ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2451/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 408/P/2008 din 16. octombrie2008,

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus următoarele:

-

neînceperea urmării penale față de autorul necunoscut A.N. - executor judecătoresc - pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.;

-

disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea efectuării cercetărilor față de numiții S.D., D.M. și S.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 și art. 290 C. pen.

În sinteză, procurorul a reținut, pe de o parte, că la data de 14 octombrie 2008, numitul B.I. a menționat că înțelege să formuleze plângere penală numai față de cele 3 persoane nominalizate, iar pe de altă parte, că este competent să efectueze cercetări penale față de aceste persoane Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Plângerea petiționarului împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța nr. 169/II/2/2008 din 25 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 278/1 C. proc. pen. petiționarul a formulat plângere la instanța competentă.

Prin sentința penală

n. 111/PI

din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată plângerea petiționarului.

Împotriva sentinței, petiționarul a declarat prezentul recurs.

Legal citat, petiționarul nu s-a prezentat pentru a expune motivele de recurs, transmițând, prin fax, un înscris (fil.8).

Recursul va fi respins pentru motivele ce se vor arăta.

Potrivit art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., obiectul plângerii adresată judecătorului poate fi numai o rezoluție ori o ordonanță de netrimitere în judecată (respectiv, o dispoziție de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu sau într-o ordonanță/ rezoluție).

În raport cu obiectul plângerii prevăzut de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că numai dispoziția de netrimitere în judecată referitoare la executorul judecătoresc poate fi supusă controlului judecătoresc, nu și cea de disjungere și declinare a cauzei cu privire la cele 3 persoane nominalizate.

Or, față de declarația petiționarului că înțelege să limiteze plângerea penală numai la cele 3 persoane (fil. 6 verso, dosar procuror) în mod legal procurorul a constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara este organul judiciar competent să efectueze cercetări față de numiții S.D., D.M. și S.G. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 și art. 290 C. pen.

Criticile recurentului, astfel cum sunt menționate în înscrisul transmis prin fax, în sensul că sunt greșite numele a 2 dintre cele 3 persoane la care se referă ordonanța și că persoanele reclamate, precum și alte persoane, se fac vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, pe de o parte, sunt irelevante în raport cu limitele controlului judecătoresc asupra ordonanțelor atacate, iar pe de altă parte, aspectele respective pot fi supuse examinării procurorului în favoarea căruia s-a declinat competența soluționării plângerii penale.

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul petiționarului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 111/PI din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.