ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3589/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 39/PI din 18 martie 2009, Curtea de Apel Oradea, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul L.C.  împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 53/P/2008, menținută prin Rezoluția din 17 octombrie 2008 a procurorului general al aceluiași parchet în Dosarul nr. 531/II-2/2008, menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că prin Rezoluția din 30 septembrie 2008, dispusă în Dosarul nr. 53/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza dispozițiilor art. 228, cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul I.P. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din C. pen., fapta neexistând în materialitatea ei.

Petentul, prin plângerea adresată organului judiciar competent, a susținut că procurorul I.P., în Dosarele penale nr. 238/P/2007 și nr. 33/P/2008, în acestea efectuând urmărirea penală, ar fi consemnat în mod eronat ceea ce el a declarat, motiv pentru care a refuzat să-și semneze propriile declarații, că a fost citat, repetat, pentru a fi audiat, a cerut însă retragerea chemării pentru că cele sesizate nu trebuia precizate și, ca atare, săvârșind infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., l-a vătămat.

În fapt, în cele două dosare în care intimatul a supravegheat urmărirea penală, acesta a dispus neînceperea urmăririi penale față de Z.V., de I.I., C.C.S., B.M. și R.O., despre care petentul susținuse că ar fi comis o faptă de furt (Z.V.), mărturie mincinoasă (I.I.), favorizare a infractorului (B.M., R.O.), fals în declarații (C.C.S.), în baza dispozițiilor art. 10 lit. a) și 10 lit g) C. proc. pen.

La instanța de fond, petentul a motivat plângerea pe considerente de genul rezoluțiile sunt fabricate, "sunt făcături" câtă vreme nu s-au administrat probe, nu a fost audiată nicio persoană, nu i s-a aprobat cererea de copiere a dosarului.

Actele premergătoare efectuate au evidențiat că intimatul și-a exercitat corect atribuțiile de serviciu, în cauză, din verificarea lucrărilor și din conținutul plângerii, nerezultând că I.P. ar fi comis vreo faptă penală. S-a mai constatat că petentul a uzat de dreptul de a ataca rezoluțiile dispuse de intimat, la 12 februarie 2009, în Dosarul nr. 6141/111/2008, Tribunalul Bihor respingându-i plângerea ca nefondată (dosar Curtea de Apel Oradea).

Împotriva sentinței, petentul, în termenul legal, a declarat recurs, în memoriile depuse susținând că justiția din Bihor nu a dat dovadă de rol activ, hotărârea este nelegală și netemeinică pentru că s-au încălcat cu bună știință legile statului român și Constituția, s-a asociat cu procurorii care dictează legea în baza corupției, a puterii politice, a relațiilor, "favorizează hoții, criminalii, fabrică acte false, sustrag comunicări din dosare".

Recursul nu este fondat.

Este de amintit că, potrivit dispozițiilor art. 278

1

(7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului cauzei, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Sub acest aspect, instanța, verificând rezoluția atacată, a analizat legalitatea și temeinicia actelor premergătoare efectuate de organul judiciar și a constatat că în sarcina procurorului I.P. nu sunt indicii că și-ar fi exercitat defectuos sau nu și-ar fi îndeplinit, cu știință, vreun act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, nu a cauzat niciun prejudiciu petentului, soluțiile date în dosarele în care a supravegheat urmărirea penală au fost supuse controlului instanței și, ca atare, fiind incident cazul de împiedicare de începere a urmăririi penale, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen., sentința este legală și temeinică.

Totodată, se reține că recurentul și-a motivat calea de atac pe considerații generic subiective, fără a preciza, concret, nelegalitatea hotărârii.

Pentru considerentele expuse, recursul nefiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

În baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul L.C. împotriva Sentinței penale nr. 39/PI din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3738/2009

Dosar nr. 208/45/2009

Ședința publică din 11 noiembrie 2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Iași a respins ca nefondată, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petenta S.C. "M." S.R.L. împotriva Rezoluției nr. 470/P/2008 din 6 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție pe care a menținut-o.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 RON.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 25 noiembrie 2008, persoana vătămată S.C. "M." S.R.L. Muntenii de Jos, prin reprezentantul legal administrator F.M., a formulat plângere împotriva judecătorului P.N. din cadrul Judecătoriei Vaslui, în legătură cu modul de soluționare a Dosarului civil nr. 2147/333/2008.

În această cauză având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, judecătorul a pronunțat Sentința civilă nr. 2840 din 20 octombrie 2008, dispunând, printre altele, respingerea ca neîntemeiată a cererii de intervenție formulată de S.C. "M." S.R.L.

Persoana vătămată a susținut că judecătorul nu a dispus efectuarea unei expertize tehnico-agricole, iar în cuprinsul hotărârii a reținut împrejurări necorespunzătoare adevărului, soluția dispusă fiind contrară probelor administrate.

Prin Rezoluția nr. 470/P/2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul P.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 288 alin. (2) C. pen.

Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că judecătorul a respectat normele de procedură civilă privind desfășurarea procesului, nu a consemnat date nereale în conținutul hotărârii pronunțate, ci a interpretat dovezile rezultate din înscrisurile depuse la dosar.

Întrucât faptele sesizate nu există, acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare.

Plângerea persoanei vătămate îndreptată împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr. 129/II/2/2009 din 27 februarie 2009 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., persoana vătămată s-a adresat instanței cu plângere împotriva rezoluției de netrimitere în judecată.

Curtea de Apel Iași a constatat că, pronunțând Sentința civilă nr. 2840 din 20 octombrie 2008, judecătorul a avut în vedere probele care s-au administrat și dispozițiile legale aplicabile în materie.

Aspectele de nelegalitate ori netemeinicie ale unei hotărâri, considerate astfel de părțile din cauza dedusă judecății pot fi corectate în măsura în care există, numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege și nu prin plângere penală împotriva judecătorului care a soluționat cauza.

Motivele invocate de petentă în plângere, prin reprezentantul său, constituie aspecte de fapt și de drept ce puteau fi invocate în susținerea unei căi de atac împotriva hotărârii pe care o critică prin plângere penală.

Considerentele unei hotărâri și modul în care judecătorul a aplicat dispozițiile legale în condițiile în care acestea au la bază probele ce s-au administrat în cauză nu îndreptățesc partea nemulțumită de hotărârea instanței să formuleze plângere penală pentru fals în înscrisuri și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, ci să formuleze calea de atac prevăzută de lege.

Ca atare, plângerea a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, petiționara S.C. "M." S.R.L. Muntenii de Jos a declarat recurs, fără a arăta motivele de casare.

Examinând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Sentința instanței de fond este legală și temeinică. Judecând plângerea, instanța a verificat rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod just că aceasta corespunde actelor premergătoare efectuate.

Din examinarea conținutului acestora nu rezultă indicii de săvârșire a vreunei fapte penale de către judecătorul P.N.. Judecătorul a soluționat cauza civilă cu care a fost învestit potrivit dovezilor administrate și a dispozițiilor legale în materie. Nu există dovezi de consemnare a unor date nereale în conținutul sentinței pronunțate, iar modul de evaluare a probelor de către judecător nu poate fi cenzurat pe această cale.

Întrucât în cauză nu există dovezi de săvârșire a vreunei fapte penale, se constată că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, dându-se eficiență impedimentului prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., astfel că soluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică.

În consecință, recursul petiționarei fiind nefondat, va fi respins ca atare.

Petiționara va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.C. "M." S.R.L., prin F.M., împotriva Sentinței penale nr. 49 din 21 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3613/2009

Dosar nr. 817/33/2009

Ședința publică din 4 noiembrie 2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 41 din 10 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 817/33/2009 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de petiționara S.C. B. S.R.L. Baia Mare împotriva Rezoluției procurorului din 20 martie 2009 dată în Dosarul nr. 227/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

A obligat petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:

Prin referatul din 20 martie 2009 din Dosarul nr. 227/VIII/1/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 clasarea plângerii formulate de petiționarul C.G.V. și comunicarea acestei soluții petiționarului.

Procurorul a reținut că petiționarul este nemulțumit cu privire la o consemnare cuprinsă în încheierea de ședință din data de 3 martie 2009 în Dosarul nr. 6820/100/2008 al Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că reprezentantul pârâtei arată că sunt mai multe hotărâri care-i sunt favorabile, dar datorită legăturii pârâtei cu lumea interlopă, acestea nu sunt executorii, reprezentantul pârâtei fiind petentul C.G.V.

Ca atare, s-a considerat că nu este vorba de săvârșirea vreunei infracțiuni, astfel că nu se justifică înregistrarea plângerii în registrul de urmărire penală și formarea unui dosar penal.

Pentru aceste motive, plângerea parchetului a fost clasată în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 271/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Petiționarul C.G. în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L. Baia Mare a formulat plângere la instanță solicitând desființarea rezoluției în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen.

Instanța de fond, constatând că plângerea petiționarului nu vizează o soluție de netrimitere în judecată a respins plângerea ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs petiționara S.C. B. S.R.L. prin reprezentant C.G.V. fără a indica motivele de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii atacate.

Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen. și art. 278

1

C. proc. pen. constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcută conform art. 275 - 278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-a revenit, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Din analiza textului dar și din denumirea marginală a acestuia rezultă că sunt supuse controlului judiciar numai soluțiile de netrimitere date de procuror nu și soluțiile date de acesta în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

Instanța de judecată este competentă a se pronunța exclusiv asupra legalității și temeiniciei rezoluției de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate, respectiv îndeplinirea actelor premergătoare sau de urmărire penală, în condițiile determinate de legea procesual-penală.

Or, în speță plângerea petiționarului nu a fost înregistrată în registrul de urmărire penală, nefiind format un dosar penal, cu petiția sa fiind soluționată prin prisma dispozițiilor cuprinse în O.G. nr. 27/2002.

Ca atare, nefiind dată o soluție de netrimitere în judecată, rezoluția procurorului nu poate fi supusă controlului instanței în cadrul procedurii special instituită prin art. 278 C. proc. pen., ea fiind inadmisibilă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara S.C. B. S.R.L. prin reprezentant legal G.V.C., împotriva Sentinței penale nr. 41 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.C. B. S.R.L. prin reprezentant legal G.V.C., împotriva Sentinței penale nr. 41 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3593/2009

Dosar nr. 177/59/2009

Ședința publică din 3 noiembrie 2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală nr. 110/PI din 9 aprilie 2009, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.V., împotriva Ordonanțelor nr. 461/P/2008 și nr. 73/II/2/2009 dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond a reținut că actele premergătoare efectuate pentru verificarea plângerii petentului sub aspectul săvârșirii de către R.M., inspector de poliție în cadrul Poliției Municipiului Lugoj, în sarcina acestuia petentul susținând că ar fi falsificat procesul-verbal olograf din Dosarul nr. 175/P/2005 în sensul că ar fi înscris suma de 12.000 euro în locul sumei de 6.300 euro deși a corectat suma, nu a semnat, a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen., a infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 din același cod, a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen., a infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 din același cod, precum și a infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din C. pen., nu au relevat vreun indiciu că ar fi întrunite elementele constitutive ale vreunei fapte penale.

S-a mai reținut că, în adevăr, procesul-verbal de consemnare a denunțului oral formulat de V.M.I. conține corectarea sumei de 12.000 euro cu suma de 6.300 euro, dar corectura a fost realizată de R.M. atunci când denunțătorul menționat a susținut cele de mai sus, actul procurorului conținând dispoziția de disjungere și declinare a competenței de soluționare privind pe denunțător, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, sub aspectul complicității la infracțiunea de fals material în însemnări oficiale, de fals intelectual și de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, modificarea operată de R.M. nefiind aptă să producă consecințe juridice, respectiva modificare nevizând fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Împotriva ordonanței dispusă în Dosarul nr. 461/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, petentul a formulat plângere, respinsă ca neîntemeiată prin ordonanța din 27 ianuarie 2009 a procurorului general al aceluiași parchet.

Împotriva sentinței, petentul, în termen legal, a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerentele plângerii și pe detalierea a ceea ce, în opinia recurentului, ar fi constituit probe în alte cauze aflate pe rolul Tribunalului Brașov, sau la nivelul Poliției Lugoj, Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, citarea unor martori (avocat, comisar de poliție) precum și o cerere de strămutare la o altă instanță.

Recursul declarat nu este fondat.

Primordial, este de amintit că soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate (art. 278

1

(7) din C. proc. pen.).

Sub acest aspect, instanța de fond a examinat susținerile petentului strict cu referire la actele premergătoare efectuate de procuror

În fapt, organul judiciar a reținut că la 3 februarie 2005, V.M.I. s-a prezentat la Poliția Municipiului Lugoj și a denunțat că V.V., pentru diferite sume de bani, prin intermediul unor cunoștințe, traficându-și influența, obținea autorizații pentru transport internațional de mărfuri, în concret, el precizând în fața inspectorului de poliție R.M. că V.V. trebuie să-i restituie 6.300 euro, bani primiți în scopul menționat.

Organul de cercetare a întocmit, la acea dată proces-verbal de consemnare a denunțului, dar, anterior semnării actului, cel în cauză a detaliat împrejurările în care a înmânat banii, respectiv: în perioada octombrie - noiembrie 2002, 12.000 euro, ulterior V.V. restituindu-i 5.000 euro, iar 700 euro au fost considerați a fi contravaloarea unor autorizații de transport, suma rămasă a fi restituită fiind 6.300 euro, în acest sens existând declarația olografă a denunțătorului.

Consemnând denunțul (și operând constatarea astfel cum a declarat V.M.I., lucrătorul de poliție, subiectiv, nu a săvârșit niciuna din faptele penale imputate de petent, neînceperea urmăririi penale, dispusă în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) din C. proc. pen. fiind legală și temeinică.

În faza actelor premergătoare, procurorul, pentru a putea începe urmărirea penală, verifică incidența a două condiții:

- existența acelui minim de date care i-ar permite să considere că s-a săvârșit o infracțiune, în acest caz putând deține informații fie direct din plângere, fie din acte desfășurate ulterior sesizării;

- conform art. 228 din C. proc. pen., ar fi necesar să nu existe cazuri de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 din același cod, acesta rezultând fie din actul (actele) prin care a fost sesizat, fie din actele premergătoare.

În cauză, susținerile recurentului, că nu s-ar fi administrat toate datele apreciate a fi fost de natură a duce la începerea urmăririi penale, nu constituie o încălcare a vreunui text de lege.

În altă ordine de idei, cererea recurentului, de administrare, de către instanță a unor probe, nu are temei legal, cum, de altfel, și cererea de strămutare, aceasta din urmă necesitând o procedură alta decât cea specială reglementată în materia plângerii în contra actului procurorului (art. 278

1

C. proc. pen.).

Pentru considerentele expuse recursul declarat de petent nefiind fondat, va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.V. împotriva Sentinței penale nr. 110/PI din 9 aprilie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3414/2009

Dosar nr. 6871/3/2009

Ședința publică din 26 octombrie 2009

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 592/F din 28 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Tribunalului București, secția penală, s-a dispus, în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., condamnarea inculpatului O.C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în seara de 24 septembrie 2009, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar împreună cu partea vătămată V.N., inculpatul O.C., l-a invitat la locuința sa, unde avea să rămână peste noapte. Întrucât soția sa nu a fost de acord cu cazarea părții vătămate, între cei doi a izbucnit un conflict, prilej cu care inculpatul a înjunghiat partea vătămată cu un cuțit în regiunea abdominală. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit plăgi abdominale - în regiunea hipocondrului drept, profundă, penetrantă în cavitatea abdominală, perforantă hepatic, în regiunea hipogastrului flancului stâng, profundă, penetrantă, în cavitatea abdominală, perforantă a intestinului subțire cu hemoperitoneu masiv, ce au necesitat pentru vindecare 35 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața.

Prin Decizia penală nr. 178/A din 20 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6871/3/2009, al Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.C., fiind menținută starea de arest a acestuia. Totodată, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Nemulțumit de hotărârea instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport de fapta comisă și de persoana sa.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanțele de fond și de apel au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.C., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea de noi infracțiuni. Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

În speța de față, a proceda în sensul reducerii pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul O.C., ar însemna ca pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen. ceea ce, evident, nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave, ce vizează integritatea fizică și viața persoanei.

Condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea și gradul de pericol social al faptei comise exclud posibilitatea de reevaluare a criteriilor de individualizare cu care au operat instanțele în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C..

În conformitate cu dispozițiile art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 până la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 178/A din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 26 octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2009.

Procesat de GGC - CL

+++

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

SECȚIA PENALĂ

Decizia nr. 3596/2009

Dosar nr. 486/59/2009

Ședința publică din 3 noiembrie 2009

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Judecătoria Deta, prin Ordonanța din 16 decembrie 2008, dată în Dosarul 1007/P/2008, și-a declinat competența de soluționare a dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere dispozițiile art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Procurorul de caz a reținut, pe baza probelor administrate, că în cauză nu există fapte penale.

1

alin. (1) C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin Sentința penală nr. 165/PI din 15 iunie 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea petentului K.I., prin mandatar I.L., menținând rezoluțiile date în cauză ca fiind temeinice și legale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că executorii judecătorești D.D. și C.C., având de instrumentat Dosarele execuționale nr. 623/2008 al BEJ D.D. și nr. 94/2007 al BEJ C.C., și-au exercitat atribuțiile de serviciu fără a comite fapte de natură penală, nu au creat vreo vătămare a intereselor legale ale petentului, prin neefectuarea sau efectuarea în mod defectuos a vreunui act în cadrul exercitării atribuțiilor de serviciu, neputându-se reține în sarcina celor doi intimați vinovăția în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Referitor la infracțiunea de insultă, prevăzută de art. 205 C. pen., imputată executorului judecătoresc D.D., prima instanță a reținut că nu a fost confirmată de probele dosarului, în realitate la data de 3 noiembrie 20087, la sediul BEJ D.D., a avut loc o discuție contradictorie în legătură cu oprirea executării Dosarului 623/2008.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, reanalizând probele administrate de procuror, în mod just a respins ca neîntemeiată plângerea petentului împotriva Rezoluției din 5 martie 2008 dată în Dosarul nr. 5544/P/2008, constatând că în cauză nu există faptă penală.

Într-adevăr, în Dosarul execuțional nr. 623/2008 al BEJ D.D., având ca obiect punerea în aplicare a dispozitivului Sentinței civile nr. 317 din 22 aprilie 2008 al Judecătoriei Deta prin care Primăria Gătaia a fost obligată să înainteze Prefecturii Timiș Adresa nr. 3954 din 27 iunie 2008, emisă de Comisia locală de fond funciar, executorul judecătoresc D.D. a emis somația, după care Primăria Gătaia a comunicat faptul că dispozitivul sentinței a fost executat la data de 23 mai 2008, situație în care dosarul execuțional a rămas fără obiect, așa cum a reținut procurorul de caz în motivarea rezoluției atacate.

Această situație a fost comunicată persoanei vătămate, care nu a acceptat explicațiile date, s-a deplasat de mai multe ori la sediul biroului executorului judecătoresc iar la data de 3 noiembrie 2008 a avut loc o discuție tensionată.

Or, în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc D.D. a comis infracțiunile prevăzute de art. 205 și 246 C. pen., motiv pentru care temeinic și legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Referitor la Dosarul execuțional nr. 94/2007 al executorului judecătoresc C.C., având ca obiect punerea în executare silită a Sentinței civile nr. 1582/2004 a Tribunalului Timiș rezultă că primarul Comunei Gătaia a îndeplinit dispozițiile instanțelor de judecată, motiv pentru care executorul judecătoresc a întocmit Procesul-verbal din 20 noiembrie 2007 prin care a dispus încetarea executării silite.

Nici în acest caz nu rezultă comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Faptul că persoana vătămată nu a fost de acord cu modalitatea de rezolvare a executării unei hotărâri judecătorești irevocabile nu conduce la concluzia că în cauză au fost comise fapte penale, acesta putând să uzeze de prevederile art. 53 din Legea nr. 188/2000, adresându-se instanței de judecată cu plângere.

Ca atare, recursul declarat de persoana vătămată nu este fondat, instanța de fond pronunțând o sentință temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I  D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.I. prin reprezentant I.L. împotriva Sentinței penale nr. 165/PI din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.