționare Dosarul nr. 214/252/2007, în care, împreună cu judecătorul P.M., au pronunțat Decizia civilă nr. 672/ A din 22 august 2007, în contextul în care, cererea de recuzare formulată de F.G.M. fusese respinsă ca neîntemeiată. Prin această decizie a fost respins apelul declarat de apelanta reclamantă F.G.M. împotriva sentinței civile nr. 719 din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Lugoj și a încheierii de îndreptare a erorii materiale, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în Dosarul civil nr. 214/252/2007 în contradictoriu cu intimații F.L.S.

și I.C.M. Hotărârea a fost dată cu drept de recurs, fiind supusă controlului judecătoresc prin exercitarea acestei căi de atac. Susținerile reclamantei F.G.M., potrivit cărora soluția adoptată este nelegală și netemeinică, nu poate conduce însă la concluzia comiterii de către acest magistrat a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 din C. pen. În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în legătură cu comiterea căreia este acuzat avocatul I.C.M., aceasta nu există, atât timp cât nu există infracțiunea de fals intelectual, prev. art. 289 din C. pen. Acuza potrivit căreia avocatul I.C.M. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de primire de foloase necuvenite, constând în aceea că a cumpărat de la Ș.I.G.

creanța decurgând din împrumutul contractat de la acesta de către F.G.M., pe care ulterior a valorificat-o devenind proprietar al imobilului în cauză, se încadrează în prev. art. 6 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție în referire la art. 256 din C. pen. care, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 43/2002 privind D.N.A., intră în competente soluționare a Serviciului Teritorial Timișoara din cadrul acestei instituții. În consecință, cu privire la acest capăt de acuzare, urmează să se dispună disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unității de parchet menționată. Plângerea petentei F.G.M., a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția nr. 1161/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că susținerile petentei necoroborându-se cu alte mijloace de probă, sunt afirmații nefondate. În temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., petenta F.G. s-a adresat instanței competente. Prin sentința penală nr. 228/PI din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins plângerea formulată, pe motiv că în cauză nu subzistă elemente de vinovăție în privința persoanelor avizate de petenta F.G.M. de săvârșirea infracțiunilor reclamate. Împotriva sentinței, petenta a formulat recurs, criticile aduse sentinței instanței de apel, fiind menționate în memoriul depus la filele 34-42.

Motivarea recursului pe care o face petenta se rezumă exact la reclamațiile făcute de aceasta începând de la organul de urmărire penală până la instanța de apel. Recursul va fi respins ca nefondat, pentru următoarele considerente: Pentru a pronunța această ordonanță, procurorul a arătat că petenta F.G.M. a sesizat organul de urmărire penală, solicitând tragerea Ia răspundere penală a numiților: Ș.l.G. sub aspectul săvârșii infracțiunii prev. de art. 215 C. pen.; L.D., B.M., C.A., Ș.F., C.l., B.C., H.C.V. si aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.; I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. cu referire la art. 260 C. pen., art. 215 C. pen., 256 C. pen.

și art. 291 C. pen.; B.N.T. sub aspectul săvârșirii infracțiuni prev. de art. 246 și 289 C. pen.; B.D., R.M. și B.l.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 C. pen. Procurorul a arătat că prin rezoluția nr. 41/P/2008, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 171/2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 462/59/2009, au fost analizate în esență aceleași acuze ca și în prezentul dosar, fiind suplimentată cererea de tragere la răspundere penală în sensul că petenta a solicitat efectuarea de cercetări penale față de notarul public R.M. din Lugoj pentru fapta că ar fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut încheiat cu Ș.l.G., față de judecătorul Ș.F.

de la Judecătoria Lugoj pentru fapta de a fi pronunțat în mod abuziv hotărârea care a stat la baza înregistrării Dosarului execuțional nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N. față de judecătorul B.C. de la aceeași instanță, pentru fapta de a investi cu formulă executorie, prin fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor hotărârea adoptată de Tribunalul Timiș în Dosarul civil nr. 1932/252/2006, precum și față de judecătorul C.A. pentru fapta de a fi făcut parte din completul de judecată al Tribunalului Timiș, care a soluționat Dosarul civil nr. 214/252/200 deși anterior fusese recuzată. S-a arătat în rezoluție că acuzele formulate sunt vădit nefondate. Astfel, notarul public R.M.

a autentificat prin încheierea nr. 1451/1996 contractul de împrumut încheiat de reclamantă cu Ș.l.G., contract al cărui conținut nu este contestat, astfel că în sarcina acesteia nu pot fi reținute infracțiunile prev. de art. 246 și 288 C. pen., acestea neexistând; mai mult decât atât, în cazul acestora s-ar fi împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. Procurorul a apreciat că, cu privire la legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 143/2007 a Judecătoriei Lugoj, pronunțată în Dosar nr. 1932/252/2006, nu poate face aprecieri deoarece această hotărâre nu este irevocabilă, ea fiind supusă căilor de atac. Cu privire la cererea de investirea cu formulă executorie a hotărârii judecătorești, nu s-au constatat nereguli de natură penală, astfel, acuzele cu privire la judecătorul B.C.

de la Judecătoria Lugoj, referitoare la infracțiunile de,fals și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, sunt nefondate. Referitor la judecătorul C.A., procurorul a arătat că aceasta a făcut parte din completul de judecată care a soluționat Dosarul nr. 214/252/2007 și împreună cu judecătorul P.M. a pronunțat Decizia civilă nr. 752/A/2007 a Tribunalului Timiș, în contextul în care cererea de recuzare formulată de petenta F.G. a fost respinsă ca neîntemeiată, iar hotărârea pronunțată de aceștia a fost dată cu drept de recurs, fiind supusă controlului judecătoresc, susținerile petentei că soluția adoptată este nelegală și netemeinică neputând duce la concluzia comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., în legătură cu comiterea căreia este acuzat avocatul l.C.M., aceasta nu există, atâta timp cât nu există infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petenta F.G., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția din 25 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 1161/11/2/2008. Împotriva acestor rezoluții a formulat plângere F.G., apreciind că sunt nelegale și netemeinice, invocând o serie de nelegalităti comise cu ocazia executării silite a imobilului în cauză. Instanța apreciază că plângerea formulată de petenta F.G.

este neîntemeiată, în condițiile în care din întregul material probator existent în cauză nu au fost decelate elemente de natură să conducă la confirmarea vinovăției vreunui intimat, acuzat în prezentul dosar de săvârșirea unor infracțiuni de către petenta, nefiind probe de vinovăție în sensul acuzațiilor aduse. Petenta F.G. a formulat numeroase plângeri penale împotriva magistraților care au soluționat cauze având ca obiect acțiuni civile legate de imobilul al cărei proprietar a fost petenta, considerând că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, susținând că, cu ocazia soluționării cauzelor au fost săvârșite infracțiuni, ca de altfel și cu ocazia executării silite a imobilului în cauză de către executorul judecătoresc, de către experții tehnici, de către notarul public care a încheiat contractul de împrumut.

Instanța apreciază, așa cum s-a inserat și în conținutul rezoluției atacate, că acuzele împotriva intimaților C.B., C.l., B.N.T., B.D. și B.l.V., B.M., L.D., H.V., l.C. au mai fost analizate prin alte rezoluții, respectiv hotărâri judecătorești (soluția din Dosarul nr. 41/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, analizată prin sentința penală nr. 171/2008 a Curții de Apel Timișoara în Dosarul nr. 462/59/2008, rămasă definitivă prin nerecurare), astfel că, cu privire la aceștia există autoritate de lucru judecat, neputându-se relua aceleași acuze în repetate rânduri, deoarece acestea au fost analizate și tranșate în mod definitiv. Plângerea de față conține și elemente noi, respectiv acuzații aduse notarului public R.M., care a încheiat contractul de împrumut dintre petentă și numitul Ș.l.G., însă în sarcina acestui intimat nu pot fi reținute infracțiunile prev. de art. 246 și 288 C. pen., fiind incidente disp.

art. 10 lit. a) C. proc. pen., faptele neexistând. Mai mult decât atât, cu privire la acestea s-a împlinit și termenul de prescripție a răspunderii penale conform art. 122 C. pen. Cu privire la pronunțarea unor hotărâri judecătorești de către magistrații Ș.F., C.A., instanța apreciază că aceștia nu au comis fapte de natură penală cu ocazia efectuării unei activități jurisdicționale, deoarece împotriva hotărârilor judecătorești petenta are posibilitatea de a uza de căile de atac legale, cu ocazia cărora poate invoca orice motiv de nelegalitate sau de netemeinicie, acestea urmând a fi analizate cu ocazia judecării cauzelor în căile de atac prevăzute de lege.

Prin admiterea posibilității de efectuare a unor plângeri penale împotriva persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicție, s-ar crea posibilitatea de a uza de alte căi de atac, neprevăzute de legea procesuală, ceea ce este inadmisibil, persoanele în cauză, care sunt nemulțumite de hotărârile judecătorești, având posibilitatea de a uza de căile de atac. Cu privire la activitatea judecătorului B.C., care a investit cu formulă executorie Decizia civilă nr. 540/2008 a Tribunalului Timiș, instanța apreciază că nu au existat elemente de natură penală, subzistând în cauză doar o eroare materială a grefierului registrator cu privire la data depunerii cererii de către avocatul l.C.M. la Judecătoria Lugoj.

Cu privire la acuzele aduse avocatului l.C.M., respectiv că ar fi comis infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., această acuzație nu are suport legal, cât timp nu s-a constatat existența unei infracțiuni de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., fiind incidente disp. art. 10 lit. a) C. proc. pen. Față de cele reținute, Înalta Curte –în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. – va respinge ca nefondat recursul petentei. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva sentinței penale nr. 228/PI din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.