ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2010

Asupra recursului penal de față: Analizând lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 242/PI din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta F.G. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 873/II/2/2009 și 385/P/2009. A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată la data de 17 septembrie 2009 petenta F.G. a solicitat desființarea rezoluției nr. 385/P/2009 pe motive că parchetul refuză să constate abuzul în serviciu al magistraților încălcarea repetată a legii cauzându-i prejudicii materiale și de imagine prin favorizarea cămătăriei, obținerea de foloase necuvenite, a furtului de proprietate cumpărarea fictivă de creanță.

Din analiza actelor existente la dosar rezultă că la data de 11 septembrie 2008, petenta F.G. a formulat plângere penală împotriva mai multor judecători, experți tehnici, martori avocați, executori judecătorești pe care fie i-a nominalizat, fie a făcut referire la activitatea lor profesională pe care i-a acuzat de săvârșirea unor fapte penale pentru săvârșirea unor infracțiuni legate de cumpărarea prin licitație de către avocatul I.C. a cotei de 2/4 din imobilul situat în Lugoj. Prin rezoluția nr. 385/P/2009 din data de 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii L.D., B.M., C.I., Ș.F., B.C., A.M., I.R., față de avocatul I.C., față de executorii judecătorești B.N.T.

și H.C., de notarul public R.M. și față de experții tehnici B.D. și B.I.V. Împotriva acestei rezoluții petenta a formulat plângere în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen., în urma căreia Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin Ordonanța nr. 873/II/2/2009 din data de 20 august 2009, a admis în parte plângerea, a infirmat parțial soluția în privința pronunțării greșite pentru o infracțiune de corupție reclamată a fi comisă de av. I.C., faptă pentru care competența de cercetare revine D.N.A. - Serviciu Teritorial Timișoara. Examinând actele emise de procuror prin care a fost soluționată plângerea petentei constată instanța de fond că acestea sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de desființare a acestora.

Potrivit actelor de la dosar, în anul 2004 avocatul I.C. a cumpărat prin licitație cota de 2/4 din imobilul situat în Lugoj. Ulterior, petenta a promovat mai multe acțiuni în justiție pentru anularea licitației și, fiind nemulțumită de modul în care i-au fost soluționate cauzele, a formulat mai multe plângeri penale împotriva judecătorilor L.D., B.M., C.I., Ș.F., B.C., A.M., a avocatului I.C., a executorilor judecătorești B.N.T. și H.C., a notarului public R.M., a experților tehnici B.D. și B.I.V., precum și a creditorului Ș.I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 215 C. pen., art. 260 C. pen., art. 25 rap. la art. 260 C. pen. și art. 289 C. pen. față de care s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara neînceperea urmăririi penale.

Astfel, prin rezoluția nr. 171/P din 14 mai 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de av. I.C.; prin Rezoluția nr. 28/P din 07 mai 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătoarea C.B.; prin Ordonanța nr. 449 din 14 august 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii C.B. și C.I., executorul judecătoresc B.N.T., avocatul I.C.M. și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe experții B.D. și B.I.V. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj; prin rezoluția nr. 262/P din 07 iunie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătoarea B.M.; prin rezoluția nr. 245/P/2004 s-a dispus neînceperea urmării penale față de judecătoarea L.D.; prin rezoluția nr. 552/P din 21 noiembrie 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii L.D., B.M., C.I., și B.C., executorii judecătorești B.N.T.

și H.V. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 246 C. pen. precum și față de avocatul I.C. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 25 C. pen., cu referire la art. 26 C. pen. și art. 215 C. pen. pe motiv că faptele nu există. Prin aceiași rezoluție s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe experții B.I.V. și B.D., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj. Cei doi experți sunt acuzați că, instigați fiind de av. I.C., au consemnat în rapoartele de expertiză judiciară întocmite în dosarele care se aflau pe rolul instanței de judecată, date nereale cu privire la apartamentul în litigiu și a terenului aferent.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe expertul B.D., pentru infracțiunea prev. de art. 246 și art. 290 C. pen., iar prin Ordonanța aceleiași unități de parchet, dată la data de 23 aprilie 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de experții B.I.V. și B.D. sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 215 C. pen. și art. 25 C. pen., în referire la art. 260 C. pen., pe motiv că faptele nu există, iar față de av. I.C. s-a dispus declinarea de competență de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru fapta de instigare a experților la mărturie mincinoasă cu privire la înscrierea dreptului de proprietate asupra cotei din imobilul adjudecat.

Acuzațiile aduse de petentă cu privire la instigarea făcută de avocat față de experți nu au fost dovedite, astfel că simpla declarație a acesteia nu poate fi reținută pentru a se stabili săvârșirea acestei fapte. Față de judecătorul C.I. petenta a mai înaintat o plângere pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., însă prin Rezoluția nr. 175/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe motiv că fapta nu există. Se mai reține că executorul judecătoresc H.C.V. este acuzat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., iar Ș.I.G. este acuzat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 C. pen. În legătură cu această acuzare se reține că executorul judecătoresc H.C.V.

a instrumentat inițial Dosarul execuțional nr. 156/2003 pentru executarea silită a petentei potrivit titlului executor care l-a constituit un contract de împrumut încheiat între creditorul Ș.I.G. cu petenta F.G. pentru suma de 4000 de euro. Nu s-a reținut că executorul judecătoresc nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu conform legii, iar după pensionare, dosarul execuțional a fost preluat de executorul judecătoresc B.N.T., iar procedura de executare a fost începută după încuviințarea executării silite de către instanța de judecată. Se mai observă că prin Ordonanța nr. 366/P/2008 din data de 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de Ș.I.G.

pentru infracțiunea prev. de art. 215 C. pen., față de judecătorii L.D., B.M., C.I., Ș.F., B.C., C.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., față de av. I.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 25 C. pen. în referire la art. 260 C. pen., art. 215 C. pen., art. 256 C. pen. și art. 291 C. pen., față de executorul judecătoresc B.N.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 146 C. pen. și art. 289 C. pen., față de experții judiciari B.D. și B.I.V. și față de notarul public R.M., sub aspectul săvârșirii infr. prev. de art. 260 C. pen. În această cauză, petenta, după ce a reiterat toate acuzațiile anterioare față de judecătorii menționați mai sus, și-a completat plângerea și față de notarul public R.M.

din cadrul Biroului notarial cu același nume din mun. Lugoj pentru fapta de a fi autentificat în mod abuziv contractul de împrumut cu creditorul Ș.G., față de judecătoarea Ș.F. de la Judecătoria Lugoj pentru fapta de a fi pronunțat, în mod abuziv, hotărârea ce a stat la baza înregistrării Dosarului execuțional nr. 222/2004 al executorului judecătoresc B.N., față de judecătoarea B.C. de la aceiași instanță pentru fapta de a învesti cu formulă executorie, prin abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, hotărârea pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul civil nr. 1932/252/2006, precum și față de judecătoarea C.A., pentru fapta de fi făcut parte din completul de judecată al Tribunalului Timiș care a soluționat Dosarul civil nr. 214/252/2007, deși anterior a fost recuzată.

Din examinarea memoriului petentei, care face obiectul cauzei de față, se observă că în plus își extinde acuzațiile față de judecătorii A.M. și I.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cp, faptă care constă în aceea că hotărârea pronunțată în Dosarul 1932/252/2006 a fost pronunțată de acești doi judecători și nu de judecătoarea B.C. Susținerea petentei este neîntemeiată apreciază instanța de fond, întrucât nu s-a propus administrarea vreunei probe din care să rezulte această împrejurare, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru această faptă, potrivit prev. art. 10 lit. a) C. proc. pen., este legală. Cu privire la celelalte infracțiuni despre care se susține că au fost comise de ceilalți intimați, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, potrivit prev. art. 10 lit. f) C. proc.

pen., întrucât s-au pronunțat deja soluții de neurmărire penală existând, așadar, autoritate de lucru judecat. Reține instanța de fond că soluția adoptată prin rezoluția atacată este legală și temeinică, în mod corect reținându-se că faptele reclamate de petentă, pretins a fi comise de intimați, nu există. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta F.G., din cererea depusă la dosar rezultând că este nemulțumită de faptul că a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și de faptul că atât parchetul cât și instanța refuză să constate realitatea. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul petentei F.G. nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Soluția de menținere a rezoluției nr. 385/P/2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați este legală și temeinică, din actele premergătoare efectuate în cauză neputând fi identificate împrejurări care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimaților. De altfel, plângerea formulată de petentă nu reliefează în ce constă presupusa activitate infracțională a intimaților, practic ea fiind nemulțumită de soluțiile pronunțate de intimați sau actele dispuse de o parte dintre aceștia în legătură cu modalitatea de înstrăinare a cotei 2/4 din imobilul situat în Lugoj.

Cu privire la critica adusă în legătură cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, Înalta Curte reține că nici această critică nu este fondată. Potrivit disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea. Cum cererea formulată de petentă a fost respinsă, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petentă ca nefondat.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara F.G. împotriva sentinței penale nr. 242/PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.