ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1439/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 300/PI din 15 decembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul B.I., împotriva rezoluțiilor din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 406/P/2008 și din 27 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1079/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca fiind temeinice și legale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: La data de 1 octombrie 2008 petiționarul B.I. a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a solicitat tragerea la răspundere penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., a ofițerilor de poliție H.I., C.M.

și B.T., din cadrul IPJ Arad, constând în aceea că, instrumentând cercetările în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. 161/P/2002, au acționat cu rea credință în favoarea unui alt făptuitor determinând reținerea pe nedrept, în sarcina sa, a unui act de înșelăciune comis în paguba SC R. SA Arad. Prin rezoluția dată în dosarul nr. 406/P/2008 din 9 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 10 lit. a), f) și g) C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de H.I., C.M. și B.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., întrucât din actele premergătoare efectuate, rezultă că ofițerii de poliție și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu conform legii.

De asemenea, prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că în cazul ambelor infracțiuni s-a împlinit termenul legal de prescripție al răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen. și totodată că prin rezoluția dată la 19 august 2008, în dosarul parchetului nr. 239/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, alături de alte persoane reclamate, și față de ofițerii de poliție H.I. și C.C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, art. 291, art. 323 și art. 264 C. pen., pe motiv că faptele nu există, acuzele aduse celor doi, fiind identice cu acuzele ce fac obiectul cauzei de fată. Împotriva rezoluției procurorului, petiționarul a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 1079/II/2/2008 din 27 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în temeiul art. 275-278 C. proc.

pen., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petiționarul B.I. împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 406/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că plângerea petentului este nefondată, deoarece, nu a invocat aspecte noi care să justifice efectuarea de cercetări față de ofițerii de poliție, care au mai fost cercetați pentru aceleași fapte în alte două dosare ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva celor două rezoluții, petiționarul, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., adresată Curții de Apel Timișoara.

Curtea de Apel Timișoara, examinând plângerea, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.I., împotriva rezoluțiilor din 9 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 406/P/2008 și din 27 octombrie 2008 dată în dosarul nr. 1079/11/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca fiind temeinice și legale, cu motivarea că mod corect s-a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a), f) și g) C. proc. pen., soluția adoptată de procuror fiind una temeinică și legală. Împotriva hotărârii Curții de Apel Timișoara, la data de 23 decembrie 2008 a declarat recurs petiționarul B.I., fără a depune motive scrise de recurs, iar în fața instanței a solicitat admiterea recursului si trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale împotriva intimaților.

Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv rezoluțiile atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționarul B.I., întrucât în cauză nu există niciun indiciu din cele prevăzute de art. 68 C. proc. pen., în sensul că intimații, ofițeri de poliție, ar fi comis vreo faptă penală în legătură cu modul în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimații ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. sau infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., întrucât faptele reclamate nu există.

De asemenea, în mod corect s-a constatat că s-a împlinit termenul legal de prescripție al răspunderii penale prevăzut de art. 122 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile reclamate, respectiv art. 246 și art. 264 C. pen., corect fiind stabilită incidența dispozițiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. Totodată, prin rezoluția nr. 379/P/2008 din 30 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de H.I., C.M. și B.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului, prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen., iar prin ordonanța nr. 239/P/2008 din 19 august 2008 a aceluiași parchet s-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale, alături de alte persoane reclamate și față de ofițerii de poliție H.I.

și C.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute art. 246, art. 288, art. 289, art. 291, art. 323 și art. 264 C. pen., pe motiv că faptele nu există, acuzele aduse celor doi, fiind identice cu acuzele ce fac obiectul cauzei de față. Înalta Curte constată că în mod corect s-a constatat incidența dispozițiilor art. 10 lit. a), f) și g) C. proc. pen., iar hotărârea pronunțată și rezoluțiile date sunt legale și temeinice. În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționarul B.I., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 300/PI din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.