ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 110/ PI din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluției adoptată de p archetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 244/P/2006, la 22 ianuarie 2007. Petenta a fost obligată să plătească 50 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: La data de 19 martie 2007, petenta C.M. a formulat, în termenul legal, în temeiul prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 244/P/2006 din 22 ianuarie 2007 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și nr. 149/II/2/2007 din 23 februarie 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin plângerea adresată instanței petenta a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul judecător M.M. de la Judecătoria Arad împotriva căreia s-a plâns pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea infractorului prevăzută de art. 246 și 264 C. pen. A susținut că magistratul judecător M.M. a săvârșit cele două infracțiuni, cu ocazia soluționării dosarului penal nr. 5825/2004 al Judecătoriei Arad când prin sentința penală nr. 2233 din 12 mai 2004 cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu favorizându-l pe inculpatul N.Ș., pe care l-a achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului precum și probele administrate la fond, a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Astfel, procurorul a reținut că magistratul judecător a dispus achitarea inculpatului N.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de insultă pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de insultă deoarece declarația în care a afirmat că partea vătămată (petenta C.M.) ar suferi cu nervii nu a fost făcută în public și nu a avut scopul de a insulta, ci a constituit un mijloc prin care a încercat să explice multitudinea proceselor penale și civile intentate împotriva sa. Hotărârea a fost recurată de către C.M., iar Tribunalul Arad, secția penală, prin decizia penală nr. 71/ R din 7 februarie 2005 a respins recursul. Așa fiind, Curtea a motivat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru motivul că faptele nu există [(art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen.)] este corectă atâta timp cât magistratul judecător a pronunțat hotărârea pe baza probelor administrate și a propriei convingeri, hotărâre care a fost menținută în calea de atac exercitată de petentă. Împotriva sentinței a declarat recurs petenta care nu și-a motivat recursul. Înalta Curte, la cererea petentei a amânat cauza pentru ca aceasta să fie asistată de apărător ales. Apărătorul ales a criticat sentința ca nelegală și netemeinică și a cerut casarea ei, desființarea rezoluțiilor și trimiterea la procuror în vederea începerii urmăririi penale deoarece s-a făcut confuzie între infracțiunea de calomnie și cea de insultă. Înalta Curte, examinând hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petentă cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală. Soluționând cauza în care petenta era parte, magistratul judecător a pronunțat o hotărâre pe baza probelor și a propriei convingeri. Hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac iar în speță petenta nemulțumită pentru că partea potrivnică a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a atacat cu recurs sentința pronunțată. Așa cum a reținut procurorul și instanța, recursul a fost respins, Tribunalul Arad constatând că sentința nr. 2233/2004 a Judecătoriei Arad este legală și temeinică. Așa fiind, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., ca nefondat recursul formulat de petentă și o va obliga la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 110/ PI din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.