ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 396/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 88/PI din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul C.I. împotriva Rezoluției din 18 martie 2009 dată în Dosar 42/P/2009, precum și a Rezoluției din 28 aprilie 2009 dată în Dosar nr. 179/II.2/2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea cu privire la intimatul G.I., rezoluții pe care le menține.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin plângerea înregistrată la instanță la data de 7 mai 2009, petentul C.I. a contestat Rezoluția din 18 martie 2009 din Dosar nr. 42/P/2009, solicitând începerea urmăririi penale față de judecătorul G.I. de la Judecătoria Marghita.

În motivarea plângerii a arătat că i-a făcut dovada că cererea x/2007 este nulă, având următoarele motive: a fost introdusă fraudulos într-o sâmbătă împotriva unei persoane, C.M., care nu mai avea capacitatea de exercițiu a drepturilor civile. Mai mult, această cerere nu are rezoluția președintelui de instanță sau a judecătorului de serviciu, conform art. 93 din Regulamentul instanțelor.

Mai arată că a invocat art. 137 C. proc. civ. coroborat cu art. 108 alin. (1) C. proc. civ., invocând excepția de nulitate publică pe care domnul judecător G.I. s-a făcut că nu o observă; mai mult, a fost amendat cu 2.000 RON, abuzând de poziția pe care o are, încălcând prevederile art. 43 alin. (3) din Constituție. Ulterior a formulat cerere de recuzare.

Din actele și lucrările de la dosar, se rețin următoarele:

Petentul formulează plângere penală împotriva judecătorului G.I. de la Judecătoria Marghita, motiv pentru care procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău trimite plângerea petentului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, unde se formează dosarul cu numărul de mai sus.

Petentul C.I. folosește împotriva magistratului sus-menționat cuvinte cu caracter insultător „infractor plătit pe post de judecător”, „tâlhar în robă”, „dușman de țară dovedit”, „retardat mintal” și „cere în mod public arestarea judecătorului, trimiterea în judecată, excluderea din magistratură”.

Aceste invective sunt determinate de consemnările făcute în Încheierea din 22 ianuarie 2009 din Dosarul nr. 10.641/180/2007 a Judecătoriei Marghita.

În încheiere se consemnează depunerea la dosar prin registratura instanței din partea pârâtului C.I. a unui înscris prin care se invocă „motiv de ordine publică (…); că același pârât a formulat o cerere de recuzare a judecătorului O.R., cererea fiind respinsă prin Încheierea din 20 ianuarie 2009; că pârâtul C.I. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant legal a apărătorilor D.I. și P.B.; că a solicitat lăsarea dosarului la ultima strigare pentru termenul din 20 ianuarie 2009; că pârâtul C.I. a invocat „excepții de nulitate și neregularitate”, transmițând prin fax un înscris la 21 ianuarie 2009; că instanța i-a remis pârâtului C.I. în baza unei cereri copia încheierii anterioare termenului din 22 ianuarie 2009; că la cererea de recuzare formulată de pârâtul C.I. judecătorul-magistrat G.I. i-a comunicat că o astfel de cerere se formulează în scris, că trebuie precizate motivele de recuzare și trebuie timbrată.”

Prin Încheierea din 22 ianuarie 2009 se dispune amânarea cauzei pentru termenul din 5 martie 2009, față de lipsa de procedură cu pârâtele D.F. și I.T.

De menționat că petentul C.I. nu indică vătămarea ce i-a fost cauzată pentru o eventuală infracțiune, săvârșită de magistratul judecător G.I., nu descrie fapta care formează obiectul plângerii și nici mijloacele de probă pe care înțelege să le propună pentru dovedirea susținerilor sale.

Plângerea petentului nu conține elementele pretinse de art. 222 C. proc. pen., pentru a fi caracterizate ca atare.

Magistrații-judecători și procurori nu pot exprima opinii cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, datorită acestui impediment nici reprezentanții parchetului nu au exprimat nicio opinie cu referire la modul în care se desfășoară cercetarea judecătorească la Judecătoria Marghita în Dosar nr. x/2007, în care pârât este C.I.; nu se vor exprima opinii (consultații scrise) în problema litigioasă dedusă judecății de reclamanții și pârâții din Dosar nr. x/2007 deoarece se interzice magistraților astfel de acțiuni și orice alte activități care, potrivit legii, sunt de resortul avocatului.

În mod corect s-a dispus de către procurorul din cadrul Parchetului Curții de Apel Oradea neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător G.I. de la Judecătoria Marghita, întrucât nu sunt indicii că ar fi săvârșit vreo infracțiune de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Astfel, în mod just s-a constatat că faptele reclamate de către petent la adresa judecătorului G.I. nu există și s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Afirmațiile petentului din plângere sunt simple susțineri care nu au temei legal, urmând a fi înlăturate ca atare.

Față de acestea plângerea petentului urmează a fi respinsă.

II. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petentul C.I., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului-judecător G.I. de la Judecătoria Marghita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivul de critică invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, așa cum prevăd disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de petentul C.I. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât nemulțumirea petiționarului relativă la măsurile procesuale dispuse de către intimatul-judecător sus-nominalizat cu prilejul soluționării la termenul de judecată din 22 ianuarie 2009 a Dosarului civil nr. x/2007 a Judecătoriei Marghita, în care petiționarul este pârât, inclusiv cu privire la maniera de soluționare a unui înscris transmis prin fax de către el prin care invocă „excepții de nulitate și neregularitate”, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, în cauză nefiind indicii temeinice relative la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Indubitabil, încheierea de ședință de la termenul de judecată indicat urmează a fi atacată de către petiționar prin exercitarea căilor de atac exclusiv prevăzute de legea civilă.

Se conchide că în mod legal și temeinic prin Rezoluția nr. 42/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a stabilit existența unui impediment de exercitare a activității penale datorită inexistenței faptei imputate și, în consecință, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul-magistrat judecător.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.I. împotriva Sentinței penale nr. 88/PI din 7 octombrie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.