ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 116/P/2007 de la 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 770/35/2007, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de U.N.P.S.R. reprezentată prin C.A., împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale din 08 februarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 173/P/2007, menținută prin rezoluția din 19 martie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a menținut rezoluția de neînceperea urmăririi penale atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de 200 lei RON cu titlu cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția din 8 februarie 2007 dată în dosarul nr. 173/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen., și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale privind pe magistrații M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D., judecător la Judecătoria Oradea și P.M. și M.C.A., judecători la Tribunalul Bihor. Plângerea formulată de petenta U.N.S.

R. împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 19 martie 2007, dată în dosarul nr. 95/VII 1.1/2007. Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a formulat plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., petenta U.N.S.R., plângere prin care a solicitat infirmarea soluției și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale față de magistrații mai sus arătați, sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea comiterii de infracțiuni, fals și uz de fals. În motivarea plângerii s-a susținut că rezoluția a fost pronunțată fără a se administra vreo probă și că deși intimații au fost citați în instanță la toate termenele nu s-au prezentat la niciunul din termenele de judecată fixate în cauză.

Examinând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale prin prisma plângerii formulate, curtea de apel a constatat că aceasta este temeinică și legală, iar plângerea formulată de petentă este nefondată și a fost respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei. Astfel, în mod temeinic și legal, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, câtă vreme magistrații împotriva cărora s-a formulat plângerea nu au făcut decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, respectiv să soluționeze cererea de revizuire formulată de petentă, cerere ce a format obiectul dosarului nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, respectiv nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor. S-a impus a fi făcută precizarea că un act îndeplinit de un magistrat cu ocazia exercitării competențelor sale specifice nu poate constitui temei al răspunderii penale.

Pe de altă parte, în speță, nu s-a făcut dovada că vreunul dintre intimați ar fi făcut vreun act de abuz în serviciu ori de favorizare a uneia din părți, prin care să fie vătămate interesele legale ale petiționarei sau acte prin care să se falsifice înscrisuri oficiale. Astfel fiind, cum rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petentei, care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs petiționara U.N.S.R., reprezentată prin C.A., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată, de la 28 februarie 2008, au lipsit recurenta petiționară și intimații, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu intimații P.A.I., M.A.D. (C.) și M.C.A. și apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de recurenta petiționară, pentru a-i da posibilitatea acesteia să-și angajeze apărător, a acordat termen la 27 martie 2008, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată, aflată la fila 12 dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 27 martie 2008, au lipsit recurenta petiționară și intimații, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu recurenta petiționară, a acordat termen la 8 mai 2008, potrivit consemnării din încheierea de ședință de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 13658 la 5 mai 2008, aflată la dosarul Înaltei Curți, o cerere formulată de recurenta petiționară solicitând a se cere parchetului să acvireze dosarul. La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiționară și intimații, procedura de citare fiind legal îndeplinită, după care s-a referit că recurenta petiționară a depus la dosar o cerere, prin care solicită acvirarea dosarului de la parchet. Reprezentantul Ministerului Parchetului, referitor la cererea formulată, a solicitat respingerea acesteia, întrucât dosarul este atașat. Înalta Curte, deliberând, a dispus respingerea cererii formulată de recurenta petiționară, ca neîntemeiată.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiționară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de recurenta petiționară U.N.S.R., reprezentată prin C.A. împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. 10 cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara U.N.S.R.

reprezentată prin C.A. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D., judecător la Judecătoria Oradea, P.M. și M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea. Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționară, în raport cu persoanele și faptele pretins a fi săvârșite de către acestea, constatându-se că prin rezoluția nr. 555/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) si art. 45 raportat la art. 28 1 lit. b 3 ) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul V.S. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fals și uz de fals. Prin aceeași rezoluție s-a dispus disjungerea cauzei față de M.D, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P. A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D. judecător la Judecătorie Oradea, P.M. și M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea. Din actele premergătoare efectuate a rezultat că printr-o plângere penală formulată de U.N.S.R. prin C.A., în calitate de președinte, s-a mijlocit efectuarea de cercetări față de mai mulți magistrați din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și a Curții de Apel Oradea.

Prin această plângere s-a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea comiterii de infracțiuni de fals și uz de fals cu motivarea că magistrații respectivi au soluționat în mod defectuos o cerere de revizuire care în momentul de față face obiectul dosarului nr. 33/P/2006 al Curții de Apel Oradea. Cererea de revizuire a făcut obiectul dosarelor nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea și nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor. Petentul a motivat că procurorii P.A. și M.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, au propus printr-un referat respingerea cererii de revizuire, judecătorul M.A.D.

a respins cererea de revizuire formulată, iar judecătorii P.M. și M.C. au respins apelul formulat. Prin referatul nr. 46/III/6/2004 din 15 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, s-a conchis că cererea de revizuire formulată de către U.N.S.R. împotriva sentinței penale nr. 555/2001 pronunțată în dosarul nr. 2133/2000 al Judecătoriei este neîntemeiată. În referat s-a motivat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 lit. d) C. proc. pen., întrucât nicio persoană care a făcut parte din completul de judecată, procurorul sau polițiștii care au efectuat cercetarea penală nu au comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere. Prin sentința penală nr. 533 din 21 martie 2005 pronunțată în dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, de către judecătorul M.A.D.

a fost respinsă cererea formulată privind revizuirea sentinței penale nr. 555/2001 a Judecătoriei Oradea cu aceeași motivare că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 394 lit. d) C. proc. pen. În această cauză la dezbaterile în fond, concluziile au fost puse de procurorul P.A. și acesta a solicitat respingerea cererii de revizuire. Prin decizia penală nr. 295/P/2005 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr. 2021/2005 de către judecătorii P.M. și M.A., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.

Situația de fapt prezentată este susținută de actele premergătoare efectuate, respectiv rezoluția dată de procuror la data de 31 octombrie 2006 în dosarul nr. 555/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, de ordonanța de declinare a competenței materiale dată de procuror la 2 mai 2006 în dosarul nr. 70/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fotocopia încheierii din 27 septembrie 2004 în dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, fotocopiile unor cereri ale petiționarei, pentru dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, fotocopia încheierii din 8 iunie 2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, secția penală, fotocopia unei cereri a petiționarei, către Tribunalul Oradea pentru dosarul nr. 2021/2005, fotocopiile încheierii din 5 octombrie 2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, secția penală, a încheierii din 12 octombrie 2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, a deciziei penale nr. 295/A/2005 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2021/2005, a minutei olografe pronunțată de judecător asupra cererii de revizuire, a sentinței penale nr. 533/2005 din 21 martie 2005 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul nr. 5272/2004,

a referatului întocmit de către procuror în dosarul nr. 46/III.6/2004 din 15 iunie 2004 privind cererea formulată de revizuienta U.N.S.R. împotriva sentinței penale nr. 555/2001 al Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. 2133/2000, precum și cererea formulată de revizuienta adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. În raport cu cele arătate, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de magistrații M.D.D, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D. judecător la Judecătoria Oradea, P.M. și M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), si (6) C. proc. pen., și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., întrucât faptele penale nu există. Petiționara a formulat plângere împotriva acestei rezoluții la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care, în temeiul art. 278 C. proc. pen., i-a respins, ca neîntemeiată, plângerea, împotriva soluției dată în dosarul penal nr. 173/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin rezoluția din 19 martie 2007, dată în dosarul nr. 95/VII 1.1/2007.

Înalta Curte constată că la dosarul nr. 770/35/P/2007 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în care a fost pronunțată sentința atacată, au fost atașate, atât dosarele parchetului, respectiv dosarul nr. 173/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, dosarul nr. 95/VII 1.1/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, cât și dosarele nr. 2133/2000 al Judecătoriei Oradea în integralitate, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 555/2001 din 26 martie 2001, dosarul nr. 3204/2001 al Tribunalului Bihor, secția penală, în integralitate, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 687/A/2001 din data de 12 octombrie 2001, dosarul nr. 1180/2002 al Curții de Apel Oradea, secția penală în integralitate, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 493/R2002, dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea în integralitate, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 533/2005 din 21 martie 2005, la care se află și dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea cu nr. 46/1II.6/2004, dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor în integralitate în care a fost pronunțată decizia penală nr. 295/A/2005, dosarul nr. 33/35/2006 al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în integralitate,

în care a fost pronunțată decizia penală nr. 78/R/2007 de la 22 februarie 2007. Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiționară din plângerea formulată, motivând, că în mod legal și temeinic parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece magistrații și-au exercitat atribuțiile de serviciu, atunci când au soluționat cererea de revizuire formulată de petentă, respectiv cererea ce a format obiectul dosarului nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea și dosarului nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor și nu s-a făcut dovada că vreunul dintre intimați ar fi făcut vreun act de abuz în serviciu ori de favorizare a uneia din părți, prin care să fie vătămate interesele legale ale petiționarei sau acte prin care să se falsifice înscrisuri oficiale.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosar, a constatat că nu rezultă existența faptelor, pretins a fi comise de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., asociere în vederea comiterii de infracțiuni de fals și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen., în sarcina intimaților M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara), P.A., procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor), M.A.D.

(C.), judecător la Judecătoria Oradea, P.M., judecător la Tribunalul Bihor și M.C.A. (M), judecător la Tribunalul Bihor (în prezent judecător la Tribunalul Dolj), deoarece aceștia, în baza atribuțiilor de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, fie au întocmit referatul asupra cererii de revizuire, prin care au propus respingerea acesteia, fie au soluționat în primă instanță cererea de revizuire prin sentința penală nr. 533/2005 de la 21 martie 2005 a Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. 5272/2004, fie în apel, prin decizia penală nr. 295/A/2005 de la 19 octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, secția penală, în dosarul nr. 2021/2005, motivând în fapt și în drept, soluțiile propuse sau pronunțate, față de cazul de revizuire invocat prevăzut la art. 394 lit. d) C. proc.

pen., de către revizuientul C.A., așa cum rezultă din actele procedurale mai sus menționate. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră să sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară U.N.S.R., reprezentată prin C.A., împotriva sentinței penale nr. 116/ P din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară U.N..S.R., reprezentată prin C.A., împotriva sentinței penale nr. 116/ P din 5 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2008.