ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2008

Asupra recursului de față:

Prin sentința penală nr. 74 din 1 octombrie

2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a

respins, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea

petentului K.I. împotriva rezoluțiilor din 17 iunie 2008 și 14 iulie 2008 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că, la data de 4 august 2008, petentul a solicitat instanței

de judecată desființarea celor două rezoluții ale parchetului, susținând că în

mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații procurori

V.G. și D.C.A. și lucrătorii de poliție G.T. și P.T., care, în realitate se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, constând în aceea că

l-au luat pe petent și l-au dus acasă.

Împotriva hotărârii a declarat recurs

petentul, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate și netemeinicie.

Examinând hotărârea sub toate aspectele de

fapt și de drept conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune

în continuare:

Prin rezoluția nr. 50/P/2008 din 17 iunie

2008, procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen. și art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori

V.G., D.C.A. și polițiștii G.T. și P.T. sub aspectul infracțiunii prevăzută de

art. 246 C. pen., constatându-se că fapta imputată de petent nu există.

Plângerea împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale formulată de petent a fost respinsă de procurorul ierarhic

superior din cadrul aceleiași instituții prin rezoluția nr. 383/II/2/2008 din

14 iulie 2008.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a

fost confirmată în mod justificat și de prima instanță, întrucât din actele și

lucrările dosarului de urmărire penală reiese că petentul formulează o serie de

acuzații nedefinite asupra intimaților și nesusținute sub aspect probator.

În consecință, constatând că hotărârea atacată

este legală și temeinică, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul K.l. împotriva sentinței penale nr. 74/ P din 1 octombrie 2008 a

Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar să plătească

statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2008.