ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32/PI din 18 martie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

în Dosarul nr. 1113/35/P/2008 s-a dispus respingerea, ca nefondată a plângerii

formulate de petiționarii B.A.A. și B.I. împotriva Rezoluției din 9 septembrie

2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr.

106/P/2008, menținută prin Rezoluția din 17 octombrie 2008, dată în Dosarul nr.

523/II/2/2008 de procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarii au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 10

noiembrie 2008, petenții B.A.A. și B.I. au contestat Rezoluția din 9 septembrie

2008 dată în Dosarul nr. 106/P/2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de făptuitorul C.C.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de

înșelăciune și abuz de încredere, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și

(3) și, respectiv art. 213 C. pen., precum și rezoluția procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 523/II.2/2008 din 17

octombrie 2008 prin care s-a dispus respingerea plângerii împotriva soluției

menționate.

Petiționarii, prin apărător, au

solicitat admiterea plângerii, infirmarea rezoluțiilor, trimiterea cauzei la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea și administrarea probelor solicitate.

S-a arătat că la data de 11 iunie

2008 a mai fost dată o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, infirmată de

procurorul general prin admiterea plângerii formulate de petenți și că, deși

s-a dispus efectuarea cercetărilor ce se impuneau, acestea au fost respinse de

către procuror.

Examinând actele și lucrările

dosarului, instanța de fond a constatat că prin Rezoluția din 11 iunie 2008 s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de C.A.D., avocat, nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C.

pen. și art. 213 C. pen., întrucât lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunilor și anume latura obiectivă și latura subiectivă, astfel că

acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.

Instanța a reținut că nu se constată

niciun indiciu de inducere în eroare a lui B.I. din partea lui C.C.D. cu scopul

ca cel din urmă să obțină pentru sine sau pentru altul un folos material injust

și că sub aspectul infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen.,

autorul plângerii penale nu poate proba predarea unor sume de bani către C.C.D.

(nu au fost redactate înscrisuri sub semnătură privată sau în formă autentică

care să ateste predarea banilor cu orice titlu), ori, în absența acestor

înscrisuri, refuzul restituirii sumelor de bani nerecunoscute de primitor nu

este sancționat prin incriminarea din art. 213 C. pen., acțiunea penală putând

fi pusă în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, care

trebuia introdusă în termen de 2 luni de la data când a știut cine este

făptuitorul – art. 284 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând materialul probator

administrat în cauză, instanța de fond a apreciat că plângerea petenților prin

care se solicită trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea și administrarea probelor solicitate este neîntemeiată, rezoluția dată

de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

menținută de prim-procuror, fiind legală și fondată. Instanța a constatat că

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul C.C.D. este corectă

și se impune a fi menținută, în sarcina acestuia neputându-se reține săvârșirea

infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) și art. 213 C. pen.,

nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor.

Împotriva sentinței penale

pronunțate de instanța de fond, în termen legal, au declarat recurs

petiționarii B.I. și B.A.A., solicitând admiterea recursului, casarea Sentinței

penale nr. 32/PI din 18 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori, administrarea probelor solicitate și

începerea urmăririi penale față de făptuitorul C.C.D.

Înalta Curte, examinând recursul în

conformitate cu disp. art. 385

14

C. proc. pen. și art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosar, constată

următoarele:

Din înscrisurile existente la

dosarul cauzei, rezultă că la data de 12 mai 2008 petiționarii B.A.A. și B.I.

au depus plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

solicitând cercetarea penală față de făptuitorul C.C.D., avocat în cadrul

Baroului Bihor, în ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.

215 alin. (1) și (3) și, respectiv, art. 256 alin. (1) C. pen., constând în

aceea că, având în vedere relația de încredere bazată pe raportul profesional

și pregătirea acestuia, încredere obținută ca urmare a asistenței juridice de

care beneficiau din partea lui C.C.D., au cedat și au fost de acord ca

asociatul pe care îl aveau la vremea respectivă să-i cesioneze părțile sociale

din cadrul SC I.I. SRL.

Urmare a actelor premergătoare

efectuate în cauză, prin Rezoluția din data de 9 septembrie 2008 pronunțată în

Dosarul nr. 106/P/2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în

baza disp. art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de C.C.D., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. și

art. 213 C. pen.

Înalta Curte a mai reținut că la

data de 11 iunie 2008 s-a dispus în Dosarul nr. 106/P/2008 soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de C.C.D., nefiind întrunite elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 215 alin. (1) și (3) și

art. 213 C. pen.

Prin Rezoluția din 4 iulie 2008 dată

în Lucrarea nr. 365/II.2/2008 s-a dispus admiterea plângerii petiționarilor,

infirmarea Rezoluției din 11 iunie 2008 și completarea actelor premergătoare

efectuate în cauză cu audierea petenților, precum și a lui C.C.D. și F.R.

La data de 9 septembrie 2008, în

urma efectuării actelor dispuse prin Rezoluția nr. 365/II.2/2008, procurorul

dispune din nou neînceperea urmăririi penale față de C.C.D. ca nefiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 215

alin. (1) și (3) și art. 213 C. pen.

Soluția dată în Dosarul nr.

106/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost menținută

prin Rezoluția din 17 octombrie 2008 dată de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, plângerea petiționarilor fiind respinsă, ca

neîntemeiată.

Împotriva celor două rezoluții din 9

septembrie 2008 și, respectiv, 17 octombrie 2008 petiționarii au formulat

plângere în condițiile prev. de art. 278

1

C. proc. pen., la instanța

de fond care, prin Sentința penală nr. 32/PI din 18 martie 2009, a respins

plângerea, ca nefondată, apreciind că rezoluția dată de procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută de prim-procuror, este

legală și fondată.

Înalta Curte, examinând ansamblul

probatoriu administrat în cauză, constată că Sentința penală nr. 32/PI din 18

martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori, este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de C.C.D., dispusă în cauză fiind justificată, întrucât în sarcina

acestuia nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 215

alin. (1) și (3) și art. 213 C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor.

Totodată, Înalta Curte constată că

Rezoluția din 9 septembrie 2008, emisă în Dosarul nr. 106/P/2008 a fost atacată

de petiționari și examinată atât de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, cât și de instanța de judecată și apreciază solicitarea

petiționarilor de a se trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea în vederea administrării probelor solicitate, ca fiind neîntemeiată.

Față de considerentele expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarii B.A.A. și B.I. împotriva Sentinței penale nr. 32/PI din 18 martie

2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii B.A.A. și B.I. împotriva Sentinței penale nr. 32/PI

din 18 martie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurenții petiționari la

plata sumei de câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2009.