ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 711/2008

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 121/ PI din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de I.M., din Penitenciarul Oradea, împotriva rezoluției din 8 octombrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 342/P/2007, menținută prin rezoluția din 22 octombrie 2007, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea dată în dosarul nr. 405/VIII.1/2007 și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale atacată. În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., a dispus obligarea petentului la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, onorariu pentru apărătorul din oficiu C.G., în favoarea Baroului de Avocați Bihor, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin rezoluția din 8 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., și ale art. 228 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.F., inspector principal la P.R.M.S. Oradea. Plângerea formulată de petent în condițiile art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea prin rezoluția din 22 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 405/VIII.1/2007. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a formulat plângere petentul I.M., solicitând admiterea plângerii, infirmarea soluției și trimiterea cauzei la parchet, pentru efectuarea de cercetări.

Petentul, prin memoriul depus la dosar, și-a motivat atitudinea pe care a avut-o și care a determinat intervenția intimatului, prin aceea că s-a încercat obligarea sa la întreținerea de raporturi sexuale. Examinând rezoluția atacată prin prisma plângerii formulate, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar plângerea formulată de petent este nefondată, considerent pentru care va fi respinsă, ca atare, potrivit dispozitivului prezentei. Astfel, în mod corect s-a constatat prin rezoluția atacată că, așa cum rezultă din actele de la dosar, în data de 29 mai 2007, în jurul orei 12,00, petentul, pe timpul efectuării plimbării zilnice, a refuzat să iasă în curte la plimbare, iar ulterior, după ce a intrat în cameră, s-a urcat pe grilaj, fiind nevoie de folosirea forței fizice de către grupa de intervenție pentru a coborî.

De altminteri, prin hotărârea Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Oradea, din 11 iunie 2007, dată în dosarul de cercetare disciplinară nr. 165/2007, petentul a fost sancționat, aplicându-i-se sancțiunea disciplinară a izolării pe o perioadă de 10 zile, tocmai pentru acest incident. Plângerea formulată de petent împotriva acestei sancțiuni a fost respinsă de judecătorul delegat prin încheierea nr. 210 din 14 iunie 2007. Din examinarea actelor de la dosarul cauzei, fără putință de tăgadă că intimatul M.F., inspector principal la P.R.M.S. Oradea, șef de tură în data de 20 mai 2007, nu a făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, împrejurare care rezultă și din declarațiile celorlalți angajați ai Penitenciarului Oradea, așa cum reține de altminteri și judecătorul delegat în încheierea la care am făcut referire mai sus.

La un moment dat, petentul a susținut de altminteri că nu dorește tragerea la răspundere penală a intimatului, ci doar obligarea sa la plata sumei de 20.000 lei, cu titlul de daune morale, sens în care a susținut că a formulat o cerere pe care a adresat-o Judecătoriei Oradea. Cum în speță, pe parcursul efectuării actelor premergătoare nu s-a administrat nici o probă care să facă dovada comiterii de către intimat a infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen., art. 267 C. pen., sau prevăzută de art. 267 1 C. pen. Față de cele ce preced, curtea reține că, în mod corect, prin rezoluția atacată, s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor mai sus arătate, considerent pentru care, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., se va respinge, ca nefondată, plângerea petentului. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs petiționarul I.M. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale a intimatului M.F. pentru săvârșirea infracțiunii de tortură. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de critică invocat cât și din oficiu; sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petiționarul I.M. vizează o hotărâre de primă instanță a Curții de Apel Oradea, a cărei competență materială este incidentă față de gradul de inspector principal la Penitenciarul Oradea a intimatului făptuitor M.F.

și întemeiată în drept pe dispozițiile exprese ale art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind funcționarii publici au statut special din A.N.P. Suplimentar față de această premisă, din oficiu Înalta Curte are în vedere că recurentul petiționar a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 275/2006 privind exercitarea pedepselor împotriva sancțiunii disciplinare a izolării pe o perioadă de 10 zile ce i-a fost aplicată prin hotărârea din 11 iunie 2007 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Oradea; ori această sancțiune a fost stabilită urmare a raportului de incident din data de 20 mai 2007 întocmit de agent adjunct L.F. Este real că plângerea petiționarului a fost respinsă de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Oradea, însă este incontestabil că se necesită a se vedea soluția dispusă de Judecătoria Oradea în cercetarea contestației introdusă de către recurentul I.M.

Concomitent, pe de altă parte se necesită pentru aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei imputate prin plângerea penală ca să se identifice și după caz să fie atașate declarațiile agenților din cadrul grupei de intervenție a Unității de penitenciar ce au participat la rezolvarea incidentului din 20 mai 2007 și altor deținuți din aceeași cameră cu petiționarul recurent. Așa fiind, recursul de față este fondat și urmează a fi admis ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (4) cu urmarea casării în integralitate a sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Oradea care va proceda la administrarea probelor mai sus menționate.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare să rămână în sarcina statului, iar onorariu de avocat din oficiu în sumă de 60 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul I.M. împotriva sentinței penale nr. 121/PI/2007 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în întregime sentința și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 60 de lei se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.