ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3390/2009

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 16/PI din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate plângerile formulate de petenții D.O.M. și D.G. și C.I.C. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală din 22 noiembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 223/P/2007 și menținută prin rezoluția din 24 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 15/II.2/2008. S-a menținut rezoluția atacată. Au fost obligați petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin ordonanța din 22 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 223/P /2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b /1) C. proc. pen., art. 91 C. pen., art. 228 alin. (4), (6) și art. 38 C. proc. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.I.C., pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ, în sumă de 1000 lei. S-au stabilit cheltuieli judiciare în sumă de 100 lei, care, în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., urmează a fi suportate de învinuită și se vor executa potrivit dispozițiilor art. 443 C. proc.

pen. Prin aceeași ordonanță, s-a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe D.G., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. și s-a disjuns cauza privind pe D.O., G.Ș., D.V., K.T. și trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare. Pentru a pronunța această soluție, procurorul de caz a reținut că, prin rezoluția din 31 octombrie 2007, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuita C.I.C. - notar public cu biroul notarial în Satu-Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. În fapt, s-a reținut că, prin procura specială autentificată de notarul public C.I.C. cu numărul 3066 din 26 septembrie 2006, D.G.

a împuternicit-o pe sora lui, D.O.M., să garanteze creditele de la bănci cu cota de proprietate ce îi revine din imobilele situate în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscrise în C.F. nr. 6674 Satu-Mare, nr. top 830 și 831. În baza acestei procuri speciale, D.O., s-a prezentat la același notar public și a încheiat mai multe contracte de împrumut, prin care a împrumutat sume de bani de la persoane fizice și a garantat cu imobilul mai sus arătat. Astfel, au fost întocmite contractele de împrumut autentificate sub nr. 3466 din 4 noiembrie 2005, prin care G.S. a împrumutat-o pe D.O. cu suma de 23.000 Euro, nr. 3764 din 6 decembrie 2005, prin care D.V. a împrumutat-o pe D.M. cu suma de 30.000 Euro, nr. 3081 din 27 septembrie 2005, prin care K.T.

a împrumutat-o pe D.O. cu suma de 3.900 Euro. Aceste contracte de vânzare-cumpărare cu garanție imobiliară au fost redactate și autentificate în prezența notarului public și semnate de părțile contractante. Reclamanta D.O. a reclamat că a împrumutat, în realitate, sume mai mici de la aceste persoane decât împrumuturile stipulate în contract. Procurorul de caz a reținut că, atâta timp cât reclamanta a semnat aceste contracte și nici măcar nu a contestat semnătura de pe aceste acte, nu se pot reține cele reclamante, chiar dacă această posibilitate există, însă nu se poate reține că notarul public ar fi urmărit acest fapt. S-a constatat însă că, în procura specială încheiată și autentificată de notarul public C.I.C., s-a stipulat expres că mandantul D.G.

a împuternicit-o pe sora sa, mandatara D.O., să garanteze și să împrumute sume de bani numai de la bănci. Cu toate acestea, D.O. s-a prezentat la același notar public și a solicitat încheierea și autentificarea contractelor de împrumut de la persoane fizice, iar notarul public, deși cunoștea sau trebuia să cunoască cele stipulate în procură, a fost de acord cu cele solicitate. Prin faptul că notarul public a depășit limitele procurii speciale, a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu și, prin aceasta a cauzat o vătămate a intereselor legale ale unei persoane. Notarul public C.I.C., s-a apărat cu aceea că, în procura specială s-a stipulat, dintr-o eroare, că împrumutul poate fi făcut doar de la bănci, dar această apărare nu a putut fi luată în considerare, deoarece notarul public avea obligația să verifice această procură înainte de autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Având în vedere faptul că, intervalul de timp de la autentificarea procurii până la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, procurorul de caz a considerat că nu este vorba despre o neglijență ci că notarul public a acționat cu intenție. Cauza a fost disjunsă și trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu-Mare în ceea ce privește inducerea în eroare de către mandatara D.O. a fratelui său, mandantul D.G., procedându-se în același sens și cu privire la celelalte persoane reclama te, respectiv la persoanele care au împrumutat-o cu suma de bani pe D.O.. S-a apreciat că, în sarcina lui D.G., nu poate fi reținută nicio faptă penală, deoarece acesta, în calitatea sa, de mandant, și-a exprimat doar voința sa, astfel cum ar fi vrut să se acționeze.

Procurorul de caz, constatând că notarul C.I.C., prin faptul că a întocmit acte în mod defectuos, a comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., i-a aplicat o sancțiune administrativă, ținând seama de persoana acesteia, care nu a comis alte fapte penale, precum și de faptul că și alte persoane au cunoscut conținutul procurii speciale, dar nu au făcut nicio obiecțiune. Plângerea formulată de penteta C.I.C. împotriva acestei ordonanțe, a fost respinsă ca neîntemeiată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 24 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr. 15/II.2/2008. Împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală au formulat plângere, în condițiile art. 278/1 C. proc.

pen., atât C.I.C., cât și D.O.M. și D.G. Petenții D. au invocat în plângerea formulată dispozițiile art. 278/1 alin. (2) C. proc. pen., arătând că plângerea formulată împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nu a fost soluționată în termenul prevăzut de lege. Prin plângerea formulată petenții D.O.M. și D.G. au solicitat infirmarea soluției de scoatere de sub urmărire penală a petentei C.I.C. și reținerea cauzei spre judecare de către instanță, cu motivarea că, în speță, este indiscutabil că există infracțiunea cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și că aceasta a fost săvârșită cu vinovăție. S-a mai susținut că în speță nu sunt întrunite condițiile cerute de art. 90 C. pen., indiferent dacă la săvârșirea faptei au avut vreo contribuție și alte persoane și că, eventuală culpă a petentei D.O., face obiectul cercetărilor în dosarul disjuns și trimis Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu-Mare.

S-a mai arătat că fapta comisă de pe tenta C.I.C. prezintă un pericol social ridicat, deoarece aceasta, în calitatea sa de notar public este chemată de lege să o apere, iar nu să îndeplinească defectuos atribuțiile de serviciu. Petenta C.I.C. a solicitat admiterea plângerii pe care a formulat-o, infirmarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și reținerea, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., a cauzei spre judecare și a se pronunța o soluție de achitare a petentei, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. S-a susținut, în motivarea cererii, că nu sunt întrunite în speță elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, câtă vreme, una dintre angajatele biroului notarial al petentei a dactilografiat, din eroare, procura pe un formular de împrumuturi bancare, condiții în care nu există latura subiectivă a infracțiunii.

Examinând ordonanța de scoatere de sub urmărire penală prin prisma plângerilor formulate, Curtea de Apel a reținut că aceasta este temeinică și legală și că plângerile formulate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Astfel, în raport de actele și lucrările de la dosar, curtea va reține că, într-adevăr, în data de 26 septembrie 2005, la sediul Biroului notarului public C.I.C., s-a autentificat, sub numărul 3066, procura specială prin care mandantul D.G. o împuternicea pe mandatara D.O.M. ca, în numele său și pentru el, să aducă în garanție cota de proprietate ce-i revine din imobilele situate în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 6674 Satu-Mare cu nr. top 830, 831, în vederea garantării creditelor acordate acesteia de bănci, putând nota până la orice valoare ipoteca în favoarea băncilor asupra imobilelor sale (fila 28 din dosarul nr. 223/P /2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea).

Cu toate că în procura la care s-a făcut referire mai sus, s-a specificat că mandatara poate garanta cu imobilele mandantului doar împrumuturile pe care le face la bănci, în data de 4 noiembrie 2005, sub numărul 3466 și respectiv în 8 decembrie, sub numărul 3764, același birou notarial, C.I.C., a autentificat două contracte de împrumut încheiate între mandatara D.O.M. și două persoane fizice, G.S.A. și respectiv între D.O.M. și D.V.N., împrumuturile fiind garantate, în amândouă cazurile, cu imobilul situat în Satu-Mare, jud. Satu-Mare, înscris în C.F. nr. 6674 Satu-Mare cu nr. top 830, 831 - proprietatea petentului D.G. Mai mult de atât, în amândouă contractele de face referire la procura mai sus arătată, autentificată sub nr. 3066 din 26 septembrie 2005 de același birou notarial.

Or, potrivit art. 6 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, notarii publici au obligația să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii și bunelor moravuri, să ceară și să dea lămuriri părților asupra conținutului acestor acte, spre a se convinge că le-au înțeles sensul și le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor. Apărarea petentei C.I.C., în sensul că, din eroare, o angajată a biroului său notarial, a redactat procura pe un formular tip pentru bănci, iar nu pentru un formular normal de împuternicire nu poate fi primită, câtă vreme îi revenea obligația, potrivit atribuțiilor sale de serviciu ,să verifice actele pe care le-a instrumentat.

Pe de altă parte, este evident că petenta D.O.M. a folosit cu rea-credință procura și, după ce s-a folosit de ea, și-a invocat propria turpitudine, dar această atitudine nu scuză îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către petenta C.I.C. Așa fiind, Curtea de Apel a reținut că în mod corect procurorul de caz a reținut existența faptei în sarcina petentei C.I.C. dar că, tot în mod corect, a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Astfel, potrivit art. 18/1 alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Curtea a reținut că petenta D.O.M., de bună voie, a semnat cele două contracte de împrumut, cunoscând clauzele acestora și asumându-și riscurile, conștientă fiind de consecințele care s-ar putea produce, iar faptul că nu a achitat la termen contravaloarea împrumuturilor nu se i poate reproșa petentei C.I.C. Câtă vreme petenta D. și-ar fi achitat la termen datoriile, actele încheiate, respectiv contractele de împrumut nu ar fi produs nicio consecință de natură a o prejudicia în vreun fel. Ținând seama de cele de mai sus, precum și de persoana petentei C.I.C., cu un trecut nepedepsit, curtea a apreciat că într­-adevăr fapta nu prezintă gradul de pericol social unei infracțiuni și că sancțiunea administrativă ce i-a fost aplicată corespunde, sub aspectul naturii ei, gravității faptei și persoanei petentei, precum și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii aplicate.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petiționarii D.O.M. și D.G. și intimata C.I.C. Petiționarii au solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și trimiterea cauzei spre judecare în primă instanță la Curtea de Apel Oradea, întrucât în mod greșit s-a apreciat atât de către procuror, cât și de către instanța de fond că în cauză ar fi incidente disp. art. 18/1 C. pen. Intimata a solicitat la rândul ei desființarea ordonanței și schimbarea temeiului soluției de scoatere de sub urmărire penală în art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât intimatei îi poate fi reținută o culpă, doar ca neglijență în întocmirea actelor de împrumut, dar nu în sensul infracțiunii de abuz în serviciu.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate. În privința criticii formulate de intimata C.I.C., Curtea constată că fapta imputată acesteia, constând în încheierea unor acte notariale în mod defectuos(prin neluarea în considerare a limitelor procurii speciale utilizate de către una dintre părți, procură autentificată anterior de același notar) există și întrunește formal condițiile de incriminare impuse de art. 246 C. pen. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 36/1995, părțile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică, fiind evident că într-o asemenea ipoteză notarul este obligat mai întâi să verifice limitele stabilite prin procură și abia apoi să întocmească actul în formă autentică.

Or, în speță, contrar celor stabilite prin procura pe care chiar ea o autentificase anterior, intimata C.I.C. a încheiat la solicitarea petentei-mandatare D.O. contracte de împrumut în formă autentică cu persoane fizice, faptă de natură a cauza o vătămare intereselor legale ale mandantului, în condițiile în care acesta a împuternicit-o pe sora sa ca în numele său și pentru el să aducă în garanție cota sa de proprietate ce îi revenea din niște imobile situate în Satu-Mare în vederea garantării creditelor acordate acesteia de către bănci. Pe de altă parte, cu referire la criticile formulate de către petenți, nu se poate face abstracție de condițiile în care respectivele acte au fost încheiate, la cererea petentei D.O., aceasta cunoscând la rândul ei limitele în care putea să-l implice patrimonial pe fratele său, în baza procurii pe care acesta i-o acordase-numai pentru garantarea creditelor acordate de către bănci, iar nu și de persoane fizice.

În speță, criticând soluția adoptată de către procuror, petenta își invocă propria incorectitudine, în condițiile în care ea însăși a contribuit prin faptă proprie la încheierea actelor contestate. Tot astfel, eventualele daune produse petentului D.G. sunt urmarea directă a conduitei petentei D.O., în condițiile în care executarea garanțiilor aduse la încheierea actelor se face numai în situația neachitării împrumuturilor contractate, ca o încălcare a obligației asumate de către petentă prin contracte. În ce privește implicarea intimatei notar public într-o activitate infracțională mai amplă, aceasta nu a fost dovedită prin actele aflate la dosarul cauzei până la acest moment, astfel încât aceasta rămâne o simplă alegație, ce nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei.

Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată de către procuror este legală și temeinică, fiind rezultatul analizării tuturor criteriilor de stabilire în concret a gradului de pericol social înscrise în art.18/1 alin. (2) C. pen., astfel încât toate criticile formulate atât de către petenți, cât și de către intimată sunt neîntemeiate. În consecință, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile declarate în cauză vor fi respinse, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari D.O.M. și D.G. și de recurenta intimată C.I.C. împotriva sentinței penale nr. 16/PI din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta intimată și recurenții petiționari la plata sumei de câte 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.