ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2009

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 81/P din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului F.G. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28 mai 2009 și 19 iunie 2009,care au fost menținute. A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea înregistrată la instanță la data de 16 iulie 2009, petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28 mai 2009 și 19 iunie 2009 și tragerea la răspundere penală a făptuitorului D.F., fost procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

În motivarea plângerii sale, petentul arată că procurorul D.F. a refuzat să cerceteze împrejurările în care a decedat tatăl petentului în anul 1986, pe motive de prescripție. Toate aceste aspecte au legătură cu atribuțiile de serviciu aferente funcției de procuror și, așa cum arată în "precizările" înregistrate la instanță la 24 septembrie 2009, făptuitorul D.F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, abuz de drept, abuz de funcție și discriminare. Verificând plângerea atât prin prisma motivelor arătate în plângere cât și din oficiu, instanța de fond a reținut că toate împrejurările la care face trimitere petentul în plângerea sa, precum și în precizările sale, au făcut obiectul dosarului nr. 105/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, finalizată prin decizia nr. 4516 din 02 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste împrejurări rezoluțiile din 28 mai 2009 și 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul D.F., deoarece fapta reclamată de F.G. a fost cercetată de parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 105/P /2006, sunt fondate. În cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 10 lit. f) C. proc. pen., existând un impediment legal pentru o nouă cercetare a procurorului D.F. în prezenta cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul F.G., arătând că intimatul nu a cercetat cauzele decesului tatălui său datorită prescripției răspunderii penale și solicitând condamnare intimatului pentru fapte de corupție și obligarea sa la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința atacată sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. P rocedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are în vedere cenzurarea de către judecător, sub aspectul legalității și temeiniciei, a soluțiilor dispuse de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu care a fost sesizat. Într-o asemenea procedură ,judecătorul se limitează la a verifica soluția dată de procuror prin prisma cazului care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale avut în vedere de către acesta, neputându-se cenzura pe această cale alte aspecte, care sunt supuse controlului judiciar în condițiile prevăzute de lege.

Pe de altă parte, potrivit art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen., în situația în care plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale este respinsă printr-o hotărâre definitivă, persoana în privința căreia s-a dispus o asemenea soluție nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen. Or, în speță, din actele existente la dosar rezultă că petentul F.G. a mai formulat o plângere penală împotriva intimatului D.F. în legătură cu modul în care acesta, în calitate de procuror, a efectuat cercetările în dosarul penal nr. 244/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Această plângere penală ce a fost soluționată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 105/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, soluție care a fost supusă controlului judecătoresc și care a fost menținută, prin sentința penală nr. 61/P din 11 iulie 2007 a Curții de Apel Oradea rămasă definitivă prin decizia nr. 4516 din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În aceste condiții, cum prin noua plângere penală formulată împotriva aceluiași intimat, petentul nu a invocat eventuale fapte sau împrejurări noi, ce nu ar fi fost cunoscute la data adoptării soluției inițiale, în mod legal și temeinic în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, fiind incidente disp.

art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen. În consecință, recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 81/P din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurent petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2009.