ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de

față:

Analizând lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 242/PI din 12 octombrie

2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

nefondată plângerea formulată de petenta F.G. împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr.

873/II/2/2009 și 385/P/2009.

A obligat petentul la plata sumei de

100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea

formulată la data de 17 septembrie 2009 petenta F.G. a solicitat

desființarea rezoluției nr. 385/P/2009 pe motive că parchetul refuză

să constate abuzul în serviciu al magistraților încălcarea

repetată a legii cauzându-i prejudicii materiale și de imagine prin

favorizarea cămătăriei, obținerea de foloase necuvenite, a

furtului de proprietate cumpărarea fictivă de creanță.

Din analiza actelor existente la

dosar rezultă că la data de 11 septembrie 2008, petenta F.G. a

formulat plângere penală împotriva mai multor judecători,

experți tehnici, martori avocați, executori judecătorești

pe care fie i-a nominalizat, fie a făcut referire la activitatea lor

profesională pe care i-a acuzat de săvârșirea unor fapte penale

pentru săvârșirea unor infracțiuni legate de cumpărarea

prin licitație de către avocatul I.C. a cotei de 2/4 din imobilul

situat în Lugoj.

Prin rezoluția nr. 385/P/2009

din data de 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de

judecătorii L.D., B.M., C.I., Ș.F., B.C., A.M., I.R., față

de avocatul I.C., față de executorii judecătorești B.N.T. și

H.C., de notarul public R.M. și față de experții tehnici B.D.

și B.I.V.

Împotriva acestei rezoluții petenta

a formulat plângere în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen., în urma

căreia Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, prin Ordonanța nr. 873/II/2/2009 din data de 20 august 2009,

a admis în parte plângerea, a infirmat parțial soluția în

privința pronunțării greșite pentru o infracțiune de

corupție reclamată a fi comisă de av. I.C., faptă pentru

care competența de cercetare revine D.N.A. - Serviciu Teritorial

Timișoara.

Examinând actele emise de procuror

prin care a fost soluționată plângerea petentei constată instanța

de fond că acestea sunt temeinice și legale și nu există

nici un motiv de desființare a acestora.

Potrivit actelor de la dosar, în

anul 2004 avocatul I.C. a cumpărat prin licitație cota de 2/4 din

imobilul situat în Lugoj.

Ulterior, petenta a promovat mai

multe acțiuni în justiție pentru anularea licitației și,

fiind nemulțumită de modul în care i-au fost soluționate

cauzele, a formulat mai multe plângeri penale împotriva judecătorilor L.D.,

B.M., C.I., Ș.F., B.C., A.M., a avocatului I.C., a executorilor

judecătorești B.N.T. și H.C., a notarului public R.M., a

experților tehnici B.D. și B.I.V., precum și a creditorului

Ș.I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246

C. pen., art. 215 C. pen., art. 260 C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen.

și art. 289 C. pen. față de care s-a dispus de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara neînceperea

urmăririi penale.

Astfel, prin rezoluția nr. 171/P

din 14 mai 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

av. I.C.; prin Rezoluția nr. 28/P din 07 mai 2007 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătoarea C.B.; prin

Ordonanța nr. 449 din 14 august 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de judecătorii C.B. și C.I., executorul

judecătoresc B.N.T., avocatul I.C.M. și declinarea competenței

de soluționare a cauzei privind pe experții B.D. și B.I.V. în

favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj; prin rezoluția

nr. 262/P din 07 iunie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de judecătoarea B.M.; prin rezoluția nr. 245/P/2004

s-a dispus neînceperea urmării penale față de judecătoarea

L.D.; prin rezoluția nr. 552/P din 21 noiembrie 2007, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorii L.D., B.M.,

C.I., și B.C., executorii judecătorești B.N.T. și H.V. sub

aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C. pen. precum și

față de avocatul I.C. sub aspectul săvârșirii infr. prev.

de art. 25 C. pen., cu referire la art. 26 C. pen. și art. 215 C. pen. pe

motiv că faptele nu există.

Prin aceiași rezoluție s-a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe

experții B.I.V. și B.D., în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Lugoj.

Cei doi experți sunt

acuzați că, instigați fiind de av. I.C., au consemnat în

rapoartele de expertiză judiciară întocmite în dosarele care se aflau

pe rolul instanței de judecată, date nereale cu privire la apartamentul

în litigiu și a terenului aferent.

Prin rezoluția Parchetului de

pe lângă Judecătoria Lugoj a dispus neînceperea urmăririi penale

privind pe expertul B.D., pentru infracțiunea prev. de art. 246 și art.

290 C. pen., iar prin Ordonanța aceleiași unități de

parchet, dată la data de 23 aprilie 2007, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de experții B.I.V. și B.D. sub

aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 215 C. pen. și art. 25 C.

pen., în referire la art. 260 C. pen., pe motiv că faptele nu există,

iar față de av. I.C. s-a dispus declinarea de competență de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara pentru fapta de instigare a experților la

mărturie mincinoasă cu privire la înscrierea dreptului de proprietate

asupra cotei din imobilul adjudecat.

Acuzațiile aduse de

petentă cu privire la instigarea făcută de avocat față

de experți nu au fost dovedite, astfel că simpla declarație a

acesteia nu poate fi reținută pentru a se stabili săvârșirea

acestei fapte.

Față de judecătorul C.I.

petenta a mai înaintat o plângere pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 246 C. pen., însă prin Rezoluția nr. 175/P/2005 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există.

Se mai reține că

executorul judecătoresc H.C.V. este acuzat de săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., iar Ș.I.G. este acuzat pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C. pen.

În legătură cu

această acuzare se reține că executorul judecătoresc H.C.V.

a instrumentat inițial Dosarul execuțional nr. 156/2003 pentru

executarea silită a petentei potrivit titlului executor care l-a

constituit un contract de împrumut încheiat între creditorul Ș.I.G. cu

petenta F.G. pentru suma de 4000 de euro.

Nu s-a reținut că

executorul judecătoresc nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de

serviciu conform legii, iar după pensionare, dosarul execuțional a

fost preluat de executorul judecătoresc B.N.T., iar procedura de executare

a fost începută după încuviințarea executării silite de

către instanța de judecată.

Se mai observă că prin

Ordonanța nr. 366/P/2008 din data de 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de Ș.I.G. pentru infracțiunea prev. de art. 215 C. pen.,

față de judecătorii L.D., B.M., C.I., Ș.F., B.C., C.A., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.,

față de av. I.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen., art.

215 C. pen., art. 256 C. pen. și art. 291 C. pen., față de

executorul judecătoresc B.N.T., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 146 C. pen. și art. 289 C. pen.,

față de experții judiciari B.D. și B.I.V. și

față de notarul public R.M., sub aspectul săvârșirii infr.

prev. de art. 260 C. pen.

În această cauză, petenta,

după ce a reiterat toate acuzațiile anterioare față de

judecătorii menționați mai sus, și-a completat plângerea

și față de notarul public R.M. din cadrul Biroului notarial cu

același nume din mun. Lugoj pentru fapta de a fi autentificat în mod

abuziv contractul de împrumut cu creditorul Ș.G., față de

judecătoarea Ș.F. de la Judecătoria Lugoj pentru fapta de a fi pronunțat, în mod abuziv, hotărârea ce

a stat la baza înregistrării Dosarului execuțional nr. 222/2004 al

executorului judecătoresc B.N., față de judecătoarea B.C. de

la aceiași instanță pentru fapta de a învesti cu formulă

executorie, prin abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul civil nr.

1932/252/2006, precum și față de judecătoarea C.A., pentru

fapta de fi făcut parte din completul de judecată al Tribunalului

Timiș care a soluționat Dosarul civil nr. 214/252/2007, deși

anterior a fost recuzată.

Din examinarea memoriului petentei,

care face obiectul cauzei de față, se observă că în plus

își extinde acuzațiile față de judecătorii A.M. și

I.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cp,

faptă care constă în aceea că hotărârea

pronunțată în Dosarul 1932/252/2006 a fost pronunțată de

acești doi judecători și nu de judecătoarea B.C.

Susținerea petentei este

neîntemeiată apreciază instanța de fond, întrucât nu s-a propus

administrarea vreunei probe din care să rezulte această împrejurare,

astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru

această faptă, potrivit prev. art. 10 lit. a) C. proc. pen., este

legală.

Cu privire la celelalte

infracțiuni despre care se susține că au fost comise de

ceilalți intimați, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi

penale, potrivit prev. art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât s-au

pronunțat deja soluții de neurmărire penală existând,

așadar, autoritate de lucru judecat.

Reține instanța de fond

că soluția adoptată prin rezoluția atacată este

legală și temeinică, în mod corect reținându-se că

faptele reclamate de petentă, pretins a fi comise de intimați, nu

există.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petenta F.G., din cererea depusă la dosar

rezultând că este nemulțumită de faptul că a fost obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și de faptul

că atât parchetul cât și instanța refuză să constate realitatea.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate

cât și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază

că recursul petentei F.G. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Soluția de menținere a

rezoluției nr. 385/P/2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de intimați este legală și temeinică, din

actele premergătoare efectuate în cauză neputând fi identificate

împrejurări care să facă posibilă tragerea la

răspundere penală a intimaților.

De altfel, plângerea formulată

de petentă nu reliefează în ce constă presupusa activitate

infracțională a intimaților, practic ea fiind

nemulțumită de soluțiile pronunțate de intimați sau actele

dispuse de o parte dintre aceștia în legătură cu modalitatea de

înstrăinare a cotei 2/4 din imobilul situat în Lugoj.

Cu privire la critica adusă în

legătură cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 100 lei, Înalta Curte reține că nici

această critică nu este fondată.

Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., în cazul declarării apelului ori recursului sau al

introducerii oricărei cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de

persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul

sau cererea.

Cum cererea formulată de

petentă a fost respinsă, în mod corect instanța de fond a dispus

obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Față de considerentele arătate,

Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge recursul declarat de petentă ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara F.G. împotriva sentinței penale nr. 242/PI din 12

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 februarie 2010.