ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 853/2010

Asupra

recursului de față

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 239/PI din 12 octombrie

2009 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarii P.M. și P.P.C. împotriva

rezoluției dată în dosarul nr. 381/P/2009 al

Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

petiționarii au solicitat efectuarea de cercetări față de T.M.I., avocat în

cadrul Baroului Timiș, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de

art. 194 C. pen., susținând că acesta a venit în casa lor, amenințându-l să le

dea banii, altfel îi va lăsa fără casă.

Prin

rezoluția din 11 august 2009, dată în dosarul

nr.

381/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinsul făptuitor, pentru

infracțiunea reclamată, reținându-se că lipsește latura obiectivă a

infracțiunii de șantaj.

Prin

rezoluția din 27 august 2009, dată în dosarul nr. 971/ll/2/2009 de către

procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, ca fiind legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarii au criticat ambele rezoluții.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, că, din actele dosarului rezultă

că între petenți și intimat au avut loc mai multe litigii civile și penale,

legate de cumpărarea de către concubina intimatului, de la petenți, a unui

imobil.

Petenții

au contestat că au încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare, susținând că

actele întocmite ulterior, inclusiv cele de intabulare, sunt false, aceste

susțineri făcând obiectul altor litigii.

Cu

privire la infracțiunea de șantaj, în sensul că intimatul, acționând în numele

concubinei sale, a întocmit două înscrisuri pe

care Ie-a înaintat petenților, prin care Ie-a propus acestora modalități

de soluționare a litigiului, s-a

reținut că fapta intimatului de a întocmi

cele două înscrisuri nu întrunește elementele constitutive ale acestei

infracțiuni,

care presupune o acțiune de constrângere prin violență sau amenințare a unei

persoane în scopul dobândirii unui folos

injust.

Totodată, nu s-a dovedit că intimatul ar fi exercitat amenințări

împotriva

petenților de natură să-i alarmeze, astfel că afirmațiile acestora din denunțul

formulat nu au nici un suport probator.

Împotriva

sentinței au declarat recurs petiționarii, pe care l-au motivat în scris la

fila 16 din dosar.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod

corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de

petiționari,

ca nefondată.

Din actele premergătoare efectuate, rezultă,

într-adevăr, că nu

sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de șantaj.

Sub

aspectul elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni,

trebuie dovedită existența unei acțiuni de constrângere-prin violență sau

amenințare - din partea făptuitorului, de natură a prilejui o stare de temere,

sub stăpânirea căreia persoana constrânsă să nu mai poată reacționa și opune

rezistență eficace la pretențiile făptuitorului.

Or, amenințările intimatului că "îi va

scoate din imobil" dacă nu

vor plăti suma de 37000 Euro

nu sunt de natura unei acțiuni de constrângere efectivă care să întrunească

cerințele sus-arătate.

Î

n

concluzie, în raport de considerentele expuse, se constată că sentința

instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii P.M. și P.P.C., cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari P.M. și P.P.C. împotriva

sentinței penale nr. 239/PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurenții petiționari la plata

sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

martie 2010.