ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 04.11.2009

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

04.11.2009

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin ordonanța nr. 1025/P/2008 din 15 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: V.B., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există; I.D., judecător în cadrul Curții de Apel Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 C. pen., întrucât fapta nu există.

S-a disjuns cauza și s-a format un nou dosar cu privire la V.D.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

S-a declinat dosarul format prin disjungere, spre competentă soluționare, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

S-a comunicat soluția, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că petiționarul D.A. a solicitat cercetarea numiților:

- V.D.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., constând în aceea că a soluționat părtinitor Dosarul nr. 50/P/2004;

- B.V., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., constând în aceea că, prin răspunsurile trimise petentului, a ascuns adevărul cu privire la mai multe plângeri depuse de către acesta;

- D.I., judecător la Curtea de Apel Timișoara, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.246 C. pen., constând în aceea că, prin răspunsul trimis petentului, a acoperit furtul actelor din Dosarul nr. 624/130/2007.

Totodată, D.A. reclamă faptul că, dosarul care ar fi trebuit să se formeze în urma sentinței penale nr. 1273 din 17 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara, privind pe C.M. și alții, nu figurează ca fiind înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Competența de soluționare a cauzei revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în legătură cu B.V., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și D.I., judecător în cadrul Curții de Apel Timișoara.

În ceea ce o privește pe V.D.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, cauza urmează a fi disjunsă și trimisă, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Astfel, prin rezoluția nr. 727/II-2/2008 din 17 iulie 2008 (depusă la dosarul în speță, de către petent, pentru a proba cele afirmate în plângere și declarație), procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a soluționat în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de către D.A. și D.D. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 225/P/2008 din 24 iunie 2008.

În urma verificărilor efectuate, procurorul general B.V. a dispus respingerea plângerii pe motivul că plângerea a fost nefondată, întrucât decizia penală nr. 217/R din 26 martie 2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosarul nr. 12957/325/2007 a fost redactată și depusă la dosar în termenul prevăzut de lege.

Din adresa Curții de Apel Timișoara nr. 45/A/P/III/3/2008 semnată de către președintele Secției Penale, D.I., alături de consilierul O.B., rezultă că, în urma petiției formulată în dosarul Tribunalului Timiș nr. 624/130/2007 de către D.A. și D.D., le-au fost comunicate acestora, următoarele:

- „verificările efectuate au evidențiat faptul că actele a căror dispoziție de la dosar este reclamată - declarație olograf - aparțin dosarului de urmărire penală, motiv pentru care și poartă pe colțul din dreapta sus, mențiunea «Dată în fața noastră la data de ... SS. indescifrabil», mențiune efectuată de regulă de polițistul în fața căruia este dată declarația (Dosar nr. 2090/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara);

- dosarul instanței nu evidențiază urme din care să rezulte că actele reclamate au dispărut, el neavând numerotări ale filelor;

- numărul filei scris pe declarațiile anexate de către petenți, în copii xerox, este numai din dosarul de urmărire penală și nu din dosarul instanței de judecată”.

Din verificările efectuate în cauză rezultă că, prin sentința penală nr. 1273 din 17 mai 2004, pronunțată în dosarul Judecătoriei Timișoara nr. 4234/2004, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petentul H.B.I., desființarea rezoluției din 4 februarie 2004 dată în Dosarul nr. 4033/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale pentru stabilirea mai multor fapte.

Materialul trimis de instanță în baza sentinței mai sus amintită a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara sub nr. 4033/P/2003, care, ulterior, a fost conexat la Dosarul nr. 5426/P/2004, soluționat la data de 15 iunie 2005 prin neînceperea urmăririi penale.

Astfel, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 5426/P/2004 din 15 iunie 2005 au fost soluționate plângerile numitului H.B.I., împotriva numiților S.V., H.B.M., D.M., D.D., D.M., D.E., B.V., P.S., R.S., R.A., M.I., F.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215

C. pen., art. 290 C. pen., art. 217 C. pen., art. 215 alin. (1), (3) C. pen., art. 246 C. pen., art. 213 C. pen. și art. 206 C. pen.

Din probele administrate și față de cele mai sus expuse, rezultă că în cauză nu există indicii ale săvârșirii vreunei infracțiuni de către magistrații reclamați, întrucât împrejurarea că petentul este nemulțumit de o soluție dispusă sau de un răspuns primit, nu poate conduce la concluzia că procurorii sau judecătorii respectivi și-au încălcat atribuțiile de serviciu.

Mai mult, în legislația română, verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor dispuse de către magistrații procurori sau judecători se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.

II. Plângerea împotriva ordonanței procurorului sus-menționată a fost respinsă prin rezoluția nr. 6449/3093/II/2/2009 din 7 iulie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

III. La data de 07 august 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea petentului D.A. împotriva ordonanței procurorului deja indicată în baza art. 278

alin. (1) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, verificând ordonanța atacată prin conformare la dispozițiile art. 278

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate, Înalta Curte are în vedere că plângerea de față se privește ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Aceasta întrucât în mod legal, prin ordonanța atacată nr. 1025/P/2008 din 15 mai 209 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale a intimaților V.B., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât fapta nu există și I.D., judecător în cadrul Curții de Apel Timiș, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Din actele premergătoare efectuate cu titlu de situație de fapt rezultă, în esență, nemulțumirea petiționarului D.A. cu privire la rezoluția nr. 727/II-2/2008 din 17 iulie 2008 (depusă la dosarul în speță, de către petent, pentru a proba cele afirmate în plângere și declarație), emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a soluționat în baza art. 278 C. proc. pen., plângerea formulată de către D.A. și D.D. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 225/P/2008 din 24 iunie 2008.

Pe de altă parte, o altă nemulțumire a aceluiași petiționar este referitoare la adresa Curții de Apel Timișoara nr. 45/A/P/III/3/2008 semnată de către președintele Secției Penale, D.I., alături de consilierul O.B., în urma petiției formulată în dosarul Tribunalului Timiș nr. 624/130/2007 de către D.A. și D.D., prin care le-au fost comunicate acestora, următoarele:

- dosarul instanței nu evidențiază urme din care să rezulte că actele reclamate au dispărut, el neavând numerotări ale filelor;

- numărul filei scris pe declarațiile anexate de către petenți, în copii xerox, este numai din dosarul de urmărire penală și nu din dosarul instanței de judecată”.

Se reține în consecință inexistența indiciilor cu privire la conduita procesuală a magistraților intimați nominalizați că au săvârșit vreun abuz și cu atât mai puțin la infracțiunile cu privire la care s-a făcut sesizarea.

În acest sens a dispus și legiuitorul care reglementând statutul judecătorilor și procurorilor, în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată, a statuat: „judecătorii sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali.”

De asemenea, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004, desființarea unei hotărâri judecătorești poate fi obținută prin exercitarea căilor de atac, iar nu urmare răspunderii penale a judecătorului care a pronunțat-o.

De altfel, pentru a exista o infracțiune trebuie săvârșită cu vinovăție o faptă care este prevăzută de legea penală și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fără faptă neexistând o infracțiune, iar fără infracțiune neexistând temei pentru exercitarea unei acțiuni penale.

În ceea ce-l privește pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen. „plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de ... procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel”.

Așadar, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, V.B., nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile cu care legea l-a învestit.

Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, instituit prin art. 63 alin. (2) C. proc. pen., câtă vreme magistratul reclamat a analizat soluția pronunțată și probele „în scopul aflării adevărului”, dispunând o soluție potrivit convingerii obiective și nepărtinitoare, apreciind complet și just probele administrate în cauză, nu se poate susține că fapta se înscrie în sfera ilicitului penal.

Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul D.A., împotriva ordonanței nr. 1025/P/2008 din 15 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 04 noiembrie 2009.

§ Cauze similare