ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 202/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110/

PI din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta

C.M.

împotriva rezoluției adoptată de

p

archetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 244/P/2006, la 22 ianuarie 2007.

Petenta a fost obligată să

plătească 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut următoarele:

La data de 19 martie 2007,

petenta C.M. a formulat, în termenul legal, în temeiul prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., plângere împotriva rezoluțiilor nr. 244/P/2006 din 22 ianuarie 2007

dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

și nr. 149/II/2/2007 din 23 februarie 2007 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticându-le pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Prin plângerea adresată

instanței petenta a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de

magistratul judecător M.M. de la Judecătoria Arad împotriva căreia s-a plâns

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și favorizarea

infractorului prevăzută de art. 246 și 264 C. pen.

A susținut că magistratul

judecător M.M. a săvârșit cele două infracțiuni, cu ocazia soluționării

dosarului penal nr. 5825/2004 al Judecătoriei Arad când prin sentința penală nr.

2233 din 12 mai 2004 cu știință și-a încălcat atribuțiile de serviciu

favorizându-l pe inculpatul N.Ș., pe care l-a achitat de sub învinuirea

săvârșirii infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului precum și probele administrate la fond, a constatat că

soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică.

Astfel, procurorul a reținut

că magistratul judecător a dispus achitarea inculpatului N.Ș. pentru săvârșirea

infracțiunii de insultă pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii de insultă deoarece declarația în care a afirmat că partea

vătămată (petenta C.M.) ar suferi cu nervii nu a fost făcută în public și nu a

avut scopul de a insulta, ci a constituit un mijloc prin care a încercat să

explice multitudinea proceselor penale și civile intentate împotriva sa.

Hotărârea a fost recurată de către C.M., iar Tribunalul Arad, secția penală,

prin decizia penală nr. 71/ R din 7 februarie 2005 a respins recursul.

Așa fiind, Curtea a motivat

că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pentru motivul că faptele nu

există [(art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.)] este corectă

atâta timp cât magistratul judecător a pronunțat hotărârea pe baza probelor

administrate și a propriei convingeri, hotărâre care a fost menținută în calea

de atac exercitată de petentă.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petenta care nu și-a motivat recursul. Înalta Curte, la cererea

petentei a amânat cauza pentru ca aceasta să fie asistată de apărător ales.

Apărătorul ales a criticat

sentința ca nelegală și netemeinică și a cerut casarea ei, desființarea

rezoluțiilor și trimiterea la procuror în vederea începerii urmăririi penale

deoarece s-a făcut confuzie între infracțiunea de calomnie și cea de insultă.

Înalta Curte, examinând

hotărârea pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petentă cât și din

oficiu conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

constată că recursul formulat nu este fondat, sentința primei instanțe fiind

temeinică și legală.

Soluționând cauza în care

petenta era parte, magistratul judecător a pronunțat o hotărâre pe baza

probelor și a propriei convingeri.

Hotărârile judecătorești

sunt supuse căilor de atac iar în speță petenta nemulțumită pentru că partea

potrivnică a fost achitată în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., a atacat cu recurs sentința pronunțată. Așa cum a reținut

procurorul și instanța, recursul a fost respins, Tribunalul Arad constatând că

sentința nr. 2233/2004 a Judecătoriei Arad este legală și temeinică.

Așa fiind, Înalta Curte va

respinge, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca

nefondat recursul formulat de petentă și o va obliga la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 110/ PI

din 8 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 ianuarie 2008.