ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2008

Asupra recursului de față: Prin sentința penală nr. 74 din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului K.I. împotriva rezoluțiilor din 17 iunie 2008 și 14 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la data de 4 august 2008, petentul a solicitat instanței de judecată desființarea celor două rezoluții ale parchetului, susținând că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații procurori V.G. și D.C.A. și lucrătorii de poliție G.T. și P.T., care, în realitate se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că l-au luat pe petent și l-au dus acasă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs petentul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate și netemeinicie. Examinând hotărârea sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Prin rezoluția nr. 50/P/2008 din 17 iunie 2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori V.G., D.C.A. și polițiștii G.T. și P.T. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că fapta imputată de petent nu există.

Plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale formulată de petent a fost respinsă de procurorul ierarhic superior din cadrul aceleiași instituții prin rezoluția nr. 383/II/2/2008 din 14 iulie 2008. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost confirmată în mod justificat și de prima instanță, întrucât din actele și lucrările dosarului de urmărire penală reiese că petentul formulează o serie de acuzații nedefinite asupra intimaților și nesusținute sub aspect probator. În consecință, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul K.l. împotriva sentinței penale nr. 74/ P din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2008.