ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3842/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin

sentința penală nr. 81/P din 30

septembrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului F.G. împotriva

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28 mai 2009 și

19 iunie 2009,care au fost menținute.

A fost obligat petentul la 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin cererea înregistrată

la instanță la data de 16 iulie 2009, petentul a solicitat desființarea

rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 28 mai 2009 și

19 iunie 2009 și tragerea la răspundere penală a făptuitorului D.F., fost

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

În motivarea plângerii sale, petentul

arată că procurorul D.F. a refuzat să cerceteze împrejurările în care a decedat

tatăl petentului în anul 1986, pe motive de prescripție. Toate aceste aspecte

au legătură cu atribuțiile de serviciu aferente funcției de procuror și, așa

cum arată în "precizările" înregistrate la instanță la 24 septembrie

2009, făptuitorul D.F. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în

serviciu, abuz de drept, abuz de funcție și discriminare.

Verificând plângerea atât prin prisma

motivelor arătate în plângere cât și din oficiu, instanța de fond a reținut că

toate împrejurările la care face trimitere petentul în plângerea sa, precum și

în precizările sale, au făcut obiectul dosarului nr. 105/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, finalizată prin decizia nr. 4516 din 02

octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În aceste împrejurări rezoluțiile din 28

mai 2009 și 19 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul D.F., deoarece

fapta reclamată de F.G. a fost cercetată de parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea în dosarul nr. 105/P /2006, sunt fondate.

În cauză sunt îndeplinite condițiile

prev. de art. 10 lit. f) C. proc. pen., existând un impediment legal pentru o

nouă cercetare a procurorului D.F. în prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs petentul F.G., arătând că intimatul nu a cercetat cauzele decesului

tatălui său datorită prescripției răspunderii penale și solicitând condamnare

intimatului pentru fapte de corupție și obligarea sa la plata despăgubirilor

civile și a cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința atacată sub toate

aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că

recursul este nefondat.

P

rocedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are

în vedere cenzurarea de către judecător, sub aspectul legalității și

temeiniciei, a soluțiilor dispuse de procuror, prin care acesta, apreciind că

nu se impune începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt

conflictului de drept penal cu care a fost sesizat.

Într-o asemenea procedură ,judecătorul se

limitează la a verifica soluția dată de procuror prin prisma cazului care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale avut în vedere de către acesta, neputându-se

cenzura pe această cale alte aspecte, care sunt supuse controlului judiciar în

condițiile prevăzute de lege.

Pe de altă

parte, potrivit art. 278/1 alin. (11) C. proc. pen., în situația în care plângerea

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale este respinsă printr-o

hotărâre definitivă, persoana în privința căreia s-a dispus o asemenea soluție

nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală

și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

Or, în speță, din

actele existente la dosar rezultă că petentul F.G. a mai formulat o plângere

penală împotriva intimatului D.F. în legătură cu modul în care acesta, în

calitate de procuror, a efectuat cercetările în dosarul penal nr. 244/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor. Această plângere penală ce a fost

soluționată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 105/P/2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, soluție care a fost supusă

controlului judecătoresc și care a fost menținută, prin sentința penală nr. 61/P

din 11 iulie 2007 a Curții de Apel Oradea rămasă definitivă prin decizia nr. 4516

din 2 octombrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În aceste

condiții, cum prin noua plângere penală formulată împotriva aceluiași intimat, petentul

nu a invocat eventuale fapte sau împrejurări noi, ce nu ar fi fost cunoscute la

data adoptării soluției inițiale, în mod legal și temeinic în cauză s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, fiind incidente disp. art. 278/1 alin. (11) C.

proc. pen.

În consecință,

recursul de față este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385/15 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

petiționarul F.G.

împotriva sentinței penale nr. 81/P din 30 septembrie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurent petiționar la plata sumei

de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2009.