ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 226/2009

Examinând recursul de fată, constată:

Prin sentința penală nr. 234/ PI din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționara C.M. împotriva rezoluției din 21 aprilie 2008 dispusă de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 151/P/2008 și a dispus

obligarea petiționarei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că, la data de 6 martie 2008, petiționara s-a adresat

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o plângere

penală solicitând să se efectueze cercetări față de procurorul H.S. din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

În motivarea plângerii, petiționara a susținut că procurorul ar fi

comis infracțiunile de abuz în serviciu și de favorizarea infractorului în

cauza referitoare la experții O.M., K.M. și Ș.A. care au fost cercetați în

dosarul nr. 2465/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 și 289 C. pen., iar în dosarul nr.

13/P/2003 pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C.

pen.

A susținut petiționara că, în mod abuziv procurorul H.S., a dispus în

dosarul nr. 13/P/2003, prin rezoluția din 17 martie 2003, scoaterea

făptuitorilor de sub urmărirea penală.

Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara fiind înregistrată sub nr. 151/P/2008.

Prin rezoluția din 21 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6

1

), art. 209 alin.

(3) și (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de procurorul H.S. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C.

pen. și 264 C. pen.

În motivarea rezoluției, procurorul a reținut că aspectele sesizate de

petiționară au făcut și obiectul dosarului nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, ce a fost soluționat prin rezoluția din 17

ianuarie 2008, ce a fost comunicată petiționarei la

22 octombrie 2008, și împotriva căreia aceasta nu a formulat plângere.

Plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului a fost respinsă

de procurorul general adjunct prin rezoluția nr. 569/ll/2/2008 din 27 mai 2008.

Instanța a reținut că petiționara a formulat plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., solicitând desființarea celor două rezoluții ca netemeinice și

nelegale și tragerea la răspundere penală a procurorului H.S. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 și 264 C. pen.

S-a reținut că plângerea formulată nu este fondată, petiționara

încercând să eludeze dispozițiile procedurale prin sesizarea organelor de

urmărire penală cu aceeași stare de fapt și aceleași infracțiuni ce au făcut

obiectul dosarului nr. 151/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen., față de H.S., soluție pe care petiționara nu a atacat-o

potrivit art. 278 și 278

1

C. proc. pen.

S-a avut în vedere că, deși nu beneficiază de autoritate de lucru

judecat, soluția de neîncepere a urmăririi penale nu poate fi modificată decât

prin utilizarea căilor legale de atac.

Petiționara a declarat recurs împotriva sentinței.

Recursul nefiind motivat, Curtea va examina cauza din oficiu, sub toate

aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că în mod corect prima

instanță a respins plângerea petiționarei împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, dar din alte considerente decât cele reținute în motivarea

hotărârii.

Din plângerea cu care petiționara a sesizat organele de urmărire penală

rezultă că aceasta este nemulțumită de soluția de scoatere de sub urmărire

penală a numiților O.M., K.M. și Ș.A. adoptată de procurorul H.S. în dosarul nr.

13/P/2003 precum și de soluția de scoatere de sub urmărire a petiționarei

pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 C. pen. și de aplicare a unei amenzi

administrative de 200.000 lei dispusă de același procuror la 15 februarie 2005

în dosarul nr. 4515/P/2004.

Curtea reține că simplul fapt că, în exercitarea atribuțiunilor de

serviciu, procurorul a dispus în cele două dosare pe care Ie-a instrumentat,

soluții care o nemulțumesc pe petiționară nu poate constitui temei al

răspunderii penale.

Este de reținut că, în procedura de soluționare a unei plângeri

formulate conform art. 278

1

C. proc. pen., instanța nu poate

verifica nici legalitatea și nici temeinicia unor soluții dispuse în altă cauză

de un magistrat, aceste aspecte putând face obiectul examinării numai în cadrul

căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, aspectele relevate de

petiționară, care pune în discuție

practic legalitatea,

temeinicia soluțiilor dispuse de intimată în alte cauze nu pot fi analizate în

prezentul dosar.

Curtea constată că, întrucât din actele dosarului, inclusiv cele depuse

în instanță de petiționară, nu rezultă săvârșirea vreunei fapte prevăzute de

legea penală de către intimată, soluția de neîncepere a urmăririi penale

dispusă față de aceasta este corectă.

Se reține că temeiul soluției de

netrimitere în judecată a intimatei

este greșit deoarece nu

a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă în cauza care a făcut

obiectul dosarului nr. 670/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara și față de inexistența faptelor se impunea neînceperea urmăririi penale

în baza art. 10 lit. a) și nu a art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Această împrejurare nu putea însă constitui motiv de desființare a

rezoluției în calea de atac a plângerii exercitată de petiționară așa încât

justificat instanța a respins plângerea ca nefondată.

Constatând că nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va

respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva

sentinței penale nr. 234/ PI din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2009.