ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1703/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara sub nr. 1075/59/2008 petentul B.I. a solicitat ca prin hotărârea ce

va fi pronunțată să se dispună desființarea rezoluțiilor pronunțate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarul nr. 239/P/2008 și Dosarul

nr. 929/II/2/2008, începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor și

trimiterea acestora în judecată.

A fost acvirat Dosarul nr. 239/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din care rezultă

următoarele: prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara sub nr. 239/P/2008, petentul B.I. a solicitat trimiterea în

judecată a făptuitorilor – judecători B.A., D.T., L.V.C., F.V., P.R.F., L.C., a

procurorilor P.G., T.S., a ofițerilor de poliție H.I., C.C., pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 C.

pen., fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., uz de fals, prevăzută de

art. 291 C. pen., asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323

C. pen. și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul a precizat că aceste infracțiuni au fost săvârșite de către făptuitori

prin soluționarea Dosarului nr. 1932/2002 al Judecătoriei Arad, dosar în

soluționarea căruia el a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave,

prevăzută de art. 215 alin. (1) – (5) C. pen.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate în cauză și a actelor existente la dosar, rezultă că

făptuitorii au fost polițiști anchetatori în Dosarul nr. 1932/2002 al

Judecătoriei Arad (polițiștii H.I. și C.C.), membrii completului de judecată,

la instanțele de fond și apel (judecătorii C.L., L.V.C., P.R.F., D.T., F.V., B.A.)

și procurori de ședință la instanța de fond sau apel (T.S. și P.G.).

Hotărârile judecătorești

pronunțate în gradele de jurisdicție de către judecătorii mai susmenționați, cu

concluziile procurorilor de ședință, premenționați, dar și pe baza unor acte de

cercetare penală efectuate de polițiștii anchetatori, au rămas definitive prin

respingerea căilor ordinare de atac, astfel că săvârșirea de către aceștia a

unor fapte de natură penală este absolut exclusă.

Făptuitorii nu pot fi

acuzați că au comis faptele pentru care petentul a formulat plângerea penală,

astfel că cele două rezoluții fiind temeinice și legale, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea împotriva celor două rezoluții, va

fi respinsă de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin sentința

penală nr. 48/P.I. din 26 februarie 2009, ca nefondată.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., a obligat pe petent la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat și a dispus plata din fondul Ministerului Justiției în

contul Baroului Timiș, a sumei de 100 lei onorariu de avocat din oficiu.

Împotriva acestei din urmă

sentințe, în termen legal a declarat recurs petiționarul B.I., fără a-l motiva

în scris.

Motivarea recursului petentul

nu a făcut-o nici oral, în ședință publică, limitându-se doar la a cere

admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror,

pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor.

Recursul este nefondat.

Instrumentarea cauzei

privind pe recurent, de către făptuitori, în limitele atribuțiilor avute, ca

judecători, procurori sau lucrători de poliție nu poate fi considerată

infracțiune, în lipsa unor dovezi certe care să ateste că aceștia au lucrat cu

rea-credință sau cu o neglijență gravă.

Or, în speță, nu este vorba

de așa ceva, ci de o nemulțumire subiectivă a petiționarului, nemulțumire pe

care ar fi putut să o valorifice, pe căile de atac, prevăzute de lege.

În atare situație, Curtea va

trebui să respingă recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței

penale nr. 48/P din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

ca nefondat, menținând, astfel, hotărârea recurată.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 48/P din

26 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.