ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 853/2010

Asupra recursului de față Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 239/PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii P.M. și P.P.C. împotriva rezoluției dată în dosarul nr. 381/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petiționarii au solicitat efectuarea de cercetări față de T.M.I., avocat în cadrul Baroului Timiș, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 194 C. pen., susținând că acesta a venit în casa lor, amenințându-l să le dea banii, altfel îi va lăsa fără casă.

Prin rezoluția din 11 august 2009, dată în dosarul nr. 381/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinsul făptuitor, pentru infracțiunea reclamată, reținându-se că lipsește latura obiectivă a infracțiunii de șantaj. Prin rezoluția din 27 august 2009, dată în dosarul nr. 971/ll/2/2009 de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarii au criticat ambele rezoluții. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că, din actele dosarului rezultă că între petenți și intimat au avut loc mai multe litigii civile și penale, legate de cumpărarea de către concubina intimatului, de la petenți, a unui imobil.

Petenții au contestat că au încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare, susținând că actele întocmite ulterior, inclusiv cele de intabulare, sunt false, aceste susțineri făcând obiectul altor litigii. Cu privire la infracțiunea de șantaj, în sensul că intimatul, acționând în numele concubinei sale, a întocmit două înscrisuri pe care Ie-a înaintat petenților, prin care Ie-a propus acestora modalități de soluționare a litigiului, s-a reținut că fapta intimatului de a întocmi cele două înscrisuri nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni, care presupune o acțiune de constrângere prin violență sau amenințare a unei persoane în scopul dobândirii unui folos injust. Totodată, nu s-a dovedit că intimatul ar fi exercitat amenințări împotriva petenților de natură să-i alarmeze, astfel că afirmațiile acestora din denunțul formulat nu au nici un suport probator.

Împotriva sentinței au declarat recurs petiționarii, pe care l-au motivat în scris la fila 16 din dosar. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționari, ca nefondată. Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. Sub aspectul elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni, trebuie dovedită existența unei acțiuni de constrângere-prin violență sau amenințare - din partea făptuitorului, de natură a prilejui o stare de temere, sub stăpânirea căreia persoana constrânsă să nu mai poată reacționa și opune rezistență eficace la pretențiile făptuitorului.

Or, amenințările intimatului că "îi va scoate din imobil" dacă nu vor plăti suma de 37000 Euro nu sunt de natura unei acțiuni de constrângere efectivă care să întrunească cerințele sus-arătate. Î n concluzie, în raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii P.M. și P.P.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari P.M. și P.P.C. împotriva sentinței penale nr. 239/PI din 12 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.