ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 164/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 201/PI din 11 septembrie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.C. împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 687/P/ 2007 și a ordonanței pronunțată în dosarul nr. 373/II/2/2008. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Petiționara S.C. a formulat plângere penală și a solicitat trimiterea în judecată a făptuitorului, judecător P.E. de la Judecătoria Lipova, Județul Arad, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., motivând că prin sentința civilă nr. 410 din 30 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Lipova, s-au reținut fapte necorespunzătoare adevărului și s-a acordat numitului M.V. o cotă mai mare din imobilul comun, acesta fiind favorizat. Prin rezoluția penală nr. 687/P/2007 din 25 februarie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 209 alin. (3) și (4), art. 38, art. 42, art. 45 și art. 25 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul P.E., cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen., disjungerea cauzei față de M.V.

cu privire săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și art. 292 C. pen. și față de A.N. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 242 C. pen. și declinarea competenței materiale de soluționare a cauze în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lipova. Prin rezoluția mai sus menționată s-a reținut că fapta președintelui P.E. de a respinge ca inadmisibilă contestația formulată de S.C., nu cade sub incidența legii penale, întrucât contestatoarei nu i-a fost cauzată vreo vătămare a intereselor legale și nu au fost identificate indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 289 și art. 246 C. pen.

Împotriva rezoluției procurorului, petiționara a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, și prin rezoluția dată în dosarul nr. 373/II//2/2008 din 10 aprilie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a dispus respingerea plângerii formulată de petiționara S.C. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată în dosarul nr. 687/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu motivarea că verificările efectuate au relevat faptul că magistratul și-a respectat îndatoririle de serviciu. Împotriva celor două rezoluții, petiționara, a formulat plângere, în termen legal, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., adresată Curții de Apel Timișoara și a solicitat desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror pentru cercetări Curtea de Apel Timișoara, examinând plângerea, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.C. împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 687/P/2007 și a ordonanței pronunțată în dosarul nr. 373/II/2/2008, cu motivarea că, în mod corect procurorul a reținut că judecătorul P.E. nu a săvârșit fapte care să-i atragă acestuia răspunderea penală, astfel, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva hotărârii Curții de Apel Timișoara a declarat recurs petiționara S.C. prin care a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv ordonanțele atacate și hotărârea primei instanțe se constată că în mod justificat s-a respins plângerea formulată de petiționara S.C. întrucât, în cauză nu rezultă niciun fel de indiciu că intimatul P.E., judecător la Judecătoria Lipova, ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. Curtea de Apel Timișoara, în mod corect a constatat, în urma analizării probelor, că intimatul P.E.

nu a săvârșit fapte care să-i atragă acestuia răspunderea penală. Faptul că petiționara este nemulțumită de activitatea intimatului, nu constituie o vătămare a intereselor legale, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 246 C. pen., și nici art. 289 din același cod și nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate, iar din analiza actelor existente la dosarul cauzei rezultă că intimatul, magistrat, și-a respectat îndatoririle de serviciu și a pronunțat o hotărâre motivată în fapt și în drept.

Totodată, legalitatea și temeinicia soluțiilor adoptate nu constituie motive pentru tragerea la răspundere penală, dacă nu este dovedită existența altor împrejurări de fapt, care să fi determinat exercitarea cu bună știință, în mod defectuos, a atribuțiilor de serviciu sau fals intelectual Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva magistraților reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă aceasta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor date. În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de petiționara S.C., ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.C. împotriva sentinței penale nr. 201/PI din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta petiționară la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.