ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2008

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195/ PI din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins plângerea formulată de petentul K.I. împotriva rezoluției din 9 iulie 2007 dată în dosar nr. 569/11/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin ordonanța din 31 mai 2007, dată în dosar nr. 155/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul U.V., subinspector în cadrul I.P.J. Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe B.A. și P.l., agenți în cadrul I.P.J. Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. În motivarea soluției, s-a reținut că lucrătorii de poliție au fost reclamați la D.G.A. din cadrul M.A.I. de către numitul l.L., în sensul că i-au cauzat cu rea credință o vătămare a intereselor sale legale prin modul în care au soluționat unele lucrări penale. Instanța de fond a reținut că, referitor la intimatul U.V., acesta a efectuat cercetări față de executorul judecătoresc C. C. în dosar nr. P 15836/2006 al Poliției Deta sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., urmare a plângerii penale formulate de petent prin mandatar l.L., intimatul constatând că fapta cercetată nu există și propunând neînceperea urmăririi penale față de executor, soluție confirmată de procuror.

Față de această situație, s-a concluzionat că intimatul a desfășurat cu bună credință actele de cercetare penală, astfel încât infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., îi lipsește latura subiectivă, dispunându-se în consecință, neînceperea urmăririi penale față de intimatul subinspector. Referitor la ceilalți intimați, s-a constatat că competența de soluționare a plângerii penale formulate aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș. Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul prin mandatarul său, iar prin rezoluția din 9 iulie 2007 dată în dosar nr. 569/ll/2/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată. Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la instanță, declarându-se în principal nemulțumit de cauzele care au generat imposibilitatea punerii în executare a deciziei nr. 1277/2004 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. 3278/2004.

Instanța din oficiu, a invocat excepția autorității de lucru judecat, dată fiind existența la dosarul cauzei a sentinței penale nr. 119/ PI din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. 1052/59/2007, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 31 octombrie 2007, prin care a fost respinsă plângerea formulată de l. L. împotriva ordonanței nr. 155/P/2007 și a rezoluției nr. 569/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva hotărârii a formulat recurs petentul, prin mandatarul său, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței recurate, ci doar depunând la dosar concluzii scrise, din care reiese împrejurarea că, în continuare petentul este nemulțumit de imposibilitatea punerii în executare a deciziei nr. 1277/2004 a Curții de Apel Timișoara.

Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Prin sentința penală nr. 119/ PI din 15 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 1052/59/2007, definitivă prin nerecurare la data de 31 octombrie 2007, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul l.L., în calitate de mandatar al persoanei vătămate K.l. împotriva ordonanței nr. 155/P/2007 și a rezoluției nr. 569/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Ulterior, prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 9843/3971/2007, și transmisă instanței cu adresa cu același număr, petentul a solicitat din nou desființarea acelorași rezoluții emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Este de constatat că în mod justificat prima instanță a sesizat existența autorității de lucru judecat, întrucât plângerea ce constituie obiectul prezentei cauze vizează aceleași acte procesuale emise de procuror și aceleași părți, astfel că nu se poate proceda la o nouă verificare a soluțiilor de netrimitere în judecată, cele constatate inițial de instanță îmbrăcând puterea autorității lucrului judecat. Numai în situația în care se descoperă date noi, neavute în vedere la adoptarea soluțiilor de netrimitere în judecată, petentul poate solicita redeschiderea urmăririi penale, sesizând în acest scop procurorul competent. Prin urmare, constatând că hotărârea instanței de fond răspunde cerințelor de legalitate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.l. împotriva sentinței penale nr. 195/ PI din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.