ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 888/2008

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 195/ PI din 10

decembrie 2007, Curtea de

Apel

Timișoara, secția penală, a admis excepția autorității de lucru

judecat și a respins plângerea formulată de petentul K.I. împotriva

rezoluției din 9 iulie 2007 dată în dosar nr. 569/11/2/2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin

ordonanța din 31 mai 2007, dată în dosar nr. 155/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimatul U.V.,

subinspector în cadrul I.P.J.

Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen. și

declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe B.A. și P.l., agenți

în cadrul I.P.J. Timiș pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

În motivarea soluției, s-a reținut că lucrătorii de poliție au fost

reclamați la D.G.A. din cadrul M.A.I. de către

numitul l.L., în sensul că i-au cauzat cu rea credință o vătămare

a intereselor sale legale prin modul în care au

soluționat unele lucrări

penale.

Instanța de fond a reținut că, referitor

la intimatul U.V.,

acesta a

efectuat cercetări față de executorul judecătoresc C.

C. în

dosar nr. P 15836/2006 al Poliției Deta sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., urmare a

plângerii penale formulate de petent prin mandatar l.L., intimatul constatând

că

fapta cercetată nu există și propunând neînceperea urmăririi penale

față de executor, soluție confirmată de procuror.

Față de această situație, s-a concluzionat că intimatul a

desfășurat cu bună credință actele de cercetare

penală, astfel încât

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., îi

lipsește latura subiectivă,

dispunându-se

în consecință, neînceperea urmăririi penale față de

intimatul

subinspector.

Referitor la ceilalți intimați, s-a constatat că competența de

soluționare a plângerii penale formulate aparține Parchetului de pe lângă

Tribunalul Timiș.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul prin

mandatarul său, iar prin rezoluția din 9 iulie

2007 dată în dosar

nr. 569/ll/2/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

aceasta a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții, petentul a

formulat plângere la instanță,

declarându-se

în principal nemulțumit de cauzele care au generat

imposibilitatea punerii în executare a deciziei nr.

1277/2004 a Curții de

Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr.

3278/2004.

Instanța din oficiu, a invocat excepția

autorității de lucru judecat,

dată fiind existența la

dosarul cauzei a sentinței penale nr. 119/ PI din 15 octombrie 2007 a Curții de

Apel Timișoara, pronunțată în dosar nr. 1052/59/2007, rămasă definitivă prin

nerecurare la data de 31 octombrie 2007, prin care a fost respinsă plângerea

formulată de l.

L. împotriva ordonanței nr. 155/P/2007

și a rezoluției nr. 569/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Împotriva hotărârii a formulat recurs petentul, prin mandatarul

său, fără a indica în scris vreun motiv de

nelegalitate sau netemeinicie

ale sentinței recurate, ci doar depunând

la dosar concluzii scrise, din

care reiese

împrejurarea că, în continuare petentul este nemulțumit de imposibilitatea

punerii în executare a deciziei nr. 1277/2004 a Curții de

Apel

Timișoara.

Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că recursul este

nefondat

pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Prin sentința penală nr. 119/ PI din 15 octombrie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 1052/59/2007,

definitivă prin

nerecurare la data

de 31 octombrie 2007, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul l.L., în calitate de mandatar al persoanei vătămate K.l. împotriva

ordonanței nr. 155/P/2007 și a rezoluției

nr. 569/ll/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Ulterior, prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, sub nr. 9843/3971/2007, și

transmisă instanței cu adresa

cu același număr, petentul a solicitat din

nou desființarea acelorași

rezoluții emise

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Este de constatat că în mod justificat

prima instanță a sesizat existența autorității de lucru judecat, întrucât

plângerea ce constituie obiectul prezentei cauze vizează aceleași acte

procesuale emise de

procuror și aceleași părți, astfel că

nu se poate proceda la o nouă verificare a soluțiilor de netrimitere în

judecată, cele constatate inițial

de

instanță îmbrăcând puterea autorității lucrului judecat.

Numai în situația în care se descoperă date noi, neavute în

vedere la adoptarea soluțiilor de netrimitere în

judecată, petentul poate

solicita redeschiderea urmăririi penale,

sesizând în acest scop procurorul competent.

Prin urmare, constatând că hotărârea

instanței de fond răspunde

cerințelor de legalitate, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.l. împotriva

sentinței penale nr. 195/ PI din 10 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă pe recurentul inculpat la plata

sumei de 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

martie 2008.