ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin

sentința penală nr. 16/PI din 4 februarie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278/1 alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate plângerile formulate de

petenții D.O.M. și D.G. și C.I.C. împotriva rezoluției de scoatere de sub

urmărire penală din 22 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Oradea în dosarul nr. 223/P/2007 și menținută prin rezoluția din 24

ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea în dosarul nr. 15/II.2/2008.

S-a menținut rezoluția atacată.

Au fost obligați petenții la câte 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că

prin ordonanța din 22 noiembrie

2007, dată în dosarul nr. 223/P /2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b /1) C. proc.

pen., art. 91 C. pen., art. 228 alin. (4), (6) și art. 38 C. proc. pen.,

scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.I.C., pentru infracțiunea de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și

aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, în sumă de 1000 lei.

S-au stabilit cheltuieli judiciare în

sumă de 100 lei, care, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen.,

urmează a fi suportate de învinuită și se vor executa potrivit dispozițiilor

art. 443 C. proc. pen.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale privind pe D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și s-a disjuns cauza privind pe D.O.,

G.Ș., D.V., K.T. și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Satu-Mare.

Pentru a pronunța această soluție,

procurorul de caz a reținut că, prin rezoluția din 31 octombrie 2007, s-a

dispus începerea urmăririi penale față de învinuita C.I.C. - notar public cu

biroul notarial în Satu-Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

În fapt, s-a reținut că, prin procura

specială autentificată de notarul public C.I.C. cu numărul 3066 din 26

septembrie 2006, D.G. a împuternicit-o pe sora lui, D.O.M., să garanteze

creditele de la bănci cu cota de proprietate ce îi revine din imobilele situate

în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscrise în C.F. nr. 6674 Satu-Mare, nr. top 830

și 831.

În baza acestei procuri speciale, D.O.,

s-a prezentat la același notar public și a încheiat mai multe contracte de

împrumut, prin care a împrumutat sume de bani de la persoane fizice și a

garantat cu imobilul mai sus arătat.

Astfel, au fost întocmite contractele de

împrumut autentificate sub nr. 3466 din 4 noiembrie 2005, prin care G.S. a

împrumutat-o pe D.O. cu suma de 23.000 Euro, nr. 3764 din 6 decembrie 2005,

prin care D.V. a împrumutat-o pe D.M. cu suma de 30.000 Euro, nr. 3081 din 27

septembrie 2005, prin care K.T. a împrumutat-o pe D.O. cu suma de 3.900 Euro.

Aceste contracte de vânzare-cumpărare cu

garanție imobiliară au fost redactate și autentificate în prezența notarului

public și semnate de părțile contractante.

Reclamanta D.O. a reclamat că a

împrumutat, în realitate, sume mai mici de la aceste persoane decât

împrumuturile stipulate în contract.

Procurorul de caz a reținut că, atâta

timp cât reclamanta a semnat aceste contracte și nici măcar nu a contestat

semnătura de pe aceste acte, nu se pot reține cele reclamante, chiar dacă

această posibilitate există, însă nu se poate reține că notarul public ar fi

urmărit acest fapt.

S-a constatat însă că, în procura

specială încheiată și autentificată de notarul public C.I.C., s-a stipulat

expres că mandantul D.G. a împuternicit-o pe sora sa, mandatara D.O., să

garanteze și să împrumute sume de bani numai de la bănci. Cu toate acestea, D.O.

s-a prezentat la același notar public și a solicitat încheierea și

autentificarea contractelor de împrumut de la persoane fizice, iar notarul

public, deși cunoștea sau trebuia să cunoască cele stipulate în procură, a fost

de acord cu cele solicitate.

Prin faptul că notarul public a depășit

limitele procurii speciale, a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de

serviciu și, prin aceasta a cauzat o vătămate a intereselor legale ale unei

persoane.

Notarul public C.I.C., s-a apărat cu

aceea că, în procura specială s-a stipulat, dintr-o eroare, că împrumutul poate

fi făcut doar de la bănci, dar această apărare nu a putut fi luată în

considerare, deoarece notarul public avea obligația să verifice această procură

înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Având în vedere faptul că, intervalul de

timp de la autentificarea procurii până la autentificarea contractelor de

vânzare-cumpărare, procurorul de caz a considerat că nu este vorba despre o

neglijență ci că notarul public a acționat cu intenție.

Cauza a fost disjunsă și trimisă la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare în ceea ce privește inducerea în

eroare de către mandatara D.O. a fratelui său, mandantul D.G., procedându-se în

același sens și cu privire la celelalte persoane reclama te, respectiv la

persoanele care au împrumutat-o cu suma de bani pe D.O..

S-a apreciat că, în sarcina lui D.G., nu

poate fi reținută nicio faptă penală, deoarece acesta, în calitatea sa, de

mandant, și-a exprimat doar voința sa, astfel cum ar fi vrut să se acționeze.

Procurorul de caz, constatând că notarul C.I.C.,

prin faptul că a întocmit acte în mod defectuos, a comis infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., i-a aplicat o sancțiune administrativă, ținând seama de

persoana acesteia, care nu a comis alte fapte penale, precum și de faptul că și

alte persoane au cunoscut conținutul procurii speciale, dar nu au făcut nicio

obiecțiune.

Plângerea formulată de penteta C.I.C. împotriva

acestei ordonanțe, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 24 ianuarie

2008, pronunțată în dosarul nr. 15/II.2/2008.

Împotriva ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală au formulat plângere, în condițiile art. 278/1 C. proc. pen.,

atât C.I.C., cât și D.O.M. și D.G.

Petenții D. au invocat în plângerea

formulată dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen., arătând că plângerea

formulată împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nu a fost

soluționată în termenul prevăzut de lege.

Prin plângerea formulată petenții D.O.M.

și D.G. au solicitat infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală a

petentei C.I.C. și reținerea cauzei spre judecare de către instanță, cu

motivarea că, în speță, este indiscutabil că există infracțiunea cu privire la

care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și că aceasta a fost săvârșită

cu vinovăție. S-a mai susținut că în speță nu sunt întrunite condițiile cerute

de art. 90 C. pen., indiferent dacă la săvârșirea faptei au avut vreo

contribuție și alte persoane și că, eventuală culpă a petentei D.O., face

obiectul cercetărilor în dosarul disjuns și trimis Parchetului de pe lângă

Judecătoria Satu-Mare.

S-a mai arătat că fapta comisă de pe

tenta C.I.C. prezintă un pericol social ridicat, deoarece aceasta, în calitatea

sa de notar public este chemată de lege să o apere, iar nu să îndeplinească

defectuos atribuțiile de serviciu.

Petenta C.I.C. a solicitat admiterea

plângerii pe care a formulat-o, infirmarea ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală și reținerea, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. (8)

lit. c) C. proc. pen., a cauzei spre judecare și a se pronunța o soluție de

achitare a petentei, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a susținut, în motivarea cererii, că nu

sunt întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, câtă vreme, una dintre angajatele

biroului notarial al petentei a dactilografiat, din eroare, procura pe un

formular de împrumuturi bancare, condiții în care nu există latura subiectivă a

infracțiunii.

Examinând ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală prin prisma plângerilor formulate, Curtea de Apel a reținut că

aceasta este temeinică și legală și că plângerile formulate în cauză sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, în raport de actele și lucrările

de la dosar, curtea va reține că, într-adevăr, în data de 26 septembrie 2005,

la sediul Biroului notarului public C.I.C., s-a autentificat, sub numărul 3066,

procura specială prin care mandantul D.G. o împuternicea pe mandatara D.O.M. ca,

în numele său și pentru el, să aducă în garanție cota de proprietate ce-i

revine din imobilele situate în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscris în C.F. nr.

6674 Satu-Mare cu nr. top 830, 831, în vederea garantării creditelor acordate

acesteia de bănci, putând nota până la orice valoare ipoteca în favoarea băncilor

asupra imobilelor sale (fila 28 din dosarul nr. 223/P /2007 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Oradea).

Cu toate că în procura la care s-a făcut

referire mai sus, s-a specificat că mandatara poate garanta cu imobilele

mandantului doar împrumuturile pe care le face la bănci, în data de 4 noiembrie

2005, sub numărul 3466 și respectiv în 8 decembrie, sub numărul 3764, același

birou notarial, C.I.C., a autentificat două contracte de împrumut încheiate

între mandatara D.O.M. și două persoane fizice, G.S.A. și respectiv între D.O.M.

și D.V.N., împrumuturile fiind garantate, în amândouă cazurile, cu imobilul

situat în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 6674 Satu-Mare cu nr.

top 830, 831 - proprietatea petentului D.G.

Mai mult de atât, în amândouă contractele

de face referire la procura mai sus arătată, autentificată sub nr. 3066 din 26

septembrie 2005 de același birou notarial.

Or, potrivit art. 6 din Legea nr. 36/1995

a notarilor publici și a activității notariale, notarii publici au obligația să

verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare

legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra

conținutului acestor acte, spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au

acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.

Apărarea petentei C.I.C., în sensul că,

din eroare, o angajată a biroului său notarial, a redactat procura pe un

formular tip pentru bănci, iar nu pentru un formular normal de împuternicire nu

poate fi primită, câtă vreme îi revenea obligația, potrivit atribuțiilor sale

de serviciu ,să verifice actele pe care le-a instrumentat.

Pe de altă parte, este evident că petenta

D.O.M. a folosit cu rea-credință procura și, după ce s-a folosit de ea, și-a

invocat propria turpitudine, dar această atitudine nu scuză îndeplinirea

defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către petenta C.I.C.

Așa fiind, Curtea de Apel a reținut că în

mod corect procurorul de caz a reținut existența faptei în sarcina petentei C.I.C.

dar că, tot în mod corect, a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Astfel, potrivit art. 18/1 alin. (2) C.

pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol trebuie să se țină seama

de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de

împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi

putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Curtea a reținut că petenta D.O.M., de

bună voie, a semnat cele două contracte de împrumut, cunoscând clauzele

acestora și asumându-și riscurile, conștientă fiind de consecințele care s-ar

putea produce, iar faptul că nu a achitat la termen contravaloarea

împrumuturilor nu se i poate reproșa petentei C.I.C.

Câtă vreme petenta D. și-ar fi achitat la

termen datoriile, actele încheiate, respectiv contractele de împrumut nu ar fi

produs nicio consecință de natură a o prejudicia în vreun fel.

Ținând seama de cele de mai sus, precum

și de persoana petentei C.I.C., cu un trecut nepedepsit, curtea a apreciat că

într­-adevăr fapta nu prezintă gradul de pericol social unei infracțiuni și că

sancțiunea administrativă ce i-a fost aplicată corespunde, sub aspectul naturii

ei, gravității faptei și persoanei petentei, precum și aptitudinii acesteia de

a se îndrepta sub influența sancțiunii aplicate.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs petiționarii D.O.M. și D.G. și intimata C.I.C.

Petiționarii au solicitat desființarea

ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei spre judecare

în primă instanță la Curtea de Apel Oradea, întrucât în mod greșit s-a apreciat

atât de către procuror, cât și de către instanța de fond că în cauză ar fi

incidente disp. art. 18/1 C. pen.

Intimata a solicitat la rândul ei

desființarea ordonanței și schimbarea temeiului soluției de scoatere de sub

urmărire penală în art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât

intimatei îi poate fi reținută o

culpă, doar ca neglijență în întocmirea actelor de împrumut, dar nu în sensul

infracțiunii de abuz în serviciu.

Examinând sentința atacată prin prisma

criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În privința criticii formulate de

intimata C.I.C., Curtea constată că fapta imputată acesteia, constând în

încheierea unor acte notariale în mod defectuos(prin neluarea în considerare a

limitelor procurii speciale utilizate de către una dintre părți, procură

autentificată anterior de același notar) există și întrunește formal condițiile

de incriminare impuse de art. 246 C. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 36/1995,

părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură

specială autentică, fiind evident că într-o asemenea ipoteză notarul este

obligat mai întâi să verifice limitele stabilite prin procură și abia apoi să

întocmească actul în formă autentică.

Or, în speță, contrar celor stabilite

prin procura pe care chiar ea o autentificase anterior, intimata C.I.C. a

încheiat la solicitarea petentei-mandatare D.O. contracte de împrumut în formă

autentică cu persoane fizice, faptă de natură a cauza o vătămare intereselor

legale ale mandantului, în condițiile în care acesta a împuternicit-o pe sora

sa ca în numele său și pentru el să aducă în garanție cota sa de proprietate ce

îi revenea din niște imobile situate în Satu-Mare în vederea garantării

creditelor acordate acesteia de către bănci.

Pe de altă parte, cu referire la

criticile formulate de către petenți, nu se poate face abstracție de condițiile

în care respectivele acte au fost încheiate, la cererea petentei D.O., aceasta

cunoscând la rândul ei limitele în care putea să-l implice patrimonial pe

fratele său, în baza procurii pe care acesta i-o acordase-numai pentru

garantarea creditelor acordate de către bănci, iar nu și de persoane fizice.

În speță, criticând soluția adoptată de

către procuror, petenta își invocă propria incorectitudine, în condițiile în

care ea însăși a contribuit prin faptă proprie la încheierea actelor

contestate. Tot astfel, eventualele daune produse petentului D.G. sunt urmarea

directă a conduitei petentei D.O., în condițiile în care executarea garanțiilor

aduse la încheierea actelor se face numai în situația neachitării

împrumuturilor contractate, ca o încălcare a obligației asumate de către

petentă prin contracte.

În ce privește implicarea intimatei notar

public într-o activitate infracțională mai amplă, aceasta nu a fost dovedită

prin actele aflate la dosarul cauzei până la acest moment, astfel încât aceasta

rămâne o simplă alegație, ce nu poate fi avută în vedere la soluționarea

cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

soluția adoptată de către procuror este legală și temeinică, fiind rezultatul

analizării tuturor criteriilor de stabilire în concret a gradului de pericol social

înscrise în art.18/1 alin. (2) C. pen., astfel încât toate criticile formulate

atât de către petenți, cât și de către intimată sunt neîntemeiate.

În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1

lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate în cauză vor fi respinse, cu

obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

recurenții petiționari D.O.M. și D.G. și de recurenta intimată C.I.C. împotriva

sentinței penale nr. 16/PI din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta intimată și recurenții petiționari

la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.