ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 116/P/2007 de la

5 decembrie 2007 a Curții

de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 770/35/2007, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de U.N.P.S.R. reprezentată prin C.A., împotriva rezoluției de

neînceperea urmăririi penale din 08 februarie 2007 dată de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Oradea în dosar nr. 173/P/2007, menținută prin rezoluția

din 19 martie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea și a menținut rezoluția de neînceperea urmăririi penale atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a fost obligată petenta

să plătească statului suma de 200

lei RON cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin

rezoluția din 8 februarie 2007 dată în dosarul

nr. 173/P/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus, în baza

art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen.,

și art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale privind pe magistrații M.D.D., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, P.A., procuror la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Oradea, M.A.D., judecător la Judecătoria Oradea și P.M. și M.C.A.,

judecători la Tribunalul Bihor.

Plângerea formulată de petenta U.N.S.

R. împotriva acestei rezoluții a fost respinsă, ca neîntemeiată, de

procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Oradea, prin

rezoluția

din 19 martie 2007, dată în dosarul nr. 95/VII 1.1/2007.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, a

formulat plângere, în condițiile art. 278

1

C. proc. pen., petenta

U.N.S.R., plângere prin care a solicitat

infirmarea

soluției și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale

față de magistrații mai sus arătați, sub aspectul comiterii infracțiunilor de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului,

asociere în vederea comiterii de infracțiuni, fals și uz de fals.

În motivarea plângerii s-a susținut că rezoluția a fost pronunțată fără

a se administra vreo probă și că deși intimații au fost citați în instanță la

toate termenele nu s-au prezentat la niciunul din termenele de judecată fixate

în cauză.

Examinând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale prin prisma

plângerii formulate, curtea de apel a constatat că aceasta este temeinică și

legală, iar plângerea formulată de petentă este nefondată și a fost respinsă ca

atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Astfel, în mod temeinic și legal, parchetul a dispus neînceperea

urmăririi penale, câtă vreme magistrații împotriva cărora s-a formulat

plângerea nu au făcut decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, respectiv

să soluționeze cererea de revizuire formulată de petentă, cerere ce a format

obiectul dosarului nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, respectiv nr.

2021/2005 al Tribunalului Bihor.

S-a impus a fi făcută precizarea că un act îndeplinit de un magistrat cu

ocazia exercitării competențelor sale specifice nu poate constitui temei al

răspunderii penale.

Pe de altă parte, în speță, nu s-a făcut dovada că vreunul dintre

intimați ar fi făcut vreun act de abuz în serviciu ori de favorizare a uneia

din părți, prin care să fie vătămate interesele legale ale petiționarei sau

acte prin care să se falsifice înscrisuri oficiale.

Astfel fiind, cum rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este

temeinică și legală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a

fost respinsă, ca nefondată,

plângerea petentei, care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost

obligată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli

judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs

petiționara U.N.S.R., reprezentată

prin C.A.,

fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de judecată, de la 28 februarie 2008, au lipsit recurenta

petiționară și intimații, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu intimații

P.A.I., M.A.D. (C.) și M.C.A. și apreciind ca întemeiată cererea de amânare

formulată de recurenta petiționară, pentru a-i da posibilitatea acesteia să-și

angajeze apărător, a acordat termen la 27 martie 2008, așa cum rezultă din

încheierea de ședință de la data menționată,

aflată la fila 12 dosarul Înaltei

Curți.

La termenul de judecată de la 27 martie 2008, au lipsit recurenta

petiționară și intimații, Înalta Curte, față de lipsa de procedură cu

recurenta petiționară, a acordat termen la 8 mai

2008, potrivit consemnării

din încheierea de ședință de la data arătată,

aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost

înregistrată prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 13658 la 5

mai 2008, aflată la dosarul Înaltei Curți, o cerere formulată de recurenta

petiționară solicitând a se cere parchetului să acvireze dosarul.

La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiționară și intimații,

procedura de citare fiind legal îndeplinită, după care s-a referit că recurenta

petiționară a depus la dosar o cerere, prin care solicită acvirarea dosarului

de la parchet.

Reprezentantul Ministerului Parchetului, referitor la cererea

formulată, a solicitat respingerea acesteia, întrucât dosarul este atașat.

Înalta Curte, deliberând, a dispus respingerea cererii formulată de

recurenta petiționară, ca neîntemeiată.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat de recurenta petiționară au fost consemnate în detaliu în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurenta petiționară U.N.S.R.,

reprezentată prin C.A.

împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță, conform art. 278

1

alin. 10

cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază

recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima

instanță, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a C. proc. pen., a

respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara U.N.S.R. reprezentată

prin C.A.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare

efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale

față de magistrații M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Oradea, P.A., procuror la

Parchetul de pe

lângă Judecătoria Oradea, M.A.D., judecător

la Judecătoria Oradea, P.M.

și M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile

formulate de petiționară, în raport cu persoanele și faptele pretins a fi

săvârșite de către acestea, constatându-se că prin rezoluția nr. 555/P/2006 din

31 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de urmărire penală și criminalistică, în baza dispozițiilor art. 228

alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) si art. 45 raportat la art.

28

1

lit. b

3

) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul V.S. de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului,

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, fals și uz de fals.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus

disjungerea cauzei față de M.D, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Oradea, P.

A., procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea, M.A.D. judecător la Judecătorie Oradea, P.M. și M.C.A.,

judecători la Tribunalul Oradea.

Din actele premergătoare efectuate a rezultat că printr-o plângere

penală formulată de U.N.S.R. prin

C.A., în

calitate de președinte, s-a mijlocit efectuarea de cercetări

față de mai

mulți magistrați din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea și a Curții de Apel Oradea.

Prin această plângere s-a solicitat efectuarea de cercetări pentru

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu împotriva intereselor

persoanelor, favorizarea infractorului, asociere în vederea comiterii de

infracțiuni de fals și uz de fals cu motivarea că magistrații respectivi au

soluționat în mod defectuos o cerere de revizuire

care în momentul de față

face obiectul dosarului nr. 33/P/2006 al Curții

de Apel Oradea.

Cererea de revizuire a făcut obiectul dosarelor nr. 5272/2004 al

Judecătoriei Oradea și nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor.

Petentul a motivat că procurorii P.A. și M.D. de la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Oradea, au propus printr-un referat

respingerea cererii de revizuire, judecătorul M.A.D. a respins

cererea

de revizuire formulată, iar judecătorii P.M. și M.C. au respins apelul

formulat.

Prin referatul nr. 46/III/6/2004 din 15 iunie 2004 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Oradea, s-a conchis că cererea de revizuire formulată de

către U.N.S.R. împotriva sentinței penale nr. 555/2001 pronunțată în dosarul

nr. 2133/2000 al Judecătoriei este neîntemeiată.

În referat s-a motivat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

art. 394 lit. d) C. proc. pen., întrucât nicio persoană care a făcut parte din

completul de judecată, procurorul sau polițiștii care au efectuat cercetarea

penală nu au comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se

cere.

Prin sentința penală nr. 533 din 21 martie 2005 pronunțată în dosarul

nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea, de către judecătorul M.A.D. a fost respinsă

cererea formulată privind revizuirea sentinței penale nr. 555/2001 a

Judecătoriei Oradea cu aceeași motivare că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 394 lit. d) C. proc. pen.

În această cauză la dezbaterile în fond, concluziile au fost puse de

procurorul P.A. și acesta a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 295/P/2005 din 19 octombrie 2005 a

Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr.

2021/2005 de către judecătorii

P.M. și M.A., a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat.

Situația de fapt prezentată este susținută de actele premergătoare

efectuate, respectiv rezoluția dată de procuror la data de 31 octombrie 2006 în

dosarul nr. 555/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, de ordonanța de

declinare a competenței materiale dată de procuror la 2 mai 2006 în dosarul nr.

70/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, fotocopia

încheierii din 27 septembrie 2004 în dosarul nr. 5272/2004 al Judecătoriei

Oradea, fotocopiile unor cereri ale petiționarei, pentru dosarul nr. 5272/2004

al Judecătoriei Oradea, fotocopia încheierii din 8 iunie 2005 în dosarul nr. 2021/2005

al Tribunalului Bihor, secția

penală,

fotocopia unei cereri a petiționarei, către Tribunalul Oradea pentru

dosarul

nr. 2021/2005, fotocopiile încheierii din 5 octombrie 2005 în dosarul nr.

2021/2005 al Tribunalului Bihor, secția penală, a încheierii din 12 octombrie

2005 în dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor, a

deciziei penale nr. 295/A/2005 din 19 octombrie 2005 a Tribunalului

Bihor,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 2021/2005, a minutei

olografe pronunțată de judecător asupra cererii de revizuire, a sentinței

penale nr.

533/2005 din 21 martie 2005 a

Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosarul

nr. 5272/2004, a referatului

întocmit de către procuror în dosarul nr. 46/III.6/2004 din 15 iunie 2004

privind cererea formulată de revizuienta U.N.S.R. împotriva sentinței penale

nr. 555/2001 al Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. 2133/2000, precum și

cererea formulată de revizuienta adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria

Oradea.

În raport cu cele arătate, procurorul a dispus soluția neînceperii

urmăririi penale față de magistrații M.D.D, procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea, P.A., procuror la

Parchetul

de pe lângă Judecătoria Oradea, M.A.D. judecător

la Judecătoria Oradea,

P.M. și M.C.A., judecători la Tribunalul Oradea, în temeiul dispozițiilor art.

228 alin. (4), si (6) C. proc. pen., și art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât

faptele penale nu există.

Petiționara a formulat plângere împotriva acestei rezoluții la

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care, în

temeiul art. 278 C. proc. pen., i-a respins, ca neîntemeiată, plângerea,

împotriva soluției dată în dosarul penal nr. 173/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, prin

rezoluția

din 19 martie 2007, dată în dosarul nr. 95/VII 1.1/2007.

Înalta Curte constată că la dosarul nr. 770/35/P/2007 al Curții de Apel

Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în care a fost pronunțată

sentința atacată, au fost atașate, atât dosarele parchetului, respectiv dosarul

nr. 173/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea, dosarul nr. 95/VII 1.1/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea

de Apel Oradea, cât și dosarele nr. 2133/2000 al Judecătoriei

Oradea în

integralitate, în care a fost

pronunțată sentința penală nr. 555/2001 din 26

martie 2001, dosarul nr.

3204/2001 al Tribunalului Bihor, secția penală, în integralitate, în care a

fost pronunțată decizia penală nr. 687/A/2001 din data de 12 octombrie 2001,

dosarul nr. 1180/2002 al Curții de Apel Oradea, secția penală în integralitate,

în care a fost pronunțată decizia penală nr. 493/R2002, dosarul nr. 5272/2004

al Judecătoriei Oradea în integralitate, în care a fost pronunțată sentința

penală nr. 533/2005 din 21

martie 2005, la

care se află și dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Oradea cu

nr. 46/1II.6/2004, dosarul nr. 2021/2005 al Tribunalului Bihor în integralitate

în care a fost pronunțată decizia penală nr. 295/A/2005, dosarul nr. 33/35/2006

al Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în

integralitate, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 78/R/2007 de la 22

februarie 2007.

Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă evaluare

asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile

formulate de petiționară din plângerea formulată, motivând, că în mod legal și

temeinic parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, deoarece magistrații

și-au exercitat atribuțiile de serviciu, atunci când au soluționat cererea de

revizuire formulată de petentă, respectiv cererea ce a format obiectul

dosarului nr. 5272/2004 al Judecătoriei Oradea și dosarului nr. 2021/2005 al

Tribunalului Bihor și nu s-a făcut dovada că vreunul dintre intimați ar fi

făcut vreun act de abuz în serviciu ori de favorizare a uneia din părți, prin

care să fie vătămate interesele legale ale petiționarei sau acte prin care să

se falsifice înscrisuri oficiale.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în

contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosar, a constatat

că nu rezultă existența faptelor, pretins a fi comise de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea

infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., asociere în vederea comiterii de

infracțiuni de fals și uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen., în sarcina

intimaților M.D.D., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (în

prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara), P.A.,

procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (în prezent procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor), M.A.D. (C.), judecător la Judecătoria

Oradea, P.M., judecător la Tribunalul Bihor și M.C.A. (M), judecător la

Tribunalul Bihor (în prezent judecător la Tribunalul Dolj), deoarece aceștia,

în baza atribuțiilor de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, fie au

întocmit referatul asupra cererii de revizuire, prin care au propus respingerea

acesteia, fie au soluționat în primă instanță cererea de revizuire prin

sentința penală nr. 533/2005 de la 21 martie 2005 a Judecătoriei Oradea, în

dosarul nr. 5272/2004, fie în apel, prin decizia penală nr. 295/A/2005 de la 19

octombrie 2005 a Tribunalului Bihor, secția penală, în dosarul nr. 2021/2005,

motivând în fapt și în drept, soluțiile propuse sau pronunțate, față de cazul

de revizuire invocat prevăzut la art. 394 lit. d) C. proc. pen., de către

revizuientul C.A., așa cum rezultă din actele

procedurale mai sus

menționate.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră să sentința

pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară U.N.S.R.,

reprezentată prin C.A., împotriva sentinței penale nr. 116/ P din 5 decembrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurenta petiționară la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară U.N..S.R.,

reprezentată prin C.A., împotriva sentinței penale nr. 116/ P din 5 decembrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai

2008.